O pace care pregătește următorul război?
Postat la: 05.10.2026 |
Tensiunile din jurul Iranului și atacurile din Peninsula Arabică amenință energia și navigația, iar Rusia și Ucraina încearcă să slăbească rezistența adversarului lovind infrastructura. Testul nord-coreean adaugă presiune militară în Asia, evoluțiile din Etiopia arată fragilitatea echilibrelor interne, iar cazul ShinyHunters amintește că insecuritatea are și o dimensiune cibernetică. Alegerile din Letonia și Brazilia completează tabloul: într-un asemenea context, votul poate schimba orientarea politică și răspunsul statelor la crize. Evenimentele nu au o cauză comună, dar, privite împreună, arată cât de greu devine pentru guverne să gestioneze atâtea surse de instabilitate în același timp.
Costurile războiului cresc pentru Ucraina, Rusia și partenerii lor. Dar între dorința de a opri luptele și un acord care să reziste rămâne o problemă: cine poate negocia compromisul și cine îl va apăra?
Podul de Nord peste Nipru, una dintre arterele importante ale Kievului, a fost lovit în timpul atacurilor ruse asupra capitalei. Carosabilul și instalațiile electrice folosite de transportul public au fost avariate, iar circulația a fost oprită temporar. Nu au fost raportate victime în incidentul de la pod.
Moscova a transmis că va continua atacurile, prezentându-le drept „represalii". Ministerul rus de Externe le-a cerut cetățenilor străini și personalului diplomatic să evite riscurile asociate loviturilor asupra orașelor ucrainene. Formula folosită de autoritățile ruse exprimă justificarea Kremlinului, fără să demonstreze legitimitatea militară sau juridică a atacurilor.
În cursul serii, Volodimir Zelenski a anunțat că Ucraina va intensifica loviturile asupra rafinăriilor ruse. Președintele ucrainean a afirmat că serviciile de informații au obținut documente privind o nouă politică a Moscovei de extindere a atacurilor asupra infrastructurii și zonelor urbane. Aceste documente nu au fost publicate, iar conținutul lor nu poate fi verificat independent.
Declarațiile celor două părți indică perspectiva unei intensificări a atacurilor asupra infrastructurii: Moscova amenință cu noi lovituri asupra orașelor ucrainene, iar Kievul își îndreaptă răspunsul spre capacitățile petroliere care alimentează economia de război a Rusiei. Cinci aparate de atac rusești, între care muniții Banderol, au încălcat spațiul aerian al Republicii Moldova și s-au prăbușit pe teritoriul acesteia în dimineața de 3 octombrie, potrivit autorităților de la Chișinău. Numărul depășește incursiunile recente, care au implicat, de regulă, câte o singură dronă. ISW apreciază că repetarea și intensificarea acestor încălcări urmăresc probabil să transforme pătrunderea în spațiul aerian al Moldovei și al statelor NATO într-un fapt obișnuit. Atacurile indică și o adaptare tehnică: potrivit consilierului ucrainean Serhii Beskrestnov, Rusia a folosit dispozitive care transmit comenzile primite prin internet către dronele din apropiere, permițând operatorilor să le corecteze traiectoria în timp real.
Războiul din Ucraina a infirmat multe dintre certitudinile cu care a început. Putin a mizat pe o victorie rapidă. Administrația Biden a supraestimat capacitatea sancțiunilor de a schimba deciziile Kremlinului. Kievul a sperat că ofensiva din vara lui 2023 va sparge frontul, dar rezultatele au fost mult sub așteptări.
Donald Trump i-a spus lui Volodimir Zelenski că „nu are cărți", însă sprijinul european și adaptarea armatei ucrainene au arătat că rezistența Kievului nu putea fi redusă la dependența de Washington. Nici avantajele Rusiei nu s-au transformat într-o victorie decisivă.
Lecția este simplă: într-un asemenea război, previziunile trebuie privite cu prudență. Resursele contează, dar și capacitatea de adaptare, sprijinul extern și disponibilitatea de a suporta pierderi.
Ambele tabere plătesc un preț greu, fără să își poată impune pe deplin obiectivele. Pentru Ucraina, cu o populație și o industrie mult mai mici, povara este mai apăsătoare. Ajutorul extern și hotărârea de a-și apăra teritoriul i-au prelungit însă rezistența dincolo de calculele Moscovei.
Între timp, conflictul s-a extins. Au apărut arme mai puternice, lovituri la distanțe mai mari și noi participanți, inclusiv militari nord-coreeni. Atacurile hibride ale Rusiei asupra Europei urmăresc, între altele, să ridice costul sprijinului pentru Kiev și să slăbească voința europenilor de a-l continua.
Oprirea luptelor ar aduce beneficii evidente. Ucraina pierde oameni, infrastructură și șanse de refacere. Rusia își consumă resursele și devine mai dependentă de China. Europa suportă costuri economice și militare, într-un climat politic în care partidele radicale exploatează oboseala publicului.
Pentru Statele Unite, războiul se adaugă presiunilor din Orientul Mijlociu și disputelor interne privind cheltuielile și prețurile energiei. China poate beneficia de pe urma unei Rusii dependente și a unui Occident preocupat de conflicte costisitoare. Dar nici pentru Beijing instabilitatea nu este lipsită de riscuri.
Aceste costuri nu produc automat pace. Fiecare parte compară compromisul disponibil cu ceea ce speră să obțină continuând lupta. Dacă Moscova crede că timpul lucrează în favoarea sa, are puține motive să renunțe la presiunea militară. Dacă Ucraina consideră că acordul propus o lasă expusă unei noi invazii, oprirea focului nu îi oferă siguranță.
Disputa asupra rafinăriilor rusești arată cât de diferite pot fi prioritățile partenerilor. Pe 13 septembrie, Trump i-a cerut public lui Zelenski să oprească atacurile asupra instalațiilor care produc motorină, invocând efectele asupra aprovizionării mondiale. Cererea a venit după ce prețul motorinei în SUA depășise pragul de șase dolari pe galon.
Pentru Kiev, aceste lovituri sunt o modalitate de a afecta economia de război a Rusiei. Pentru Washington, ele pot deveni o problemă electorală. Moscova a salutat cererea americană, iar Trump a afirmat ulterior că Zelenski ar fi acceptat să analizeze reducerea atacurilor.
Miliarde pentru Rheinmetall. Cine răspunde când armele întârzie?
Chiar și o asemenea reducere ar avea însă un efect limitat asupra prețurilor, câtă vreme perturbările majore provocate de războiul din Golf continuă. Ucraina riscă astfel să piardă o pârghie militară fără ca problema economică invocată de Washington să fie rezolvată.
Statele Unite au mijloace importante pentru a susține o negociere: ajutor militar, sancțiuni, finanțarea reconstrucției și influență asupra partenerilor. Problema este folosirea lor într-o strategie coerentă.
Sprijinirea Ucrainei și sancționarea agresorului nu înlocuiesc construirea unui proces diplomatic. La fel, presiunea asupra Kievului, fără costuri suplimentare pentru Moscova, nu creează un compromis. Îi poate transmite Kremlinului că trebuie doar să aștepte.
Abordarea administrației Biden a pus accentul pe rezistența Ucrainei și pe slăbirea capacității Rusiei de a continua războiul. Trump a înclinat spre presiuni asupra Kievului și spre înțelegeri directe cu Putin. Diplomația personală poate deschide un canal, dar nu poate ține locul unei negocieri care trebuie să rezolve teritorii, sancțiuni, înarmare și garanții de securitate.
Nici explicația potrivit căreia extinderea NATO ar fi făcut inevitabil războiul nu poate fi acceptată fără rezerve. Ea trece prea ușor peste dreptul statelor de a-și alege alianțele și peste decizia Rusiei de a folosi forța. Moscova a atacat Georgia în 2008 și a anexat Crimeea în 2014, fără ca aderarea acestor state să fie iminentă. În schimb, apartenența la NATO a oferit protecție statelor care au intrat în Alianță.
Există totuși o problemă diplomatică reală: Washingtonul nu a reușit să lege presiunea militară și economică de o ofertă de negociere suficient de clară și credibilă.
Pierderile pot împinge părțile spre tratative numai dacă acestea văd și o ieșire acceptabilă. În Ucraina, suferința este evidentă. Formula care ar face compromisul mai sigur decât continuarea războiului rămâne neclară.
Una dintre formulele discutate pornește de la reluarea unui sprijin militar american consistent pentru Ucraina, în special pentru apărarea antiaeriană. Scopul ar fi să îi arate Moscovei că prelungirea războiului nu îi garantează câștiguri. În paralel, Kievului i s-ar cere să accepte că recuperarea tuturor teritoriilor ocupate nu poate fi obținută prin acordul imediat.
În această variantă, Ucraina ar rămâne în afara NATO, ar putea continua apropierea de Uniunea Europeană și ar păstra o armată capabilă să descurajeze o nouă agresiune. Ar avea libertatea de a face comerț, de a atrage investiții și de a cumpăra armament.
Dar fiecare dintre aceste puncte ridică întrebări. Cine stabilește cât de puternică poate fi armata ucraineană? Ce înseamnă, pentru Moscova, o alianță occidentală „de facto"? Cine intervine dacă Rusia încalcă acordul?
Excluderea definitivă din NATO ar fi o concesie majoră, iar renunțarea la recuperarea imediată a teritoriilor nu trebuie confundată cu recunoașterea anexării lor. Între o linie de încetare a focului și o frontieră acceptată juridic există o diferență esențială.
Nici ordinea negocierilor nu este convenită. Ucraina și partenerii săi cer mai întâi încetarea focului, apoi discuții politice. Rusia vrea stabilirea condițiilor politice înainte de armistițiu, păstrând presiunea militară ca instrument de negociere.
Ritmul redus al înaintării rusești arată că Moscova întâmpină dificultăți, dar nu dovedește că este pregătită să accepte un compromis. La fel, rezistența ucraineană nu înseamnă că timpul nu produce costuri tot mai greu de suportat.
Un proces serios are nevoie de negociatori care cunosc dosarul, de obiective clare și de coordonare între cei care oferă sprijinul militar, financiar și politic. Întâlnirile la nivel înalt și anunțurile spectaculoase nu sunt suficiente.
Capacitatea americană de a exercita presiune este afectată și de celelalte angajamente ale Washingtonului. Războiul cu Iranul consumă interceptoare, bani și atenție. Disputele bugetare și calendarul electoral reduc spațiul pentru decizii dificile.
Trump poate cere concesii, dar trebuie să arate și ce oferă în schimb, ce costuri poate impune Rusiei și cum va asigura respectarea acordului. Altfel, promisiunea unei păci rapide riscă să rămână un mesaj de campanie.
Un război prelungit în vecinătatea României menține presiunea asupra Mării Negre, a navigației comerciale și a Republicii Moldova. Incidentele cu drone și operațiunile hibride nu mai pot fi tratate ca episoade izolate ale unei crize care va trece curând.
Nici un armistițiu nu ar elimina automat aceste riscuri. O Ucraină înarmată, apropiată economic de Europa, dar rămasă în afara NATO, ar avea nevoie de garanții care să reziste dincolo de declarațiile politice. Comparațiile cu Austria neutră sau Finlanda din timpul Războiului Rece au limite: contextul, raportul de forțe și experiența agresiunii sunt diferite.
Precedentul coreean este mai relevant pentru dificultatea opririi luptelor. Negocierile dintre 1951 și 1953 au durat doi ani, în timp ce războiul continua. Rezultatul a fost un armistițiu, susținut ulterior de o prezență militară americană permanentă.
Dacă Ucraina se îndreaptă spre un conflict înghețat, nu va conta doar unde se oprește frontul. Va conta cine împiedică reluarea ofensivei.
Pentru București, aceasta ar trebui să fie miza participării la discuțiile europene despre garanții. Un acord fragil ar păstra vulnerabilitatea coridorului maritim ucrainean și presiunea asupra Republicii Moldova. Ar putea oferi Rusiei timp pentru refacerea forțelor, fără să înlăture motivele unei noi agresiuni.
România are nevoie de investiții accelerate în apărarea antiaeriană și antidronă, de o prezență aliată stabilă și de un rol concret în măsurile europene de securitate. Acestea sunt necesare atât dacă războiul continuă, cât și dacă luptele se opresc.
Pacea nu se măsoară doar prin semnarea unui document. Pentru Ucraina și vecinii săi, se măsoară prin capacitatea de a împiedica următorul atac.
Alexandru Grumaz
-
Anthropic AI - asistăm la cel mai mare furt din istorie!
Pe masura ce citesc mai mult despre ce s-a intamplat ieri cu listarea la bursa a companiei americane de inteligența arti ...
-
Europa cu ochii închiși. Despre orbire, luciditate și dispariția adevărului
Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin reprezinta trei puteri ale caror hotarari pot schimba echilibrul lumii, iar a ...
-
Politica europeană e un salon de electrocasnice...
Partidele tradiționale, clasice, partidele mainstream se prabușesc in Europa. S-au rupt total de oameni, au intors spate ...
-
Shenzhen e Yalta 2!
Aceasta comparație intre Shenzhen și Yalta a fost realizata inainte sa o susțina propaganda ruseasca de la Kremlin, inai ...
-
Nu pare să se fi rezolvat nimic la Shenzen...
Niciuna dintre marile probleme europene… Lumea aștepta, totuși, pacea in Ucraina. În schimb, Zelensky e tot ...
-
Putin a fost tratat ca un învins la Shenzhen
Narativul ca la Shenzhen se fac aranjamente pentru o reimparțire a lumii este o noua gulguta de fabricație ruseasca. Put ...
-
Fotografiile de la percheziția lui Călin Georgescu nu sunt simple imagini
În seara de 17 noiembrie 2026, Antena 3 CNN a prezentat fotografii din interiorul locuinței lui Calin Georgescu, f ...
-
Oamenii nu vor mașini zburătoare...
Pe 12 noiembrie 2026, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind aspectele instituționale ale AI, precum și resp ...
-
Epoca Întunericului este aici. Cele șapte etape ale Apocalipsei au început!
Aeroporturile sunt sub atac. Bancile sunt sub atac. Spitalele sunt sub atac. Supermarketurile sunt sub atac. Oficiali ai ...
-
Călătoriile în lumea de dincolo ale psihonautului Horia-Roman Patapievici
În studiile sale dedicate gandirii lui Ioan Petru Culianu intinse pe un registru de 11 ani, Horia-Roman Patapievic ...
-
"Curaj, găină (proastă), că te tai!"
„A-ți face vant cu coada" inseamna și a fi foarte mulțumit de tine insuți, indiferent daca aceasta automulțumire e ...
-
Tranzacționarea viitorului național: afacerea Rheimnetall și distrugerea PNL
Am aflat, cu prilejul reuniunii Curților Constituționale Francofone, ca democrația a devenit o chestiune mult mai compli ...
-
Veți întreba: ce are una cu alta?!...
Ce a spus despre copiii romani Sahra Wagenknecht, care și-a facut un partid de extrema stanga cu numele ei (!), și anume ...
-
Concluzia negocierilor de la Abu Dhabi: Rușii încep "instrucția de front" cu liderii europeni
Ieri dupa-amiaza, s-a incheiat și uvertura marii reprezentații geopolitice de la Shenzhen. Ma refer la intalnirea de dou ...
-
SUA-China-Rusia, la Abu Dhabi: o reuniune a neputinței, gonflată senzațional ca pe TikTok
Tot felul de titluri bombastice anunța discuțiile dintre cele trei puteri, derulate in inima Emiratelor. „O noua Y ...
-
DOUĂ MUȘTE LA COTROCENI
Unii exulta dupa clinciul de ieri, de la Cotroceni, dintre președintele bizar și jurnalistul sarmalist: „Oamenii s ...
-
Ursula și-a bătut joc din nou de fermierii români și toți est-europenii
Comisia Europeana a ajuns la un acord cu Consiliul și Parlamentul (asta ramane de vazut la vot) privind bugetul pe 2027. ...
-
Putin vrea reactivarea Consiliului NATO-Rusia. De ce Trump ar fi de acord, iar Xi nu s-ar opune!
Într-o biografie a lui Putin, scrisa acum vreo 10 ani, una critica, dar excelenta, semnata de Stephen Lee Myers, i ...
-
A fost Florian Lungu...
Abia acum imi dau seama, cand ma uit pe fereastra, spre inaltul cerului, si vad ca soarele a razbit pana in ochii nostri ...
-
Un gând după alegerile din America: A pierdut Trump sau a câștigat SISTEMUL?
Au trecut cateva zile de la alegerile americane. Concluzia aproape unanima este ca alegerile de la jumatatea mandatului ...
-
Oameni buni, ne-am pierdut cumva mintile?
Observ cu stupoare ca declaratiile lui Jared Kushner sunt tratate in Romania cel mult intr-un registru minor, o parantez ...
-
Trump a pierdut pentru că nu s-a oprit. Nu s-a oprit din a fi Trump
Dupa experiența Biden, America avea nevoie ca de aer de un președinte. De Președintele Trump. Nu de Trump afaceristul. N ...
-
Pentagonul își face un NATO în interiorul NATO. Iar noi aflăm din ziare...
Marți, la Cracovia, cu ușile inchise, s-au intalnit americanii cu polonezii, germanii, olandezii, norvegienii, suedezii ...
-
Cât ne costă statul care nu funcționează?
De mai bine de un an, romanilor li se cere sa stranga cureaua: TVA mai mare, impozite mai mari, prețuri care cresc mai r ...
-
Dar poate ne trezim!...
În timp ce reglementarile și sancțiunile aplicabile pentru amprenta de carbon a comercianților și a persoanelor fi ...
-
APOCALIPSA DUPĂ TRUMP: SISTEMUL CÂȘTIGĂ ÎNTOTDEAUNA
Fatalitatea – ca de-aia e fatalitate! – s-a produs. Trump pierde controlul ambelor camere ale Congresu ...
-
Polonia - bătălia la nivel european între neomarxism și suveranism
Polonia, care astazi se afla in interiorul unui eveniment halucinant pentru spațiul euroatlantic, a avut, de fapt (și a ...
-
Tsi mai fãtsã Nicu al Gheară
Nicu Gheara este un nume de bombardier asociat cu Ibiza și mezinul fraților-patați din Medgidia, el fiind așadar, Gheara ...
-
Faza 1 a Apocalipsei este aproape aici
Australia cere acum cetațenilor sa stocheze hrana și apa. Acesta este cel mai ciudat concurs de circumstanțe vazut de oa ...
-
Clujul „de 5 stele" în lunga călătorie de la șobolani și zgomot la bun simț instituțional
Clujul și-a numarat, din nou, milioanele. Aeroportul a anunțat cu mandrie ca, pentru al treilea an, a trecut pragul de t ...
comentarii
Adauga un comentariuAdauga comentariu