• Tweet

Simpatizanții lui Călin Georgescu din zona virtuală sunt mult mai implicați în găsirea soluțiilor de salvare a acestuia decât susținătorii lui din lumea reală. Pe rețelele sociale sunt zeci de mii de oameni care își declară susținerea, dar în stradă numărul adepților nu a depășit 300, după ce liderul lor a fost arestat preventiv pentru 30 de zile.

Cum se citește această discrepanță?

(i) Este vorba în primul rând despre costul zero al susținerii: un like, un comentariu, o redistribuire pe TikTok sau Facebook înseamnă câteva secunde și niciun risc. Prezența fizică la un protest înseamnă timp, expunere publică, risc legal, bani pentru transport, efort. De aceea, cu cât costul acțiunii colective crește și beneficiul personal e neclar, cu atât mai rațional e pentru adepții săi să rămână alături de Georgescu doar la nivel simbolic.

(ii) Studii făcute de sociologi americani în anii 1980 explică ce înseamnă așa numita „disproporție a rețelelor slabe" și scot la iveală un mecanism simplu: oamenii ies în stradă mai ales atunci când cineva din rețeaua directă a liderului are o legătură directă cu simpatizantul (familie, vecin, coleg) (Doug McAdam, Freedom Summer, 1988).

Călin Georgescu are zeci de mii de legături slabe (follow, like) care doar recirculă conținut, dar extrem de puține legături puternice, capabile să scoată oamenii în stradă. Protestele din jurul lui Georgescu sunt mereu alimentate de nuclee care existaseră deja, de exemplu, ciobanii care s-au mobilizat pe 15 septembrie 2026 în Piața Victoriei sau suporteri locali care au propriile rețele, cum e omul de afaceri din Oradea, Alin Dat, care aproape a amenințat cu o lovitură de stat.

E posibil, în plus, ca cei circa 33% dintre românii care îl susțin să nu aibă ceea ce sociologii numesc „disponibilitate biografică", adică au slujbe care îi solicită, copii de care trebuie să se ocupe și alte obligații care fac ieșirea în stradă prea complicată.

(iii) Mulți dintre susținătorii lui Georgescu nu se simt confortabil să-și asume public simpatia față de el. Teoria Spiralei Tăcerii explică de ce oamenii cu opinii minoritare se tem să și le recunoască, dar atunci când merg la vot nu au nicio problemă să pună ștampila pe preferatul lor care nu face parte din mainstream (Elisabeth Noelle-Neumann, Spirala tăcerii. Opinia publică - învelişul nostru social, ediția română 2009).

În plus, un nucleu mic de conturi foarte active produce volumul masiv de conținut repostat de un public mult mai mare, dar pasiv. De aceea, cele câteva zeci de mii de postări nu înseamnă oameni organizați, ci consumatori tăcuți. E posibil ca și în această perioadă să fie folosită măcar parțial metoda TikTok prin care a câștigat primul tur al prezidențialelor din 2024, adică o construcție de amplificare, nu o susținere organică.

(iv) Rețeaua virtuală și sondajele creionează mai degrabă o dispoziție a publicului simpatizant care e nemulțumit de sistem și care are nevoie de un lider în care să-și pună speranțele. E un peisaj în care indivizi izolați, fără conexiuni între ei, fără o organizație socială reală, dau senzația unui agregat omogen.

Călin Georgescu a fost arestat preventiv pe 29 septembrie 2026, în vreme ce în stradă simpatizanții lui strigau „Arestați-ne pe toți".

Nu e dosarul loviturii de stat, în care apar și mercenarii lui Horațiu Potra veniți la București imediat după anularea alegerilor, în decembrie 2024, înarmați până în dinți, să-l pună pe Georgescu președinte. Și nu e vorba nici de acuzația de discurs legionaroid, ci despre constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu un prejudiciu de 1,1 milioane de euro.

Arestarea a avut loc în mijlocul celei mai lungi crize guvernamentale postdecembriste, cu o zi înainte de respingerea guvernului Siegfried Mureșan în parlament, unde la deliberări, George Simion a anunțat că AUR nu va vota nicio altă variantă de guvern până nu va fi eliberat Călin Georgescu.

Simultan, susținătorii lui Georgescu au încercat să rupă gardurile Jandarmeriei la Arestul Central, în timp ce Alin Dat, un sponsor local din Oradea, a lansat un ultimatum până a doua zi la ora 12, altfel adepții lui Georgescu „preiau puterea executivă și judecătorească", iar alți adepți strâng bani tot virtual pentru a-i plăti datoria lui Georgescu.

În săptămâna 21-28 septembrie, din interceptările DIICOT publicate pe surse de Digi 24, reies cel puțin două elemente importante:

1) Misiunea - Georgescu i-ar fi spus partenerului său de afaceri, arestat preventiv la rândul lui, Ionel Rusen: „misiunea mea a fost să deconspir tot. Tot sistemul! Inclusiv pe Simion la final". Formula e în același timp mesianică și conspiraționistă, iar faptul că-l deconspiră de Simion sugerează relația rece, dar interesată dintre cei doi: fiindcă Georgescu are încrederea, dar AUR adună voturile;

2) Exilul -Georgescu și-ar fi căutat o vilă în Toscana și și-ar fi pregătit exilul cu ajutorul lui Mateo Salvini, liderul suveran al Ligii Nordului din Italia. Mitul românismului se pierde brusc în acest context;

E posibil să existe o susținere suficient de importantă atât din sistem, cât și din afara lui pentru Călin Georgescu, iar criza prelungită în care se află România să ajute această tabără să facă un viraj în afara hărții occidentale.

Dacă, însă, în sistemul juridic există destui magistrați curajoși, atunci dosarul de înșelăciune ar putea produce o condamnare rapidă în 2027, iar cel al loviturii de stat va fi lăsat pentru mai târziu. În acest fel, Georgescu ar putea intra în memoria electoratului ca un escroc, iar AUR se va agăța de altcineva.

Dacă, în schimb, procesul referitor la lovitura de stat va ajunge primul la o sentință, martirul va acoperi afaceristul. Tragerea de timp sau prescrierea în cazul dosarului de escrocherie, din cauza fragilității probelor privind rolul său de intermediar, ar reactiva cu dobândă și integral mitul persecuției cu tot cu varianta ulterioară a entuziasmului părții anti-reformiste din sistem care mizează pe abandonarea azimutului occidental.