• Tweet

Am observat că diverși analiști de rit nou, care vor să-și dea importanță, fiind atât de mediatizați, au mai mereu mirări despre „De ce nu poate Nicușor Dan, președinte într-un regim semi-prezidențial, cum este cel românesc, să impună un premier?", pentru că toți președinții României, de după 1989, ar fi reușit acest lucru prin pârghiile specifice care transcend jocul democratic, dar sunt folosite în mod cutumiar. Se miră în mod sincer unii, pentru că nu pricep, alții se miră de formă. Adevărul este unul singur: da, astăzi, președintele Nicușor Dan sau orice alt președinte nu mai poate să impună un guvern sau o guvernare așa cum puteau cei de până acum, așa că cei care, în plus, îl înjurați pe Nicușor, să știți că îl înjurați degeaba, chiar dacă, mă rog, cumva vă răcoriți.

Așa a ajuns țara, în ultimele două decenii de Uniune Europeană, iar această slăbiciune a autorității prezidențiale a lui Nicușor Dan este, de fapt, una moștenită. Da! Asta este exact moștenirea lui Iohannis, pe care Iohannis a primit-o de la Băse', dar, în timpul lui Băsescu, aveam o țară doar parțial predată Factorului Extern. În cei 10 ani, Iohannis a predat țara Factorului Extern într-un mod cvasi-total. Diferența între perioada lui Iohannis și cea a lui Nicușor, una dintre ele, este că neamțul de la Sibiu, la comandă externă aproape întotdeauna, dar cu sprijinul intern al serviciilor secrete și al justiției, reușea aproape orice își propunea, de la clasicele impuneri de guverne până la diverse decizii ministeriale strategice. Care este diferența specifică? Cea că Iohannis avea încă aceste pârghii din serviciile secrete sau din justiție pe care să le acționeze. Le are și Nicușor, dar mult, mult mai puține.

În perioada lui Iohannis, apropo de moștenire, s-a mai petrecut însă ceva: Factorul Extern; țările cu putere din Uniunea Europeană, care s-au obișnuit să obțină orice doresc din România, deci acest Factor Extern, s-au asigurat oricum ca Factorul Intern să fie mult subminat ca autoritate și influență. Factorul Extern este destul de simplu, să pricepeți ceea ce este. Dar ce este Factorul Intern? Este, cumva, în mod simplificat, puterea internă: politica, justiția, serviciile secrete, alte câteva entități: Curtea Constituțională, cumva Curtea de Conturi și așa mai departe. Astăzi, entitățile din aceste domenii pe care vi le-am spus sunt fie alocate în întregime autorității unor forțe externe, fie sunt alocate majoritar, fie sunt alocate doar parțial. Vreți exemple? Am multe, o să vă dau doar câteva. La nivel politic, USR-ul, spre exemplu, este alocat total autorității Factorului Extern. PNL-ul este alocat, în zona de autoritate Bolojan, Factorului Extern, dar dizidenții din PNL sunt încă controlați de către Factorul Intern (a se citi serviciile secrete interne). PSD-ul este sub autoritatea ultra-majoritară a Factorului Intern, la fel ca și AUR-ul. Dar despre asta vom mai discuta. UDMR-ul, bineînțeles, are o autoritate mixtă, atât a Factorului Intern, cât și a Factorului Extern. Acolo sunt agenți români și unguri amestecați la grămadă, pentru că așa a fost construit UDMR-ul.

În justiție, cel mai clar exemplu de împărțire a autorității între Factorul Intern și Factorul Extern este să vă imaginați echipajele lui Kovesi din justiția românească, care sunt ale Factorului Extern și care, astăzi, sunt, într-adevăr, în minoritate. Aici predomină Factorul Intern. E un domeniu unde încă ne mai descurcăm.

Serviciile secrete ar fi o poveste lungă. Ele sunt feliate grav la nivel de control și autoritate. Diversele falange din aceste servicii secrete românești sunt coordonate direct de către alte servicii secrete externe. Pentru că trăim într-o lume dominată de intelligence în ultimele decenii, bineînțeles că Factorul Extern s-a concentrat să controleze nivelul de intelligence din România. Marea majoritate a șefilor de servicii secrete au fost, dacă vreți, coordonați direct din afară. Iohannis se prefăcea că are autoritate asupra lor, după cum se prefăcea și Băsescu în al doilea mandat. Nu mai aveau această autoritate. Credeți că Nicușor Dan este cel care nu vrea să pună șef la SRI, spre exemplu? Fals. El vrea. Ar vrea să-și pună un om acolo. Dar nu e lăsat de către acești așa-ziși „parteneri externi", care se simt mai comod așa, să se înțeleagă între ei, în alte capitale, gruparea de la MI6 să se înțeleagă cu gruparea Mossad sau cu gruparea franțuzească, sau cu gruparea americană, sau cu gruparea germană, și uite așa să se ia deciziile în România.

Nu mai insist, că vă apucă tristețea grea, apropo de felul în care e organizată și coordonată țara acum. Dar de aici apare și concluzia: ce a mai rămas din Factorul Intern încearcă, de fapt, așa cum poate, să impună o nouă guvernare. De atâtea luni de zile, am pierdut socoteala, avem guvernul Bolojan, care, în mod evident, este al Factorului Extern. Mai precis, s-a văzut, s-a simțit că deservește ultra-majoritar interesele Berlinului, într-un mod, dragă Ilie, cum îți spun ăștia toți acum, mai vizibil și mai rușinos decât însuși Iohannis, care era agentul lor; era un Siegfried mai în vârstă și recrutat înainte de 1989.

Revin, însă, la lupta dintre Factorul Extern și Factorul Intern pentru impunerea noii guvernări. Și dăm exemplele la modul concret. Eugen Tomac și Adrian Veștea erau doi posibili premieri ai Factorului Intern de la noi. Sigur, Eugen Tomac era inclusiv o preferință a actualului președinte, așa cum scrie în Constituție, de fapt. Au eșuat, ca să vedeți lupta dintre Factorul Extern și Factorul Intern. Eugen Tomac a eșuat în demersul său sau a renunțat la demersul său pentru că Ilie Bolojan, întors cu cheița de la Berlin și Bruxelles, a trădat și și-a luat cuvântul înapoi. El a promis că votează guvernul Tomac. Apoi, la momentul guvernului Adrian Veștea, nu s-a mai reușit impunerea guvernului Veștea de către Factorul Intern, pentru că AUR a defectat. Era o înțelegere ca mai mulți parlamentari din AUR să voteze și era suficient să facă acest lucru în Parlament. Dar atunci, prin contribuția cuplului Călin Georgescu - George Simion, care, vă amintiți, la interval de câteva ore au afirmat că cel care trădează este cel care ar vota un guvern Veștea, operațiunea Factorului Intern a picat. Factorul Intern, dacă vreți un exemplu clar, a lucrat, atunci, prin oameni apropiați de tipul lui Mohammad Murad și alții din AUR, dar a lucrat, în final, în mod ineficient.

În fine, guvernul Siegfried Mureșan, nu mai trebuie să vă spun, era în totalitate al Factorului Extern. Presiunile au fost mari de la Berlin și Bruxelles și, de fapt, Nicușor Dan a mimat o nominalizare și o învestire. Însă această experiență a periplului guvernului Siegfried a arătat, de fapt, cât de slabi am ajuns și nu înțeleg de ce s-a mai făcut acest experiment, pentru că nu putem să păcălim pe nimeni. Ceea ce vă spun și știu eu, să fiți convinși că știu și analiștii serviciilor secrete externe.

Așa s-a ajuns la guvernul Luca Niculescu, care se dorește a fi o combinație între interesele Factorului Extern și ale Factorului Intern. În mod evident, este limpede că Luca este copilul serviciului de informații externe, dar la fel de clar este că serviciul extern francez, DGSE, își împarte autoritatea asupra lui Luca cu ai noștri. Și de-aia nu se înțeleg. Asta însă nu exclude ca, până la urmă, să nu se reușească. Sunt șanse, se joacă în aceste zile, șansele însă fiind destul de slabe.

Auziți mereu că nu se vrea un guvern de tehnocrați, o spune PSD-ul. Normal. Modelul Cioloș de acum 10 ani, care a fost un guvern total controlat de Factorul Extern, cu oameni deveniți miniștri, livrați sau închiriați de serviciile secrete românești Factorului Extern, a fost un model prost. Și vă reamintesc că s-a ajuns acolo prin crima multiplă de la Colectiv din 2015. „A fost nevoie să moară oameni". Da, Iohannis, numai că n-ai spus adevărul. A fost nevoie să moară oameni la Colectiv pentru ca Factorul Extern să-și impună un guvern în locul guvernului Ponta.

Pe de altă parte, auziți despre guvernul politic. Da, guvernul politic rezolvă partiția, adică această împărțeală de influență și autoritate între Factorul Extern și Factorul Intern, sub o baghetă controlată de către ambele entități, anume sub bagheta lui Luca Niculescu. Adică, la nivel de miniștri, vor fi puși oameni politici controlați deja de către Factorul Intern. Vor fi majoritari acești oameni politici controlați de Factorul Intern cu un premier controlat și de Factorul Intern, dar mai mult de Factorul Extern. Pe românește: se împacă și capra, și varza.

Da, numai că nemții sunt lacomi, s-au dedulcit la prea multe avantaje din România și îl pun din nou pe Bolojan să blocheze orice înțelegere. Și așa ați auzit, spre exemplu, ieri, brusc, că minoritățile naționale și alte grupuri parlamentare mai mici și mai noi, de la cel al lui Victor Ponta până la cel al lui Ninel Peia, votează guvernul Luca Niculescu, dar, pe la spate, cer poziții de miniștri. De ce? Aceste entități parlamentare sunt controlate și protejate de către Factorul Intern, care vrea, pe spatele lor, să-și impună miniștrii în guvern.

Închei spunând că modul în care se va încheia, la rândul ei, învestirea sau nu a guvernului Luca Niculescu ne va spune multe, dar nu despre forța prezidențială a lui Nicușor, ci, neapărat, v-am explicat cum stau lucrurile aici, despre ceea ce a moștenit de la Iohannis, ci despre ce și cât a mai rămas din forța Factorului Intern. Pentru analiști, este un experiment excepțional; pentru politicieni, este ceva de groază; pentru cetățeni, este ceva de comă, ca să mă exprim așa.

Cozmin Gușă