ÎNDRĂCIREA LUMII: AU RĂSTURNAT ICOANA MAICII DOMNULUI

Postat la: 18.09.2026 |

ÎNDRĂCIREA LUMII: AU RĂSTURNAT ICOANA MAICII DOMNULUI

La început a fost Teoria. În 1972, „filosoful” canadian Michael Tooley afirma, că sugarii nu au drept la viață. Permisiunea de a trăi e un favor pe care li-l face societatea.

În lucrarea „Avort și pruncucidere”, el susținea că ființa umană „deține un serios drept la viață numai dacă posedă conceptul de sine ca subiect continuu al experiențelor și al altor stări mentale și crede că ea însăși [ființa umană] este o astfel de entitate”.

Or, nou-născuții nu au această conștiință de sine. Concluzia venea de la sine.

În 1979, un alt „filosof”, australianul de origine evreiască Peter Singer (Doctor Honoris Causa al Universității din București!) mergea mai departe, emițând ideea moralității pruncuciderii.

Pe scurt, pentru a nu forța limitele scârbei, Singer susține următoarele:

„Copiii umani nu se nasc conștienți de sine și nici capabili să înțeleagă că există în timp. Ei nu sunt persoane”.

Deci: „Viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu.”

Pentru Singer, bebelușul este o „non-persoană” deoarece nu este „conștient de sine” și e lipsit de „dorința de a trăi”.

De aceea, uciderea unui nou-născut (nemaivorbind de un făt) nu este același lucru cu uciderea unui om.

Mai mult, uciderea unei pisici fericite este o faptă mai gravă decât uciderea unui prunc cu probleme de sănătate.

Astfel, părinții au dreptul de a-și ucide copilul cu dizabilități. Iar dacă în locul acestuia vor da viață unui alt copil, sănătos de data aceasta, „cantitatea totală de fericire crește pentru toate părțile interesate” (sic!).

Pentru a trece de la teorie la punerea în practică a acestor monstruozități era însă nevoie de eliminarea unui obstacol major: MAMA.

Ființa infinit de ocrotitoare și de blândă cu pruncul ei și leoaică cu oricine i-ar fi amenințat existența acestuia trebuia răsturnată demonic pentru a deveni o fiară cu propriul bebeluș.

Feminismul a fost cel care s-a ocupat de această îndrăcire a femeii. Pentru femeia modernă, „emancipată”, copilul devine mai degrabă o povară, un obstacol în calea „realizării” sale.

În pandant cu feminizarea bărbatului, care pretinde că poate naște și alăpta și care poartă pantaloni pătați cu vopsea roșie între picioare pentru a simula menstruația (sic!), „femeia-bărbat” – revenire „calitativ superioară” la epoca stahanovistă a „eroinelor muncii” – simte (și e încurajată să simtă) tot mai imperios dorința de a se descotorosi de copil.

În paralel, societatea modernă, în care cultul morții tinde să depășească nivelul culturilor păgâne, a legalizat, dezvoltat și rafinat EUTANASIA. 

A fost mai întâi uciderea cu „asistență medicală” a persoanelor care doresc să moară.

Apoi, a persoanelor care nu au discernământ, din cauza unor dizabilități – reale sau închipuite.

Apoi, a copiilor – care, lipsiți fiind de discernământ, cum am stabilit – pot fi uciși legal cu consimțământul părinților sau tutorilor legali.

Totul pentru ca – vorba lui Singer – „cantitatea totală de fericire să crească pentru toate părțile interesate”.

Astfel, terenul pentru ÎNDRĂCIREA MAMEI (imaginea răsturnată demonic a Icoanei Maicii Domnului) era pregătit.

Mai era nevoie de un caz social supra-mediatizat și manipulat propagandistic pentru ca UCIDEREA PRUNCILOR să devină acceptabilă din punct de vedere moral.

Așa a apărut cazul Lindsay Clancy, care a isterizat America.

Într-un cazan din iad, Mengele râde cu lacrimi.

Adrian Pătrușcă

loading...
PUTETI CITI SI...

ÎNDRĂCIREA LUMII: AU RĂSTURNAT ICOANA MAICII DOMNULUI

Postat la: 18.09.2026 |

0

La început a fost Teoria. În 1972, „filosoful” canadian Michael Tooley afirma, că sugarii nu au drept la viață. Permisiunea de a trăi e un favor pe care li-l face societatea.

În lucrarea „Avort și pruncucidere”, el susținea că ființa umană „deține un serios drept la viață numai dacă posedă conceptul de sine ca subiect continuu al experiențelor și al altor stări mentale și crede că ea însăși [ființa umană] este o astfel de entitate”.

Or, nou-născuții nu au această conștiință de sine. Concluzia venea de la sine.

În 1979, un alt „filosof”, australianul de origine evreiască Peter Singer (Doctor Honoris Causa al Universității din București!) mergea mai departe, emițând ideea moralității pruncuciderii.

Pe scurt, pentru a nu forța limitele scârbei, Singer susține următoarele:

„Copiii umani nu se nasc conștienți de sine și nici capabili să înțeleagă că există în timp. Ei nu sunt persoane”.

Deci: „Viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu.”

Pentru Singer, bebelușul este o „non-persoană” deoarece nu este „conștient de sine” și e lipsit de „dorința de a trăi”.

De aceea, uciderea unui nou-născut (nemaivorbind de un făt) nu este același lucru cu uciderea unui om.

Mai mult, uciderea unei pisici fericite este o faptă mai gravă decât uciderea unui prunc cu probleme de sănătate.

Astfel, părinții au dreptul de a-și ucide copilul cu dizabilități. Iar dacă în locul acestuia vor da viață unui alt copil, sănătos de data aceasta, „cantitatea totală de fericire crește pentru toate părțile interesate” (sic!).

Pentru a trece de la teorie la punerea în practică a acestor monstruozități era însă nevoie de eliminarea unui obstacol major: MAMA.

Ființa infinit de ocrotitoare și de blândă cu pruncul ei și leoaică cu oricine i-ar fi amenințat existența acestuia trebuia răsturnată demonic pentru a deveni o fiară cu propriul bebeluș.

Feminismul a fost cel care s-a ocupat de această îndrăcire a femeii. Pentru femeia modernă, „emancipată”, copilul devine mai degrabă o povară, un obstacol în calea „realizării” sale.

În pandant cu feminizarea bărbatului, care pretinde că poate naște și alăpta și care poartă pantaloni pătați cu vopsea roșie între picioare pentru a simula menstruația (sic!), „femeia-bărbat” – revenire „calitativ superioară” la epoca stahanovistă a „eroinelor muncii” – simte (și e încurajată să simtă) tot mai imperios dorința de a se descotorosi de copil.

În paralel, societatea modernă, în care cultul morții tinde să depășească nivelul culturilor păgâne, a legalizat, dezvoltat și rafinat EUTANASIA. 

A fost mai întâi uciderea cu „asistență medicală” a persoanelor care doresc să moară.

Apoi, a persoanelor care nu au discernământ, din cauza unor dizabilități – reale sau închipuite.

Apoi, a copiilor – care, lipsiți fiind de discernământ, cum am stabilit – pot fi uciși legal cu consimțământul părinților sau tutorilor legali.

Totul pentru ca – vorba lui Singer – „cantitatea totală de fericire să crească pentru toate părțile interesate”.

Astfel, terenul pentru ÎNDRĂCIREA MAMEI (imaginea răsturnată demonic a Icoanei Maicii Domnului) era pregătit.

Mai era nevoie de un caz social supra-mediatizat și manipulat propagandistic pentru ca UCIDEREA PRUNCILOR să devină acceptabilă din punct de vedere moral.

Așa a apărut cazul Lindsay Clancy, care a isterizat America.

Într-un cazan din iad, Mengele râde cu lacrimi.

Adrian Pătrușcă

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE