• Tweet

Am trăit să o vedem și pe asta. O declarație oficială de la cel mai înalt nivel. Scrisă. Semnată și parafată. De însuși președintele României, Klaus Iohannis. O declarație politică despre un alt președinte. Al Franței. Emmanuel Macron. Iar despre această declarație, Dacian Cioloș afirmă că ar conține ca informație de bază un fals. Așa să fie?

Cel care semnalează și argumentează faptul că președintele Klaus Iohannis a dezinformat opinia publică, atunci când a afirmat că Macron a declarat că retrage candidatura procurorului francez pentru șefia Parchetului European, este nimeni altul decât Dacian Cioloș. Ruda apropiată a lui „Doi și-un sfert". Prin intermediul Vulpii. Adică Virgil Ardelean. Și gardian din partea Securității la ușa dizidentei Doina Cornea. Apoi intrat pe ușa din spate în politica la nivel înalt, după înscenarea elaborată de „Doi și-un sfert" împotriva lui Decebal Traian Remeș și a lui Ioan Avram Mureșan în celebrul dosar Caltaboșul, menită să-l aducă pe Cioloș la portofoliul Agriculturii. Ulterior, împins de Franța și de Băsescu în poziția de comisar european. Unde s-a achitat de obligații. Astfel încât fermierii francezi au primit subvenții de șase ori mai mai decât fermierii români. Săltat din nou, de astă dată de Klaus Iohannis, în poziția de prim-ministru în Guvernul Zero. Iar acum luat în brațe de Macron și instalat la șefia familiei politice europene create de acesta. Cu biografia de mai sus, indiferent cât de multe semne de întrebare ar exista în spate, Dacian Cioloș nu este un oarecare. E de presupus că știe ce spune.

Declarația președintelui României este fără echivoc. Klaus Iohannis susține că a avut o convorbire telefonică cu omologul său francez, Emmanuel Macron. În urma insistențelor sale, acesta i-ar fi declarat că a decis retragerea candidaturii procurorului francez la șefia Parchetului European. Nici mai mult nici mai puțin. Ceea ce înseamnă verde pentru Laura Codruța Kovesi. Pentru că, dacă așa stau lucrurile, ea nu mai are practic niciun contracandidat. Parlamentul European și Consiliul, care este un cvorum al reprezentanților statelor, nu ar mai avea altceva de făcut decât să constate starea de fapt și să o instaleze pe Laura Codruța Kovesi în noua poziție. Despre această declarație afirmă Cioloș că ar fi mincinoasă. Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis ar fi fabricat un fake-news. O premieră națională.

Și există în acest sens și un argument invocat de fostul premier al lui Iohannis și actualul protejat al lui Macron. Și anume că președintele Franței nu ar putea retrage ceea ce nu a avut niciodată. Se știe fără niciun fel de dubiu. Niciun candidat la șefia Parchetului European nu a fost un candidat al vreunui stat. Fiecare s-a înscris pe cont propriu. Pe persoană fizică. De altfel, Laura Codruța Kovesi a repetat de nenumărate ori acest lucru. Ca să se înțeleagă bine. Când Germania doamnei Merkel nu a votat cu candidatul din această țară, popularii declarând că o sprijină pe Laura Codruța Kovesi, nicio autoritate a acestui stat nu a spus vreodată că l-a retras pe neamț din cursă. Candidatura germanului a căzut pur și simplu, pentru că popularii europeni și guvernul Germaniei au preferat-o pe Laura Codruța Kovesi. Prin urmare, președintele Macron nu ar fi putut să-i spună niciodată lui Klaus Iohannis că Franța decide retragerea candidatului francez. Această parte a declarației președintelui reprezintă fără doar și poate un fake news. Așa cum susține, fără a pune aceast etichetă, și Dacian Cioloș.

Dar există și o parte adevărată a telenovelei? Probabil. Klaus Iohannis se dă peste cap pentru a o promova pe Laura Codruța Kovesi la șefia Parchetului European. În termeni diplomatici, aceasă operație se numește „aruncarea pe horn". Adică plasarea unei persoane într-o funcție foarte importantă, operațiune care înseamnă însă scoaterea acesteia din joc. Din ce joc? Dintr-o eventuală competiție în cursa prezidențială. După cum se știe, numele Laurei Codruța Kovesi a fost și este intens invocat legat de posibilitatea ca aceasta să devină un contracandidat al lui Klaus Iohannis în cursa prezidențială, susținută fiind de toți neomarxiștii grupați în jurul #Rezist, adică al celor mai înverșunați dușmani ai frontului PSD. Iar Klaus Iohannis are tot interesul să prevină o pulverizare a voturilor anti-PSD. Prin urmare, fie și numai din acest motiv electoral, el este interesat să o propulseze la șefia Parchetului European pe Laura Codruța Kovesi. Desigur, mai există și recunoștința față de aceasta. Pentru că i-a mușamalizat dosarele penale. Dar și o speranță de viitor. Cum că doamna Kovesi va putea fi utilizată ca un levier împotriva unor adversari ai lui Iohannis. Din lumea politică sau din lumea afacerilor. Care, într-un fel sau altul, au avut și vor avea acces la fonduri europene. Ei și?

Un asemenea interes l-ar fi putut determina să pună mâna pe telefon și să-l roage pe președintele Franței să-l ajute. Să-l roage și atâta tot? În marea politică, nu ține. În marea politică, totul e o negociere. Dacă Macron îți dă ceva, obține la schimb altceva. Și fiindcă Franța este la comanda Europei cu două viteze, alături de Germania, iar România, grație cu Klaus Iohannis este o țară aflată în viteza a doua, ceea ce oferă Macron este obligatoriu și deci logic mult mai puțin decât primește. Din conținutul comunicatului semnat de Klaus Iohannis lipsește cu desăvârșire această parte. Deci nu știm încă ce a promis el la schimb. Putem însă presupune. El nu putea ceda în favoarea statului francez contracte civile. Nici nu ar putea să promită ceva în schimbul vreunul angajament al viitorului comisar european desemnat de România. Pentru că încă nu se știe ce minister european vom primi. Și deci nu se știe nici cine va fi respectivul comisar. Și, în plus, comisarul e numit de Guvern. Ar fi fost o promisiune în sistem „bilă-mandă-bilă". Adică în conivență cu doamna Dăncilă, Iohannis, prin negocierile de la Uniunea Europeană, să accepte pentru țara pe care o reprezintă pentru statul pe care-l reprezintă o poziție minoră în viitorul guvern european și apoi să garanteze din acea poziție minoră o subordonare față de statul francez. Cum s-a întâmplat cu Cioloș. Numai că nici asta nu este posibil. Pentru că ar deranja Germania. Iar Germania l-a arondat pe Klaus Iohannis.

Ce altceva i-ar mai putea garanta la schimb Iohannis lui Macron? În ce domeniu mai are el atribuții de natură să intereseze statul francez? Ghici ciupercă, ce-i? În domeniul apărării. Al achizițiilor de arme. De ce nu am achiziționa noi mai mult armament francez? Și mai puțin armament olandez? Sau chiar american? Nu este o afacere de colea. România alocă an de an nu mai puțn de două miliarde de euro pentru înarmare.

Dar dacă așa a făcut sau are de gând să facă Klaus Iohannis în calitate de președinte al României, atunci s-ar putea face vinovat de subminarea economiei naționale. De înaltă trădare.

Mă gândesc că nu ar fi riscat un fake news atât de evident, dacă nu ar avea totuși în spate o promisiune fermă a lui Macron, pe care a tradus-o greșit. Și mă gândesc că nu ar avea în spate aceast promisiune, dacă nu ar fi promis ceva la rândul său. Iar dacă așa stau lucrurile, ce urmează de fapt?

Statul francez nu-i poate retrage candidatului francez ceva ce nu i-a dat acestuia niciodată. În schimb se știe că înainte de alegerile europarlamentare au existat două runde de negocieri și decizii luate prin vot. Una la nivelul Parlamentului, unde a ieșit câștigătoare Laura Codruța Kovesi, susținută masiv de popularii europeni, aflați la comanda popularilor germani, și care i-au întors spatele candidatului din această țară. În schimb Consiliul alcătuit din reprezentanți ai statelor s-a pronunțat în favoarea candidatului francez. Negocierile între cele două instituții europene, Parlament și Consiliu, au eșuat. Ele urmează să fie reluate. Dacă Franța își schimbă opțiunea, aparent situația rămâne aceeași. Pentru că un vot mai puțin nu contează. Deci dacă Macron i-a promis cu adevărat că o va susține pe Kovesi, nu a făcut-o doar în numele republicii franceze. El se bazează și pe influența pe care o are și asupra altor state europene, aflate în orbita Parisului. Și numai așa, punând presiune și pe alți conducători de state, va putea Macron să-și onoreze angajamentul telefonic asumat în discuția cu Klaus Iohannis și nedezmințit până în prezent. Dar acest efort trebuie răsplătit diferit de factura care urmează să fie încasată de statul francez. Deci ce altceva ar mai fi promis Klaus Iohannis Franței, pentru ca la rândul lui Macron, în negocieri cu alți conducători de state, să obțină susținere pentru Laura Codruța Kovesi? Adică decizii total opuse celor de până acum? Mai devreme sau mai târziu, tot vom afla. Până una alta, ceea ce știm cu certitudine - și nu numai fiindcă ne-a spus asta Cioloș - este că președintele Klaus Iohannis a produs un fake news. Pe care sper să-l sesizeze și presa de pe malul Senei.

Sorin Rosca Stanescu