• Tweet

Cel mai mare partid politic al ultimilor 30 de ani din România pare a se afla în moarte clinică. Este lovit din toate direcțiile. Din exteriorul țării și din interiorul țării. Electoratul său este de-a dreptul demonizat. Se strigă „Moarte PSD!". Au fost pierdute alegerile europarlamentare. A fost decapitat Guvernul printr-o moțiune de cenzură. Fostul președinte e după gratii. Actualul președinte, într-o cursă nebunească. Fără prea mari sorți de izbândă. Dacă intră PSD în opoziție, se poate resuscita?

Situația este dramatică. Partidul care a dominat până în prezent România se poate scufunda. Până la disoluție. Iar lovitura mortală vine, culmea, nu din direcția factorului extern, nici măcar din direcția factorului intern, nu de la electorat, ci de la o hienă politică, crescută de partid, ajunsă conducător al partidului, apoi premier al partidului, după care s-a autoexilat. Pentru ca, în final, Victor Ponta să hăcuiască PSD-ul. După ce, cum este previzibil, sub o guvernare liberală va pierde alegerile prezidențiale, își va schimba staff-ul de conducere și, apoi, vulnerabilizat până la extrem, va intra în alegerile locale, ce se va întâmpla cu acest partid? Cum va supraviețui pentru a se menține pe linia de plutire în alegerile parlamentare, care vor avea loc peste un an?

Am insistat în mai multe demersuri editoriale, cu mult timp înaintea alegerilor europarlamentare, asupra necesității unei operațiuni tactice și până la un punct chiar strategice, care ar fi putut fi pusă în operă de către PSD. Tendința încă de atunci era de erodare pronunțată. În mod logic, acest partid ar fi trebuit să găsească o soluție pentru un supliment de oxigen. Și singura soluție era autoejectarea de la guvernare. Liviu Dragnea nu a înțeles acest lucru. Mai târziu, imediat după eșecul de la europarlamentare, nici Viorica Dăncilă nu a înțeles. Și nici nucleul de conducere al partidului. Erodarea de credibilitate și popularitate, atunci când te afli la guvernare, este însă nu numai ireversibilă, ci și supusă unui proces de accelerație. Erodarea nu se produce liniar. Ea crește exponențial. Acum, fie că a vrut, fie că nu a vrut, PSD are șansa, cel puțin teoretic, de a-și reîncărca în opoziție bateriile electorale.

Reîncărcarea bateriilor electorale de către PSD este însă condiționată. Mai întâi de finalizarea de către PNL și Iohannis a actului început prin moțiunea de cenzură votată în Parlament și, deci, prin instalarea unui nou Guvern și, în al doilea rând, de timp. Mai are PSD timp ca până la locale să iasă din moarte clinică, să se revigoreze și să-și recupereze electoratul, care este de presupus că va fi din nou umilit prin rezultatul de la prezidențiale?

Petrov, alias Traian Băsescu, un personaj care a fost de nenumărate ori etichetat drept un animal politic pur-sânge, un expert al combinațiilor, lansează, duminică cred, o gogomănie. Și anume că PSD nu va renunța nici în ruptul capului la guvernare și deci nu va face posibil un guvern PNL printr-un vot parlamentar. Motivul invocat de Petrov, alias Băsescu este că dacă lasă la guvernare PNL, acesta va modifica legea electorală printr-o ordonanță de urgență, astfel încât alegerile locale să nu se mai desfășoare într-un singur tur de scrutin ci în două. Schimbare care dezavantajează cele două partide mari din punctul de vedere al numărului de primari și consilieri, PSD și respectiv PNL și avantajează în schimb partidele mici, cel mai câștigat fiind USR. În ce constă neghiobia? În primul rând PNL, care de altfel a și susținut alături de PSD această formulă de alegeri, nu are niciun interes să-i cedeze USR-ului terenul, pe care l-a câștigat prin numărul mare de primari de care dispune și care este de presupus că vor câștiga din nou alegerile, dacă ele se desfășoară într-un singur tur de scrutin. Și această atitudine este aproape cu certitudine cea care va fi adoptată de către liberali, în ciuda afirmațiilor de campanie făcute până în prezent. În al doilea rând, ar fi o uriașă gafă a unui partid care se pretinde democrat, cum e PNL, ca înaintea alegerilor să modifice, dacă ar fi la guvernare, printr-o simplă ordonanță de urgență o lege, care a fost dezbătută și adoptată de Parlament. Ori dacă PNL ar încerca prin Parlament să schimbe legea, nu ar obține voturile necesare, în condițile în care pesediștii ar spune „nu". Aceasta însă a fost o simplă paranteză.

PSD nu are niciun motiv să nu renunțe la guvernare. Nu are nici cel mai mic motiv ca în următoarele trei campanii electorale să primească toate zoiaele în față, în sensul că a organzat prost alegerile și, în același timp, fiind atent supravegheat, să nici nu poată să se bucure de beneficiile guvernării. Pe de altă parte, PSD s-ar putea opune doar primei nominalizări de premier făcută de Iohannis, și doar primei formule de guvern. La a doua nominalizare va depune armele sub șantajul dizolvării Parlamentului. Și atunci, cu cât mai repede, cu atât mai bine este pentru PSD să abandoneze guvernarea.

PSD nu se mai află în aceeași situație favorabilă în care s-a găsit atunci când a lăsat ca Guvernul Cioloș să se instaleze la Palatul Victoria. Acum PSD, spre deosebire de atunci, este în cădere liberă iar timpul rămas până la alegeri e prea scurt și șocul psihologic generat de pierderea prezidențialelor va fi mult prea puternică. Și nici nu-mi imaginez că într-un termen atât de scurt PSD va fi capabil să recupereze handicapul generat de europarlamentare și de pierderea guvernării, astfel încât, cu Viorica Dăncilă, să câștige alegerile prezidențiale. În consecință, soluția rațională este cedarea cât mai repede posibil a guvernării.

Ce se va întâmpla după reprezintă cu adevărat marea provocare. E adevărat - PSD nu mai beneficiază de avantajul din 2016, când temporar a lăsat Palatul Victoria pe mâna așa-zisului guvern tehnocrat. În schimb, are alte atuuri pe care le-ar putea exploata la maximum. Cel mai important atu este inconsistența, fragilitatea și nesustenabiliatea majorității ad-hoc create la votul moțiunii de cenzură. Noua guvernare, așa cum a fost creionată și apoi proiectată de către Klaus Iohannis, nu poate sfârși decât prost, chiar și în condițiile în care se va afirma cu obstinație că este doar un provizorat, o conducere conjuncturală, care se izbește de o grea moștenire lăsată de PSD. Cât de repede se va produce dezastrul unei noi guvernări, care nu a fost pregătită în niciun fel, și cum va ști PSD să gestioneze acest avantaj și să accelereze prăbușire a liberală în materie de credibiliate, ei bine asta depinde de mai mulți factori. Asupra cărora voi insista într-un alt demers editorial.

Sorin Rosca Stanescu