Tiparul trădării la Pro România

Postat la: 25.07.2019 |

Tiparul trădării la Pro România

Am intuit exact. În urmă cu nici o lună de zile, Victor Ponta, președintele Pro România dădea semne că este oricând gata să trădeze în patru direcții. Opoziția, cu care cochetase de zor în vederea dărâmării Guvernului. ALDE, cu care perfectase o înțelegere în vederea susținerii lui Călin Popescu Tăriceanu. PSD, cu care negocia pe ascuns, pentru a-i acorda susținere și a primi în schimb accesul la guvernare. Și, în fine, propriul partid. Care ba avea, ba nu avea nevoie de un candidat propriu la prezidențiale. Iar acum se consumă acest ultim act.

Nu a fost deloc greu să prognozez aceste trădări. Semnalul că așa stau lucrurile este utilizarea de către Victor Ponta a unui tipar mai vechi, învățat poate la școala de Securitate care l-a pregătit și l-a utilizat o vreme ca spion. Utilizarea semnalelor contradictorii. Pentru a le folosi ca baloane de încercare. Testându-și astfel atât propriul partid, cât și interlocutorii celorlalte formațiuni politice. Acest tipar a fost utilizat chiar în exces pe vremea Uniunii Social Liberale.

Să facem un mic efort și să ne reamintim. Înțelegerea bătută în cuie era ca Victor Ponta să fie susținut pentru poziția de prim-ministru, iar Crin Antonescu pentru candidatura la alegerile prezidențiale. Prima parte a înțelegerii a fost realizată, liberalii dovedind totală loialitate față de partenerul lor de coaliție. Dar cea de-a doua parte a înțelegerii a fost fracturată de Victor Ponta. Cu mult timp înainte de a se produce acest eveniment, s-a pus la cale un plan, tocmai la Dubai, în complexul hotelier Atlantis, într-o întâlnire la care au participat Victor Ponta, socrul său Ilie Sârbu, prietenul său Sebastian Ghiță, nașul său George Maior, pe atunci șef al SRI, precum și Gabriel Oprea. În mare secret, puterea viitoare a fost împărțită astfel. Ponta, care era prim-ministru, urma să devină președinte al României, aruncându-l peste bord pe Crin Antonescu, prin determinarea acestuia să devină formal autorul ruperii USR, George Maior din director SRI se metamorfoza în premier, iar Gabriel Oprea devenea în locul acestuia șef al celui mai important serviciu secret al țării. Chiar a doua zi, în calitate de consilier al acestuia, l-am informat pe Crin Antonescu asupra acestui plan. Dar nu a vrut să creadă. Ulterior, Victor Ponta a pus în mișcare mecanismul de tatonare și de testare de care vorbeam mai sus.

Procesul a fost pregătit prin lansarea unor așa-zise fumigene. Fel de fel de declarații controversate, dar nedezmințite ale unor membri PSD mai mult sau mai puțin relevanți, în sensul că cel mai mare partid politic din România era obligat să aibă un candidat propriu. Și că acela ar fi trebuit să fie însuși Victor Ponta. Jocul acestor declarații a continuat, s-a intensificat, fiind din ce în ce mai mult însoțit și de atitudini ostile față de PNL. Inițiative politice nediscutate în prealabil cu liberalii și care-i luau prin surprindere pe aceștia, aranjamente secrete cu Traian Băsescu, angajamente asumate fără acordul liberal față de mai marii Uniunii Europene, permutări dubioase în interiorul Executivului și, în fine, o întreagă operațiune pusă la cale pentru numirea Laurei Codruța Kovesi în fruntea DNA, la propunerea lui Victor Ponta, care-și asigurase interimatul Ministerului Justiței, după ejectarea liberalei Mona Pivniceru.

Desigur, atunci, pe vremea USL, operațiunile inițate de Victor Ponta pentru a se debarasa, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, de partenerul liberal, eliberând astfel terenul pentru propria sa candidatură la prezidențiale, au fost mult mai complexe și mai sofisticate decât acum, când Ponta conduce doar un partiduleț de mâna a doua, inițiat și funcționând prin parazitarea PSD.

Tiparul este deci același. După ce a trădat în stânga și în dreapta, urmează ultima jonglerie. Cu propriul partid. Când l-a inițiat, a anunțat sus și tare o contradicție în termeni. Un partid constituit la vârf din mai multe drone ale Securității, în frunte cu el însuși, Pro România urma să devină o formațiune socialistă modernă, de tip european, opusă unui PSD, după opinia sa sclerozat. Victor Ponta a sugerat pe toate căile că Pro România nu reprezintă expresia unei răzbunări împotriva lui Liviu Dragnea, care l-a împins la demisia din funcția de premier și din cea de președinte al partidului, pentru a-i lua locul. Era logic că, încercând cât de cât să fie consecvent cu propriile sale declarații, Pro România era un partid obligat în campania prezidențială să promoveze un candidat propriu. În consens cu sloganul enunțat. Din această perspectivă, toate celelalte combinații puse la cale nu au reprezentat altceva decât o perdea de fum. Cum perdea de fum s-ar putea să fi fost și afirmația repetată a lui Victor Ponta că el personal nu va candida la prezidențiale decât peste cinci ani. Dacă pune coada între picioare, cum a făcut-o de multe ori, așa va fi. Iar candidatul Pro România va deveni altcineva. De ce să fie Ponta iepuraș electoral în această campanie prezidențială? De ce să nu fie sacrificat altcineva pe altarul Pro România? Cum ar fi Corina Crețu. Numai bună să o contracareze pe Viorica Dăncilă. Fosta ei colegă, cu care se află de mai mult timp în relații de ostilitate. Se consumă astfel actul final al noii telenovele a trădării marca Victor Ponta.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Tiparul trădării la Pro România

Postat la: 25.07.2019 |

0

Am intuit exact. În urmă cu nici o lună de zile, Victor Ponta, președintele Pro România dădea semne că este oricând gata să trădeze în patru direcții. Opoziția, cu care cochetase de zor în vederea dărâmării Guvernului. ALDE, cu care perfectase o înțelegere în vederea susținerii lui Călin Popescu Tăriceanu. PSD, cu care negocia pe ascuns, pentru a-i acorda susținere și a primi în schimb accesul la guvernare. Și, în fine, propriul partid. Care ba avea, ba nu avea nevoie de un candidat propriu la prezidențiale. Iar acum se consumă acest ultim act.

Nu a fost deloc greu să prognozez aceste trădări. Semnalul că așa stau lucrurile este utilizarea de către Victor Ponta a unui tipar mai vechi, învățat poate la școala de Securitate care l-a pregătit și l-a utilizat o vreme ca spion. Utilizarea semnalelor contradictorii. Pentru a le folosi ca baloane de încercare. Testându-și astfel atât propriul partid, cât și interlocutorii celorlalte formațiuni politice. Acest tipar a fost utilizat chiar în exces pe vremea Uniunii Social Liberale.

Să facem un mic efort și să ne reamintim. Înțelegerea bătută în cuie era ca Victor Ponta să fie susținut pentru poziția de prim-ministru, iar Crin Antonescu pentru candidatura la alegerile prezidențiale. Prima parte a înțelegerii a fost realizată, liberalii dovedind totală loialitate față de partenerul lor de coaliție. Dar cea de-a doua parte a înțelegerii a fost fracturată de Victor Ponta. Cu mult timp înainte de a se produce acest eveniment, s-a pus la cale un plan, tocmai la Dubai, în complexul hotelier Atlantis, într-o întâlnire la care au participat Victor Ponta, socrul său Ilie Sârbu, prietenul său Sebastian Ghiță, nașul său George Maior, pe atunci șef al SRI, precum și Gabriel Oprea. În mare secret, puterea viitoare a fost împărțită astfel. Ponta, care era prim-ministru, urma să devină președinte al României, aruncându-l peste bord pe Crin Antonescu, prin determinarea acestuia să devină formal autorul ruperii USR, George Maior din director SRI se metamorfoza în premier, iar Gabriel Oprea devenea în locul acestuia șef al celui mai important serviciu secret al țării. Chiar a doua zi, în calitate de consilier al acestuia, l-am informat pe Crin Antonescu asupra acestui plan. Dar nu a vrut să creadă. Ulterior, Victor Ponta a pus în mișcare mecanismul de tatonare și de testare de care vorbeam mai sus.

Procesul a fost pregătit prin lansarea unor așa-zise fumigene. Fel de fel de declarații controversate, dar nedezmințite ale unor membri PSD mai mult sau mai puțin relevanți, în sensul că cel mai mare partid politic din România era obligat să aibă un candidat propriu. Și că acela ar fi trebuit să fie însuși Victor Ponta. Jocul acestor declarații a continuat, s-a intensificat, fiind din ce în ce mai mult însoțit și de atitudini ostile față de PNL. Inițiative politice nediscutate în prealabil cu liberalii și care-i luau prin surprindere pe aceștia, aranjamente secrete cu Traian Băsescu, angajamente asumate fără acordul liberal față de mai marii Uniunii Europene, permutări dubioase în interiorul Executivului și, în fine, o întreagă operațiune pusă la cale pentru numirea Laurei Codruța Kovesi în fruntea DNA, la propunerea lui Victor Ponta, care-și asigurase interimatul Ministerului Justiței, după ejectarea liberalei Mona Pivniceru.

Desigur, atunci, pe vremea USL, operațiunile inițate de Victor Ponta pentru a se debarasa, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, de partenerul liberal, eliberând astfel terenul pentru propria sa candidatură la prezidențiale, au fost mult mai complexe și mai sofisticate decât acum, când Ponta conduce doar un partiduleț de mâna a doua, inițiat și funcționând prin parazitarea PSD.

Tiparul este deci același. După ce a trădat în stânga și în dreapta, urmează ultima jonglerie. Cu propriul partid. Când l-a inițiat, a anunțat sus și tare o contradicție în termeni. Un partid constituit la vârf din mai multe drone ale Securității, în frunte cu el însuși, Pro România urma să devină o formațiune socialistă modernă, de tip european, opusă unui PSD, după opinia sa sclerozat. Victor Ponta a sugerat pe toate căile că Pro România nu reprezintă expresia unei răzbunări împotriva lui Liviu Dragnea, care l-a împins la demisia din funcția de premier și din cea de președinte al partidului, pentru a-i lua locul. Era logic că, încercând cât de cât să fie consecvent cu propriile sale declarații, Pro România era un partid obligat în campania prezidențială să promoveze un candidat propriu. În consens cu sloganul enunțat. Din această perspectivă, toate celelalte combinații puse la cale nu au reprezentat altceva decât o perdea de fum. Cum perdea de fum s-ar putea să fi fost și afirmația repetată a lui Victor Ponta că el personal nu va candida la prezidențiale decât peste cinci ani. Dacă pune coada între picioare, cum a făcut-o de multe ori, așa va fi. Iar candidatul Pro România va deveni altcineva. De ce să fie Ponta iepuraș electoral în această campanie prezidențială? De ce să nu fie sacrificat altcineva pe altarul Pro România? Cum ar fi Corina Crețu. Numai bună să o contracareze pe Viorica Dăncilă. Fosta ei colegă, cu care se află de mai mult timp în relații de ostilitate. Se consumă astfel actul final al noii telenovele a trădării marca Victor Ponta.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE