• Tweet

Ambasadei Federației Ruse la București e de părere că Marea Britanie comite o greșeală atunci când acuză Moscova că ar sta la originea otrăvirii fostului spuin rus Serghei Skripal, și a ficei sale Iulia, la Londra. Conform unui comentariu al Ambasadei, britanicii comit aceeași greșeală ca în cazul războiului din Irak, când au atacat statul despre care serviciile secrete spuneau că deține arme chimice, lucrur dovedit, ulterior, fals.

Conform Ambasadei de la București a Rusiei, cazul otrăvirii spionului ar avea, printre altele, drept scop, acoperirea veștii oferite de Vladimir Putin, care a spus că Rusia deține arme capabile să spargă scutul anti-rachetă al NATO, cum e cel de la Deveselu.

"Premierul britanic Theresa May, precum se pare, inspirată de umbra predecesorilor săi imperiali Curzon și Chamberlain, practic pe parcursul unei singure zile și un pic, a și „anunțat un ultimatum", și a informat „cu privire la sancțiuni" față de Rusia, în legătură cu tentativa de asasinat, ce continua să rămână un mister, a unui agent al serviciilor secrete britanice și fost (înainte de 1999) colonel rus din GRU (Direcția Generală de Informații) a Rusiei, amnistiat încă în 2010, care nu mai prezintă nimănui niciun interes, Serghei Skripal, și a ficei sale Iulia (care este cetățean rus).

De fapt, Moscovei, contrar regulamentului instituit prin Convenția privind interzicerea armelor chimice din 1993, i s-a cerut să pledeze imediat vinovată pentru atacul cu arme chimice și să se pocăiască. Argumentul deocamdată principal în favoarea acestui tip de comportament, nespecific pentru gentilomi ,a fost formulat de ministrul britanic al Apărării G. Williamson, care l-a descoperit pe cel „vinovat de infracțiune" prin intermediul tezei despre „comportamentul tipic pentru Rusia".

Fără a intra în amănuntele evaluării psihanalitice a aptitudinilor și abilităților autorităților de la Londra, am dori, în acest context, să reamintim despre un destul de recent episod al istoriei britanice și internaționale, când fostul prim-ministru Tony Blair, în octombrie 2015, a recunoscut, cu un zâmbet nevinovat, că în 2003 guvernul său a autorizat participarea forțelor armate naționale la intervenția în Irak „pe baza unor informații eronate ale serviciilor secrete". Ei bine, și asemenea „daune colaterale", de la invazia aceea, ca distrugerea a unui milion de civili nevinovați, inclusiv ca urmare a apariției pe teritoriul țării a așa-numitului Stat Islamic din Irak și Levant (mai bine cunoscut acum sub numele de ISIS sau SI), răspândirea activităților criminale a celui din urmă peste întregul Orient Mijlociu, desigur, nu sunt deloc demne de menționat, din punctul de vedere al politicienilor și propagandiștilor britanici.

În acest context, Rusia a luat atitudinea cea mai cumpătată și constructivă, sugerând Londrei să acționeze în baza punctului 2 al articolului 9 din Convenția din 1993, care prevede că, în cazul apariției unor episoade similare cu incidentul din Salisbury, statelele-membre trebuie să contribuie „prin schimb de informații și consultări" la elucidarea situației care provoacă îndoieli cu privire la posibila nerespectare a Convenției, și pentru un răspuns la orice solicitare în acest context, sunt disponibile până la 10 zile.

Cu o suspectă determinare, partea britanică a refuzat nu doar propunerea Rusiei de a participa și de a contribui la investigarea crimei, dar, de asemenea, de a oferi probe de „arme chimice", găsite la locul infracțiunii. Aici, într-un mod complet discret apare un alt episod din istoria britanică recentă, când, după otrăvirea misterioasă a fostului angajat al serviciilor secrete ruse Litvinenko, în 2006, ministru de atunci al Afacerilor Interne al Regatului Unit (atenție!) Theresa May, bazându-se pe principiul „imunității intereselor naționale", prevăzut de dreptul britanic, de fapt a clasificat cele mai importante materiale, interzicând utilizarea lor în cadrul anchetei. Ca urmare, un stimat coroner britanic, la aproape 10 ani ani după tragedie, a fost nevoit să recunoască faptul că nici o investigație independentă și aprofundată a tuturor circumstanțelor uciderii lui Litvinenko nu a avut loc niciodată. În același timp, auzim acuzații dure și categorice aduse Rusiei în contextul morții acestui agent al serviciilor speciale britanice.

Tot atât de reprezentativ arată aceea pripită dorință a guvernului May de a transfera cazul la stadiul de „pedeapsă a penalului evident". La urma urmei, Convenția menționată din 1993 prevede și alte opțiuni pentru clarificarea situației. În cazul în care autoritățile britanice, indiferent de motiv, se simt jenate să vorbească direct cu Rusia, ele ar trebui să se adreseze Consiliului Executiv OIAC (Organizația pentru interzicerea armelor chimice, OPCW), care atunci va acționa drept un mediator, iar dacă răspunsul Rusiei nu satisfice Londra, aceasta poate solicita convocarea sesiunii extraordinare a Consiliului Executiv și, în cazul extrem, o sesiune extraordinară a Conferinței statelor participante. Există, la urma urmei, Convenția europeană privind asistența juridică în materie penală din 1959. Ei, nu! Theresa May, se pare, nu poate nicidecum rezista tentației de a juca atât rolul procurorului, dar și cel de judecător, care a emis sentința la moarte, și concomitent rolul călăului.

Procurorul General notoriu din perioada lui Stalin, Vîșinski, care spunea că mărturisirea sinceră este regina probelor - pur și simplu se odihnește! Ce investigație? Ce dovezi? Verdictul a fost deja pronunțat - puneți capul pe eșafod.

Nu ne îndoim că, sub presiunea logicii simple și a opiniei publice, Londra va scoate la iveală unele dovezi. Cu toate acestea, încă de la început este clar că „infractorul a fost numit", iar pe nimeni nu îi interesează faptul că, încă din 1992, prin Decretul Președintelui Rusiei, toate lucrările în legătură cu veninul (Noviciok), în mod presupus, folosit în Salisbury, au fost interzise în țara noastră; „inventatorii" au fost cu succes supracumpărați de serviciile de informații occidentale și „lucrează" tot în aceeași Marea Britanie, Statele Unite, Suedia, Cehia etc. Instrucțiuni detaliate cu privire la formula chimică, proprietăți ale acestui „Noviciok (Nou venit)" pot fi ușor găsite pe internet, iar componentele sale - achiziționate de pe piața liberă.

Cine a avut nevoie de această provocare politică și cine, după cum spuneau romanii antici, „va beneficia" (CUI PRODEST)? Nu avem nici o îndoială că, deloc din întâmplare, această farsă, tragică, pentru victimele sale, și o înscenare, conform metodelor sale, este jucată de premierul britanic și de serviciile sale de informații, literalmente în același timp cu publicarea la Bruxelles a proiectului UE a „contractului despre Brexit", condițiile căruia, inclusiv necesitatea unei compensații de miliarde din partea Londrei pentru „obligațiile sale neîndeplinite" sunt, cel puțin, foarte neplacute pentru guvernul conservator al Marii Britanii.

Cât de valoros apare argumentul autorităților britanice și a mass-media că atentatul la familia Skripal a fost special conceput de Moscova în ajunul Cupei Mondiale FIFA. Mulți ani la rând, politicienii de la Londra și „rechinii mass media" nu își pot ascunde disconfortul extrem și setea nestinsă de răzbunare pentru decizia FIFA de a oferi dreptul de a găzdui Mondialele 2018 - Rusiei și cele din 2022 - Qatarului. Țara noastră a câștigat acest drept într-o luptă echitabilă, iar Anglia, în ciuda faptului că a și fost condamnată pentru folosirea a mai multor metode de corupție, a pierdut. Dar, se pare, a decis să „recupereze" în terenul provocărilor politice.

Din nou, apare întrebarea „cine va beneficia" - CUI PRODEST? Londra, care încearcă să se răzbune, sau cel puțin să strice, să otrăvească atmosfera festivității dedicate fotbalului la nivel mondial, sau Moscova, care depune toate eforturile posibile pentru ca milioanele de fani din intreaga lume să se poată bucura de jocul celor mai buni dintre favoriții lor?!

Un alt „argument final", care, cică, ar fi incriminator pentru Kremlin și personal pentru Președintele Putin: atacul brutal asupra familiei Skripal a fost planificat și realizat în mod deliberat, în ajunul alegerilor prezidențiale din Rusia, în mod presupus, pentru a demonstra „puterea brutală și determinarea de a-i pedepsi pe trădători, indiferent de locul unde s-ar afla". Suntem chiar forțați să menționăm, că pe gentilomii de la Londra, de data aceasta, i-a lăsat atât logica elementară, cât, de asemenea, și sensul tradițional britanic al umorului. Constatăm încă un eșec al strategilor-analiști britanici, asemănător cu cel în cazul „armelor chimice ale lui Saddam Hussein". Dacă ei au vrut să-l discrediteze pe actualul Președinte rus, apoi practic vor ajunge să sporească gradul său de autoritate, deja puternic în țară (rezultatul electoral așteptat pentru Vladimir Putin la viitoarele alegeri din 18 martie este de 69-73%, cu rata de participare prognozată de peste 70% din electorat).

Folosind expresia preferată de către serviciile de informație occidentale pentru a revela agresivitatea Rusiei, suntem „profund convinși" că, Londra, și mai multe alte capitale occidentale încă nu și-au revenit din șocul cauzat de lansarea de către Putin a informațiilor senzaționale cu privire la dezvoltarea de către oamenii de știință și inginerii ruși a celor mai moderne tipuri de rachete, care transformă de fapt arsenalele NATO și, în special, sistemul american de apărare antirachetă, în niște relativ inofensive obiecte muzeale. Într-o oarecare măsură ei pot fi înțeleși: realizările rusești sunt cu adevărat impresionante, pentru că ulterior a fost demonstrat și un video documentar, dovadă a existenței acestui „armament al viitorului", care a fost deja transferat pentru dotarea forțelor armate.

În concluzie, rămâne doar să atragem atenția cititorilor noștri și a politicienilor occidentali la partea cel puțin tot atât de substanțială a adresării lui Vladimir Putin către Adunarea Federală a Rusiei din 1 martie 2018. Aceasta afirma fără echivoc atât că încercările explicite din partea Occidentului de a negocia cu noi de pe „poziția de forță" sunt respinse de Moscova, și, de asemenea, Rusia este dispusa necondiționat de a se angaja într-un dialog egal pe întreaga gamă de probleme globale, de la terorismul internațional și reducerea armelor strategice ofensive, la securitatea informatică și la protecția mediului. Cine are urechi, să audă, cine are ochi, să vadă!", se arată în comentariul semnat de Ambasada Rusiei la București".