Cazurile care au cutremurat planeta. Viaţa fără hrană şi somn. Este posibil?

Postat la: 06.03.2017 |

Alimentele, apa şi somnul, sunt elementele indispensabile unei funcţionări normale a organismului uman. În timp ce alte fiinţe pot supravieţui pentru o lungă perioadă de timp fără aceşti factori vitali, viaţa omului este imposibilă în asemenea condiţii. Cel puţin asta spune ştiinţa! Şi totuşi, există oameni care susţin că de zeci de ani nu au mâncat nimic, că nu au pus strop de apă în gură şi nu au dormit nici măcar o clipă, de-o viaţă întreagă.

De-a lungul secolului trecut, mai mulţi oameni s-au încumetat să experimenteze viaţa fără somn, din proprie iniţiativă, în încercarea de a-şi depăşi limitele propriului organism şi de a intra în Cartea Recordurilor. În 1965, Randy Gardner, un adolescent în vârstă de 17 ani, a bătut toate recordurile precedente, intrând în Guinness Book, pentru 11 zile şi 24 de minute de nesomn. Prin această încercare curajoasă, tânărul voia să demonstreze că privarea de somn nu provoacă efecte dezastruoase. În timpul experimentului, Randy a fost atent şi constant monitorizat de o echipă de cercetători şi medici condusă de psihologul William Dement, profesor doctor la Universitatea din Stanford.

Conform raportului final, după zece zile de nesomn, Randy Gardner era încă capabil să realizeze diferite sarcini complexe şi chiar a reuşit să îl învingă pe un coleg de-al său la pinball, un joc pe care cei doi îl jucau adesea, deşi comportamentul şi capacităţile cognitive îi fuseseră afectate. Printre efectele stării de nesomn raportate de către medici, Randy suferea de probleme de concentrare, de halucinaţii, schimbări bruşte de dispoziţie şi de pierderea memoriei pe termen scurt. În cea de a 11-a zi, a fost rugat să scadă în mod repetat cifra şapte din 100. Randy a început scăderea, oprindu-se însă la 65. Întrebat de ce nu continuă, acesta a răspuns confuz că nu mai ţine minte ce trebuia să facă.

După încheierea maratonului de nesomn, Randy Gardner a dormit continuu timp de 15 ore şi, în câteva zile, viaţa i-a revenit la normal. Astfel, tânărul a reuşit să demonstreze că în anume condiţii de sănătate fizică şi mentală, privarea de somn nu aduce consecinţe dezastruoase asupra organismului, pe termen lung. În mai toate colţurile lumii dăinuie numeroase mărturii scrise şi orale, care relatează că încă din timpuri străvechi au existat oameni care au trăit ani în şir, fără hrană şi fără apă. În mai toate religiile lumii există menţiuni despre călugări şi sihaştri care, în calea lor către iluminarea divină, se retrăgeau în cele mai pustii locuri, nevoindu-se în rugăciune şi post negru continuu, perioade de timp inimaginabile.

Nu cu mult timp în urmă, în anul 2005, presa internaţională scria despre cazul fenomenal al unui tânăr budist din Nepal care, mai bine de un an de zile, a trăit fără pic de mâncare şi fără strop de apă. Palden Dorje, în vârstă de doar 24 de ani, despre care adepţii săi spun că este reîncarnarea lui Budha, s-a retras în scorbura unui copac, petrecându-şi timpul în profundă meditaţie. Zeci de oameni s-au adunat atunci în jurul arborelui, pentru a i se alătura în rugăciune şi post. Conform martorilor, într-o zi, Palden Dorje a dispărut, pur şi simplu, chiar din faţa ochilor mulţimii.

Se spune că asemenea puteri capătă numai cel ce rupe legătura cu omenescul, cel ce transcende într-un alt nivel al cunoaşterii, lepădându-se de nevoile biologice vitale. Câteva luni mai târziu, a fost găsit de către ofiţerii de poliţie din oraşul Nijgadh, în adâncă meditaţie, într-o cameră a cărei intrare era zăvorâtă din afară, aflată sub un templu budist. Într-un final, a explicat că părăsise scorbura copacului în care se retrăsese iniţial pentru că "nu mai avea suficientă linişte". Asemenea cazuri fenomenale, de oameni ce nu mănâncă absolut nimic cu anii, s-au raportat peste tot în lume. Cei care au adoptat acest stil de trai aparent imposibil susţin nu numai că nu îndură niciodată chinurile înfometării, dar şi că trupul lor s-a eliberat de boli grave şi suferinţe grele.

Povestea Zinaidei Baranova, femeia care de peste 13 ani trăieşte fără a avea nevoie de mâncare şi apă, este cel puţin uluitoare. În anul 1980, Zinaida şi-a pierdut unicul fiu, de 18 ani, decedat într-un accident de automobil. După tragedie, femeia s-a izolat complet de familie şi de prieteni şi a picat într-o depresie severă. În câţiva ani, starea ei de sănătate s-a deteriorat atât de grav, încât toţi medicii care au consultat-o s-au declarat neputincioşi. Femeia suferea de mai multe afecţiuni cardio-vasculare, de tahicardie, ischemie, anghină pectorală. De asemenea, vederea aproape că o părăsise complet, avea mari probleme la membrele inferioare şi dificultăţi grave de respiraţie. Pentru medici, recuperarea ei era practic imposibilă!