• Tweet

Inteligența artificială a fost prezentată drept tehnologia care urma să reducă volumul de muncă și să ofere oamenilor mai mult timp. Tot mai mulți angajați și specialiști spun însă că efectul pare să fie opusul.

Un nou fenomen, denumit „AI brain fry" - sau „creier suprasolicitat de AI" - începe să atragă atenția psihologilor și cercetătorilor din domeniul muncii, pe fondul temerilor că utilizarea intensivă a inteligenței artificiale ar putea contribui la o creștere fără precedent a cazurilor de epuizare profesională, scrie Le Point.

Paul, un dezvoltator software de 33 de ani, spune că uneori nici nu mai știe la ce oră își termină programul. Își amintește seri în care a lucrat până spre dimineață, analizând zeci de mii de linii de cod generate de AI, uitând să mănânce și adormind în fața tastaturii. „Simt că sunt mult mai iritabil și obosit permanent", spune el. „Îmi este foarte greu să mă desprind seara și mă izolez din ce în ce mai mult."

Ca mulți freelanceri din industria tehnologică, Paul spera că instrumentele bazate pe inteligență artificială îi vor simplifica activitatea. În schimb, spune el, piața a devenit mai competitivă, proiectele mai rare și mai slab plătite, iar presiunea psihologică a crescut. Experiențe similare sunt relatate tot mai des de angajați din diverse domenii.

Conceptul a fost analizat la începutul lui 2025 de Boston Consulting Group într-un studiu publicat de Harvard Business Review. Fenomenul este descris drept o formă de oboseală mentală cauzată de utilizarea excesivă și monitorizarea constantă a instrumentelor AI, dincolo de capacitatea cognitivă normală a utilizatorilor.

Inginerul software Siddhant Khare a descris într-un articol publicat pe blogul său cum productivitatea crescută adusă de AI a venit la pachet cu o stare continuă de epuizare. Înainte de apariția acestor instrumente, spune el, un programator putea petrece o zi întreagă rezolvând o singură problemă, alternând perioadele de concentrare cu pauze de reflecție.

Acum, aceeași persoană gestionează simultan mai multe proiecte, fiecare finalizat mult mai rapid. „AI-ul nu obosește între două probleme. Eu da", scrie Khare. Specialiștii spun că fenomenul urmează o logică deja cunoscută în istoria tehnologiei: noile instrumente nu reduc neapărat volumul de muncă, ci cresc așteptările privind productivitatea.

Psihologul organizațional Adrien Chignard afirmă că fiecare progres tehnologic a fost folosit în principal pentru maximizarea eficienței economice. El compară situația cu extinderea muncii la distanță după pandemie. Timpul economisit prin eliminarea navetei nu s-a transformat în mai mult timp liber, ci în ore suplimentare de muncă.

Același mecanism apare și în cazul AI-ului: dacă o sarcină poate fi finalizată mai repede, angajații primesc mai multe sarcini. „Nivelul de referință crește permanent", spune Chignard. „AI-ul nu a eliberat timp, ci a creat un nou timp care trebuie ocupat." Presiunea s-a accentuat odată cu apariția unei noi generații de instrumente: agenții AI autonomi.

Spre deosebire de chatboturile clasice, care răspund la întrebări, acești agenți pot executa independent sarcini complexe, delega procese altor sisteme și lua decizii fără intervenție umană directă.

Schimbare radicală la Google. Motor de căutare nou, după 25 de ani. AI-ul Gemini introduce un mod conversațional extins
În practică, spun specialiștii, angajații nu mai folosesc doar AI-ul - ajung să coordoneze și să supravegheze permanent sisteme automate care pot greși.

Consultantul Tim Norton compară situația cu „un babysitting continuu pentru copii care nu dorm niciodată". Potrivit studiului BCG, persoanele afectate de „AI brain fry" comit cu 39% mai multe erori majore, ceea ce poate anula inclusiv avantajele de productivitate promise de tehnologie.

Psihologii subliniază însă că AI-ul nu a creat singur problema epuizării profesionale.

Potrivit lui Chignard, tendința de suprasolicitare există de ani de zile și s-a accentuat după 2020, pe fondul conectivității permanente dintre viața profesională și cea personală. „În trecut, poate oamenii ajungeau mai târziu acasă, dar șeful nu îi mai căuta seara sau în weekend. Astăzi, mesajele și solicitările continuă permanent", spune el. AI-ul se suprapune astfel peste un mediu profesional deja marcat de oboseală cronică, lipsa recuperării și supraîncărcare informațională.

În activitatea sa, Chignard spune că observă trei forme principale de epuizare accentuate de inteligența artificială.

• Prima este oboseala decizională. Managerii și angajații trebuie să proceseze rapid un număr tot mai mare de opțiuni generate automat de AI, fără timpul de reflecție care exista anterior.
• A doua este epuizarea emoțională, întâlnită mai ales în profesii bazate pe relații umane - profesori, medici, asistenți sociali. Introducerea AI-ului poate crea distanță și sentimentul că interacțiunea umană devine tot mai superficială.
• A treia formă este ceea ce specialiștii numesc „shame fatigue" - sentimentul de rușine sau inadecvare resimțit de cei care simt că nu reușesc să țină pasul cu noile tehnologii.

Tot mai multe companii folosesc, de asemenea, inteligența artificială pentru monitorizarea angajaților. În unele centre de relații cu clienții, sistemele AI analizează conversațiile în timp real și evaluează tonul, vocabularul sau formulele de politețe utilizate. Criticii avertizează că această tendință riscă să transforme mediul de lucru într-un spațiu de supraveghere permanentă. „Este o logică de control și comandă care merge exact împotriva autonomiei de care oamenii au nevoie pentru sănătatea lor mentală", spune Chignard.

Specialiștii în sănătate mintală avertizează că efectele cognitive ale utilizării intensive a AI-ului - supraîncărcarea atențională, dificultatea de concentrare și reducerea capacității de reflecție profundă - ar putea conduce la o creștere majoră a cazurilor de burnout.

În paralel, absenteismul și concediile medicale de lungă durată continuă să crească, iar tot mai mulți angajați refuză poziții cu responsabilitate ridicată. Pentru Paul, dezvoltatorul software, problema fundamentală este incertitudinea permanentă. „Cine poate garanta că ceea ce înveți astăzi va mai fi relevant peste șase luni?", întreabă el.

În opinia sa, adevărata problemă a „AI brain fry" nu este doar oboseala provocată de ritmul actual al muncii, ci anxietatea generată de o lume profesională care se schimbă mai repede decât capacitatea oamenilor de a se adapta. „Oamenii nu își pot reseta creierul la fiecare șase luni", spune el.