Dică fără frică și tichia de mărgăritar

Postat la: 09.11.2017 |

La cât de dărăpănat a ajuns castelul fotbalului românesc, calificarea Stelei lui Becali în primăvara europeană a venit ca o izbăvire. Și parcă-l văd pe Gigi rugându-se la Cel de Sus:"...și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri, și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău..."

Duminică seară m-am dus să dârdâi pe Arena Națională, doar ca să văd dacă Becali l-a iertat pe Alibec și dacă-i dă voie lui Dică să-l bage în teren la meciul cu Concordia. Sigur, e un fel de a spune că patronul îi dă verde antrenorului, de vreme ce a devenit clar că Dică fără frică are mână bună și liberă din partea bossului său. Și cum să nu aibă, când Steaua (recte FCSB) e lider în campionat şi calcă totul în picioare, cum a făcut în grupa europeană, impunându-se chiar și când nu turează motoarele la maxim, precum în returul cu israelienii sau la partida de duminică seară, cu Concordia. Drept care a intrat puțin și Alibec, în ultimele zece minute, dar n-a lipsit mult să și spargă gheața, marcând primul său gol din actualul campionat.

Acestea fiind zise, să revenim la izbăvirea de cel rău, nimeni altul decât Răzvan Burleanu, întâmplătorul șef al FRF, care născocește fel de fel de bazaconii, cu speranța că va mai avea vreo șansă la alegerile de anul viitor. Încă n-o să dau cu paru' în tandemul Contra - Mutu, cu care se acoperă cumva la națională, deși nu pot să nu repet că trecem de la păgubosul experiment cu Christoph Daum, la soluția de avarie de acum. E la mintea cocoșului că Burleanu, conștient că se înconjurase la federație de non-fotbaliști, încearcă să dreagă busuiocul ademenind foști jucători de top, cu experienţă și cu palmares. Așa i-a păcălit pe Contra și pe Mutu, tot așa a revenit și Lobonț, cum se aude că urmează chiar și Chivu. Altfel spus, un cvartet de nume mari, în fața cărora e obligatoriu să ne scoatem pălăria. Singura problemă ar fi că ei nu vin să încingă o partidă de rummy, ca pe vremuri în cantonamente, ci să antreneze naționala României pentru a obține calificarea la următorul Campionat European. Îmi doresc și le doresc să reușească, dar mai e mult până departe. Deocamdată, să vedem cum se descurcă reprezentativa noastră în amicalul de joi seară, de la Cluj, cu Turcia lui Lucescu și marțea următoare, cu Olanda lui Dick Advocaat, care aduce toată artileria grea la București. Ce credeți, însă, că a mai inventat Burleanu înaintea acestor două amicale, chipurile ca să dea un nou imbold elevilor lui Contra? Țineți-vă bine: echipa naţională are de acum un brand în toată regula, adică exact tichia de mărgăritar care-i lipsea, după ratarea ultimei calificări!

Încă nu a fost anunțat public cât a plătit federația pentru această găselniță care va trona pe tricourile tricolorilor. Dar emblema cu pricina e cel puțin discutabilă, din mai multe puncte de vedere. Motivarea oficială ar fi că naționala României nu a avut niciodată, în toată existența ei, un brand propriu. Cu asta sunt de acord, dar îmi amintesc și vă reamintesc că toate marile succese ale fotbaliștilor noștri au fost obținute fără vreun desen imprimat aiurea pe tricouri, blazoanele României fotbalistice numindu-se Dobrin, Hagi sau Gică Popescu. În al doilea rând, nu mi se pare o idee fericită să ni se ofere o emblemă stilizată a stemei României, făcută din... bucățele, mai exact din cele cinci provincii istorice, iar asta tocmai pe fondul scandalului din Catalonia! Mie-mi seamănă mai degrabă a henț în careu, care impune dictarea unui penalty. În fine și, în al treilea rând, argumentul că noul brand va stimula o dată în plus jucătorii nu stă nici el în picioare, dacă ne gândim că o păcăleala similară a costat bani buni și Comitetul Olimpic Român, care s-a dus anul trecut, la Rio, cu altă branduială, pentru ca delegația tricoloră să se claseze pe locul...47, de departe cel mai slab rezultat din întreaga istorie a olimpismului nostru!

Horia Alexandrescu

Text preluat din România literară