• Tweet

Procurorii din cadrul DNA au realizat o evaluare a impactului pe care modificările aduse Codului penal le vor avea asupra investigaţiilor penale, în momentul în care aceste modificări vor intra în vigoare.

Procurorii DNA notează că la fel ca şi modificările aduse Codului de Procedură Penală, şi modificările aduse Codului Penal de către Parlament „au fost adoptate fără a ţine seama de observaţiile şi propunerile formulate de către Consiliul Superior al Magistraturii şi de asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, fără a exista o consultare şi o colaborare reală cu instituţiile judiciare învestite cu aplicarea legislaţiei penale".

Înainte de a prezenta punctual 13 modificări şi modul în care acestea vor afecta anchetele şi dosarele penale, DNA atrage atenţia că, în asamblu, aceste modificări, odată intrate în vigoare vor conduce la: dezincriminarea unor categorii largi de fapte care sunt în prezent sancţionate de legea penală şi care aduc o atingere semnificativă valorilor sociale ocrotite de lege; reducerea limitelor de pedeapsă pentru anumite infracţiuni având ca efect prescrierea unor fapte; condiţii suplimentare pentru ca anumite fapte să poată intra în sfera infracţiunilor (în absenţa îndeplinirii acestor condiţii, dosarele aflate deja pe rol la parchet sau instanţe se vor închide); condiţii suplimentare pentru ca anumite instituţii impuse prin directive europene, cum ar fi confiscarea extinsă, să poată fi aplicate efectiv, ceea ce va îngreuna recuperarea foloaselor obţinute prin infracţiuni; majorarea nejustificată a standardului de probă ceea ce va face mai dificilă dovedirea unor fapte ilicite.

Cele 13 modificări identificate de către procurorii DNA şi modul în care vor afecta dosarele penale

1. La infracţiunea de dare de mită, modificările aduse vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupţie săvârşite pentru care nu s-a formulat denunţ în termen de 1 an de la săvârşirii faptei, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte;

Alineatul (3) al articolului 290 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârşirii acesteia."

Se încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, în sensul în care persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică pot suferi consecinţe diferite în funcţie de momentul la care este formulat denunţul, deşi, din perspectiva pericolului social şi al atitudinii de regret a faptei, nu există nicio distincţie care să justifice această diferenţă de tratament.

Nu e indicat nici un argument care să justifice o asemenea modificare.

În legislaţia română, cauza de nepedepsire a denunţătorului pentru infracţiunile de corupţie e o instituţie tradiţională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936.

În foarte puţine cauze, denunţătorii anunţă organele de urmărire penală imediat după consumarea infracţiunii, deoarece la acel moment sunt mulţumiţi de folosul primit în schimb.

Din practică, s-a constatat că, denunţurile se înregistrează când apar neînţelegeri între participanţii la infracţiune sau când aceştia doresc să profite de cauze de reducere a pedepselor. Nu se explică raţiunea pentru care se doreşte protejarea celor care au luat mită si garantarea faptului că, după trecerea a un an nu mai pot fi traşi la răspundere.

2. La traficul de influenţă, condiţia suplimentare ca fapta să fie săvârşită strict în scopul obţinerii unui folos material şi cerinţa ca promisiunea să fie urmată de intervenţie restrâng extrem de mult domeniul de aplicare a infracţiunii.

La articolul 291, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase materiale, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta, promisiune urmată de intervenţia la acel funcţionar pentru a îl determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În formularea actuală, obiectul infracţiunii de trafic de influenţă poate fi şi nematerial (de exemplu intervenţia pentru promovarea unui examen), iar infracţiunea se consideră consumata chiar şi dacă intervenţia in schimbul căreia s-a pretins folosul nu s-a realizat.

O modificare de asemenea importanţă răstoarnă viziunea constantă a Codului penal cu privire la răspunderea funcţionarilor publici şi nu corespunde vreunei observaţii a Curţii Constituţionale

3. Abuzul în serviciu prevăzut de art. 297 este practic dezincriminat, iar abuzul cu obţinere de folos pentru sine sau pentru altul, prevăzut la art. 132 din legea 78/2000 (pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie) este abrogat (detalii în comunicat nr. 546/VIII/3 din 2 iulie 2018 - Punct de vedere al DNA ref. modificări infracţiunea de abuz în serviciu CP )

Alineatul (1) al articolului 297 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Fapta funcţionarului public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu reglementate expres prin legi, ordonanţe de guvern sau ordonanţe de urgenţă, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea atribuţiilor astfel reglementate, a unor dispoziţii exprese dintr-o lege, ordonanţă de guvern sau ordonanţă de urgenţă, în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit şi prin aceasta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă.

Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se modifică după cum urmează: Articol unic: Art. 132 se abrogă

4. Prin modificarea art. 309, s-a exclus în mod nejustificat abuzul în serviciu dintre infracţiunile cu consecinţe deosebit de grave (pentru care limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorau) cu consecinţa reducerii termenului de a prescripţie, ceea ce înseamnă că autorii faptelor nu mai pot fi traşi la răspundere penală.

5. Deşi aparent aria confiscării extinse se lărgeşte şi va cuprinde toate infracţiunile cu pedepse mai mari de 4 ani, se introduc condiţii suplimentare care îngreunează aplicarea instituţiei confiscării extinse. Spre exemplu, se cer:

a.probe certe, dincolo de orice îndoială, din care să rezulte implicarea persoanei condamnate în activităţile infracţionale producătoare de bunuri şi bani

La articolul 1121 după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (21) cu următorul cuprins:

„(21) Decizia instanţei trebuie să se bazeze pe probe certe, dincolo de orice îndoială, din care să rezulte implicarea persoanei condamnate în activităţile infracţionale producătoare de bunuri şi bani."

Acest articol încalcă art. 5 din Directiva 2014/42/UE din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană, care prevede că se dispune confiscarea extinsă atunci când o instanţă consideră că bunurile în cauză au fost obţinute din activităţi infracţionale, în baza circumstanţelor cauzei, inclusiv a elementelor de fapt şi a probelor disponibile, cum ar fi faptul că valoarea bunurilor este disproporţionată în raport cu venitul legal al persoanei condamnate.

Probele certe , dincolo de orice îndoială reprezintă un standard de probă străin unui proces juridic raţional, practic de neatins.

b.nu vor face obiectul confiscării extinse bunurile transferate unui membru al familiei sau unui terţ dacă acesta nu cunoştea că scopul transferului este evitarea confiscării .

La articolul 1121, după alineatul (8), se introduc două noi alineate, alin. (9) şi (10), cu următorul cuprins:

(9) Sunt supuse confiscării în condiţiile prezentului articol şi:

a) bunurile transferate de către persoana condamnată unui membru de familie, dacă acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască că scopul transferului este evitarea confiscării sau dacă transmisiunea s-a realizat cu titlu gratuit;

b) bunurile transferate de către persoana condamnată unei persoane juridice asupra căreia deţine controlul;

c) bunurile transferate de persoana condamnată către un terţ dacă din împrejurări concrete rezultă că acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască că scopul transferului este evitarea confiscării.

(10) Confiscarea dispusă potrivit prezentului articol nu poate aduce atingere drepturilor terţilor dobânditori cu titlu oneros de bună - credinţă.

6. Se restrânge sfera funcţionarului public, fiind eliminată o întreagă categorie de persoane care exercită servicii de interes public (notari, experţi judiciari etc.

Se abrogă art. 175 alin 2 referitor la definiţia funcţionarul public "De asemenea, este considerat funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

7. Se restrânge în mod nejustificat sfera informaţiilor nedestinate publicităţii, ceea ce va influenţa conţinutul tuturor infracţiunilor care conţin această sintagmă, având ca efect dezincriminarea unor categorii largi de fapte ce aduc o atingere gravă valorilor ocrotite de lege.

Spre exemplu, unul dintre efecte va fi că divulgarea de informaţii în cursul unei proceduri de licitaţie publică, unuia dintre participanţi, pentru a-l favoriza în raport cu ceilalţi, nu va mai putea fi sancţionată

„Art. 1871 - Informaţii nedestinate publicităţii

Prin informaţii nedestinate publicităţii se înţelege acea categorie de informaţii clasificate, potrivit legii, ca secrete de stat sau de serviciu şi care sunt cuprinse într-un document având inscripţionare în acest sens, dacă nu au fost declasificate în mod legal."

8. Modificările privind infracţiunea de favorizarea faptuitorului îngreunează pedepsirea corupţiei în sistemul judiciar, adică acele fapte care vizează cumpărarea soluţiilor procurorului / judecătorului, traficarea influenţei în acest scop. Se creează imunităţi discreţionare în faţa legii.

La art. 269, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

„(4) Nu constituie infracţiunea prevăzută la alin. (1) următoarele:

a) emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative;

b) pronunţarea sau dispunerea soluţiilor sau măsurilor de către organele judiciare în cauzele cu care acestea sunt învestite,

c) mărturia depusă în cadrul unor proceduri judiciare ori modalitatea de efectuare a unor expertize în cauze judiciare."

Excluderea organelor judiciare dintre cei care pot săvârşi infracţiunea de favorizare a infractorului încalcă principiul legalităţii în drepturi.

Nu există nicio justificare pentru care alţi funcţionari publici care prin actele lor oficiale urmăresc să favorizeze un făptuitor să fie pedepsit, în schimb un magistrat care acţionează în acelaşi mod să beneficieze de imunitate, deşi fapta acestuia apare mai gravă prin raportare la obligaţiile care îi revin.

Nu există nicio decizie CCR sau directivă UE care să impună o asemenea modificare, după cum textul nu este justificat de o nevoie socială reală.

9. Se dezincriminează practic infracţiunea de mărturie mincinoasă şi se obstrucţionează înfăptuirea justiţiei.

La articolul 273, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), care prevede între altele ca nu constituie mărturie mincinoasă :

c) modificarea şi retractarea declaraţiei care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului;

d) simpla divergenţă de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos şi de rea-credinţă, al acestora.

Aceste modificări încurajează mistificarea declaraţiilor. Martorul îşi poate schimba ori retracta oricând declaraţiile invocând o presupusă presiune exercitată asupra sa, pe care nu este obligat să o probeze.

10. Limitarea nejustificată a sporului de pedeapsă la 3 ani face ca pedepsele ce se pot stabili în caz de concurs de infracţiuni să încurajeze infracţionalitatea multiplă, concursul, recidiva. Limitarea nejustificată a sporului de pedeapsă la 3 ani face ca legea penală să devine lipsită de previzibilitate, se deschide calea contestaţiilor la executare, este afectată stabilitatea raporturilor juridice.

Modificările la articolul 39, alineatul (1) referitor la concursul de infracţiuni prevede că, în această situaţie, se va aplica pedeapsa cea mai grea la care se va aplica un spor de cel mult trei ani.

„b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se poate adăuga un spor de până la 3 ani.

În varianta actuală, sporul de pedeapsă aplicat poate fi de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În cazul pedepselor cu amendă, situaţia este similară, sporul poate merge până la o treime din amenda cea mai mare, în timp ce, în varianta actuală, sporul putea sa meargă până la o treime din totalul celorlalte pedepse cu amendă.

11. Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate, precum şi a infracţiunile de fraudare a fondurilor europene intră în sfera acelora pentru care acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, devine circumstanţă atenuantă.

Se consacră un tratament penal mai blând pentru cele mai grave infracţiuni.

Se creează inechitate între inculpaţi: autorii infracţiunii de furt calificat, spre exemplu, nu beneficiază de circumstanţă atenuantă, dar cei care fraudează bugetul Uniunii Europene, da. De asemenea, beneficiază cei care vând copii, spală bani, fac trafic de organe.

Nu există decizie CCR, directivă europeană care să justifice amendamentul.

Modificările la articolul 75, alineatul (1) litera d) prevăd că devine circumstanţă atenuantă "acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanţa atenuantă nu se aplică în cazul săvârşirii următoarelor infracţiuni, dacă au produs un prejudiciu material: tâlhărie, piraterie, furt calificat, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice.

12. La stabilirea pedepsei închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere, obligaţiile impuse capătă un caracter facultativ, ceea ce slăbeşte forţa coercitivă a acestui tip de pedeapsă, o face mai puţin eficientă şi descurajantă

Alineatul (2) al articolului 93 stipulează că

„(2) Instanţa poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei

13. Liberarea condiţionată în cazul pedepsei închisorii se va realiza mult mai uşor

În mod nejustificat se optează pentru un act de clemenţă care lipseşte de eficienţă activitatea de judecată şi goleşte de conţinut funcţia pedepsei de descurajare a comiterii de infracţiuni.

Textul face referire la probarea unor fapte negative, activitate imposibilă şi care lipseşte de finalitate reglementare, încălcând exigenţele de calitate ale legii.

Modificările la art. 100 reduc nejustificat termenele de liberare condiţionată.

De exemplu, de liberare condiţionată poate beneficia:

- cel condamnat care a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani (în varianta actuală beneficiază cel care a executat două treimi din pedeapsă)

- nu există probe din care instanţa să aprecieze că persoana condamnată nu s-ar fi îndreptat şi nu s-ar putea reintegra în societate. (în varianta actuala instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate)

- în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani (in varianta actuala beneficiază cel car a executat efectiv jumătate din pedeapsă).