Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a depus un denunţ cu privire la moartea a 340 de copii în "Orfelinatul Groazei”

Postat la: 26.06.2018 |

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus un denunţ la Parchetul General pentru tratamente neomenoase aplicate în perioada regimului comunist copiilor internaţi în Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Siret, supranumit "Orfelinatul Groazei". Denunţul vizează, pentru început, perioada 1980-1989, când au murit 340 de copii.

Potrivit IICCMER, din 1956, de când a fost înfiinţat, prin ordin al ministrului Sănătăţii, Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Siret, una dintre primele unităţi medicale din România comunistă dedicată afecţiunilor neurologice infantile, până în 2001, au fost internaţi 8.586 de copii. Dintre aceştia, şi-au pierdut viaţa aproape 1.500.

Denunţul depus la Parchetul General de IICCMER vizează, „din raţiuni de timp şi resurse umane limitate, ştiind că investigaţia este de mari proporţii", periada 1 ianuarie 1980 - 22 decembrie 1989, când s-au înregistrat 340 de decese, cele mai multe având loc în 1981, când au murit 81 de copii, în timp ce în 1991, datorită implicării unor organizaţii, având loc doar două decese.

"Un aspect important este legat de faptul că numărul declarat al deceselor scade considerabil începând cu anii 1983 şi 1984, (numai 12 decese în 1984), ca urmare a transferului masiv de copii către alte unităţi din ţară. Registrul spitalului consemnează transferul a peste 750 de copii în numai câteva zile de la finele lunii noiembrie 1983. Investigaţiile IICCMER vor continua pentru a putea determina traseul fiecărui copil transferat în acea perioadă", precizează IICCMER.

Potrivit Institutului, majoritatea deceselor aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora fiind, în cea mai mare parte, afecţiunile pulmonare, epilepsiile, afecţiunile cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale. Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost înregistrate la grupa de vârstă 1-4 ani (mai mult de jumătate), urmate de grupele 5-10 ani, 11-18 ani şi peste 18 ani.

În ceea ce priveşte provenienţa copiilor decedaţi, cei mai mulţi erau din localităţi din judeţul Suceava sau judeţe învecinate, dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa sau Constanţa.

"Contextul istoric declanşator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste. Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul faţă de om şi fără asigurarea tuturor condiţiilor decente de viaţă, a avut printre consecinţe creşterea mortalităţii materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi", arată IICCMER.

Copiii erau împărţiţi în trei categorii, explică reprezentanţii Institutului: parţial-recuperabili, recuperabili şi nerecuperabili, diferenţierea fiind făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i „recupereze" pentru a-i integra în producţie şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi nici măcar nu voia să-i recunoască, pentru că reabilitatea, chiar şi parţială a copiilor, impunea cheltuieli mari, la care autorităţile contribuiau doar parţial, iar părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costuri.

"Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin. Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuţie, „rebuturile" fiind ascunse şi, la limită, evacuate", explică reprezentanţii Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.

Experţii IICCMER arată că mulţi copii au murit în acea perioadă din cauza unor boli sau afecţiuni uşor de prevenit sau de diagnosticat din timp şi care puteau fi tratate. Pe de altă parte, spun ei, alte cauze ale morţii copiilor sunt tratamentele neomenoase la care au fost supuşi.

IICCMER a depus şi anul trecut un denunţ referitor tratamentele neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflaţi în Căminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienţi nerecuperabili din Sighetu Marmaţiei, caz în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a început urmărirea penală in rem.