Patriarhul Daniel: În faţa lui Dumnezeu contează cât de multe bogăţii spirituale am adunat în sufletul nostru

Postat la: 01.01.2017 |

În faţa lui Dumnezeu contează cât de multe bogăţii spirituale s-au adunat în sufletul fiecăruia, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvântul de învăţătură rostit duminică la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare de la Catedrala Patriarhală.

"La început de an ne gândim ce-am realizat în anul care a trecut şi ne propunem noi realizări în anul în care am intrat. E bine ca noi mai întâi să facem bilanţul realizărilor duhovniceşti şi mai puţin al celor materiale. Pentru că în faţa lui Dumnezeu nu contează cât am adunat în jurul nostru, ci cât de multe bogăţii spirituale am adunat în sufletul nostru. Deci, în aceste zile ne gândim dacă am fost în anul 2016 mai evlavioşi, mai buni, mai milostivi decât în 2015 şi îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să devenim mai apropiaţi de El şi de semenii noştri în Anul Nou în care am intrat spre slava Preasfintei Treimi şi spre-a noastră Mântuire", a spus patriarhul.

Totodată, în cuvântul său, înaltul ierarh ortodox a vorbit despre înţelesurile duhovniceşti ale sărbătorilor zilei de 1 ianuarie - Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului şi Sfântul Vasile cel Mare. El l-a caracterizat pe acest mare ierarh drept "un apărător al credinţei în faţa ereziilor", "un om duhovnicesc al postului, al rugăciunii, al vieţii liturgice", "un monah organizator al monahismului", un om care "iubea foarte mult familia". Patriarhul Daniel a urat celor care poartă numele de Vasile, Vasilica "ani mulţi cu sănătate şi multă pace în suflet şi bucurie şi ajutor de la Dumnezeu". Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte de 10 ori pe an: 1 şi 5 ianuarie; 20 şi 27 martie; 3, 10, 17, 28 şi 30 aprilie; 25 decembrie.

***

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe Sfântul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândurile sfinţilor. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol şi la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credinţa creştină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mănăstire din Pont, unde duce o viaţă de asceză şi rugăciune. După o călătorie la marile mănăstiri şi schituri din Egipt, s-a întors în Pont şi a redactat prima sa scriere privitoare la viaţa de obşte din mănăstire, numită 'Regulile vieţii monahale'.

În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducându-şi o contribuţie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastoraţia pe care o începe a fost dedicată îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de 'Vasiliade'. Deosebit de energice au fost însă şi misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot şi apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acţiunile sale de combatere a unor eretici şi de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme. Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinţă în istoria creştinismului universal. Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică profundă, precum 'Contra lui Eunomiu' sau 'Despre Sfântul Duh', lucrări ascetice, ca 'Regulile vieţii monahale', 'Despre judecata lui Dumnezeu', comentarii, ca 'Omilii la Hexameron', numeroase cuvântări şi epistole. A avut o contribuţie deosebită la structurarea slujbelor bisericeşti, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.