Profesor sărac în România, cercetător de succes în Occident: „Dădeam meditaţii până-mi curgea sângele pe nas"

Postat la: 07.03.2018 |

Vladimir Martinuşi, în vârstă de 42 de ani, a decis să plece din ţară din 2010, după ce a terminat doctoratul la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi. La momentul respectiv, era asistent universitar, însă perspectivele erau mai degrabă sumbre, iar plecarea i-a schimbat viaţa.

„Aveam un salariu de 1.700 de lei, cu tot cu sporul de merit, plus că toate salariile bugetarilor urmau să fie reduse cu 25%, deci aş fi rămas cu vreo 1.200 de lei net. Îl cunoscusem pe celebrul cercetător israelian Pini Gurfil, care mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. Gurfil mi-a propus să merg în Israel şi să urmez un stagiu postdoctoral la Technion, cea mai mare universitate tehnică din Orientul Mijlociu. Am acceptat, mai ales că numai bursa de studiu era echivalentul a aproximativ 12.000 de lei, fără să mai vorbesc de faptul că mi se deschideau noi perspective", a rememorat Martinuşi.

În ultimii ani petrecuţi în România, situaţia sa financiară se înrăutăţise considerabil. Pentru a face faţă cheltuielilor, Martinuşi dădea meditaţii de matematică, dar pentru că banii erau în continuare prea puţini, a găsit o nouă metodă de a-şi rotunji veniturile.

„Dădeam meditaţii până îmi curgea sânge pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar. Apoi, în puţinul timp liber de care mai dispuneam, am început să fac mobilă şi s-o vând. Era mai mult un hobby, nu eram eu tâmplar sau mare specialist, dar nici nu cădea mobila în capul oamenilor, plus că aşa mai făceam şi ceva bani", s-a amuzat Martinuşi. Odată ajuns în Israel, lucrurile s-au schimbat în bine. S-a adaptat rapid la noul mediu şi şi-a făcut prieteni şi cunoştinţe, mai ales că, spre surprinderea sa, în oraşul Haifa a întâlnit foarte mulţi evrei proveniţi din România.

„Condiţiile de la universitate erau excelente, nici nu mai are rost să fac vreo comparaţie. Aveam în sfârşit o anumită siguranţă şi mă puteam concentra pe munca mea. În Haifa auzeam des pe stradă limba română, am înţeles că unul din cinci locuitori veniseră din România. Mai mult, dintre aceştia majoritatea erau ieşeni de-ai mei, care plecaseră din România după ce a fost fondat statul Israel. M-am integrat destul de uşor şi mă simţeam în largul meu. Aşa am ajuns ca în timpul liber să merg în câte un local, unde cântam la chitară. Le cântam piesele celor de la Phoenix, dar şi alte cântece româneşti, atmosfera era foarte frumoasă, se simţeau bine chiar şi cei care nu înţelegeau versurile. Era o viaţă plăcută", a mai povestit Vladimir Martinuşi. După trei ani petrecuţi în Israel, cercetătorul ieşean a decis că era momentul să dea curs unei noi provocări. Aşa a plecat din 2013 în Belgia, la Liege, unde a devenit inginer cercetător în cadrul universităţii din localitate.

„Domeniul meu de expertiză se numeşte Astrodinamică fundamentală şi e o ramură a mecanicii cereşti care se ocupă cu studiul mişcării sateliţilor artificiali în jurul corpurilor masive, planete şi sateliţii lor naturali. Lucrez ca cercetător postdoctoral la Universitatea din Liege, în cadrul laboratorului de sisteme spaţiale al Departamentului de Inginerie Aerospaţială şi Mecanică al Facultăţii de Ştiinţe Aplicate, fiind finanţat în primii doi ani (2013-2015) de o bursă europeană Marie Curie, pe care am obţinut-o în urma propunerii unui proiect de cercetare. În Belgia m-am ocupat de formulări analitice care ajută la predicţia rapidă a orbitelor sateliţilor pe termen scurt şi mediu, modelul matematic propus de mine fiind publicat în revista ştiinţifică «Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy» şi implementat în procesorul satelitului Qarman în cadrul misiunii spaţiale QB50", a explicat Martinuşi pentru Adevarul.

În plus, în ultimii ani el a susţinut numeroase conferinţe şi prelegeri în SUA, Canada, Spania, Italia, Olanda, China şi Rusia. De curând, Martinuşi a fost invitat în Franţa, unde urmează să susţină o prelegere la Observatorul Astronomic din Paris. Cu această ocazie, el va prezenta noi metode de abordare a perturbaţiilor orbitale şi posibilitatea aplicării acestora pentru a reduce sarcina utilă computaţională în cadrul misiunilor spaţiale în care se cere o precizie sporită în determinarea orbitei sateliţilor. Apoi, el va da curs altei invitaţii sosite din China, din partea Departamentului de Inginerie Aerospaţiala a Universităţii Beihang din Beijing. De asemenea, românul scrie pentru mai multe reviste ştiinţifice din SUA şi Europa.

Vladimir Martinuşi s-a acomodat în Belgia, mai ales că la Universitatea din Liege a întâlnit şi câţiva conaţionali. „Suntem o mică gaşcă de români aici, la universitate, dar ne înţelegem bine şi cu ceilalţi. La început, când am ajuns la Liege, colegii belgieni glumeau pe seama mea, dar fără să depăşească o limită. «A venit Vladi, e român, ne va sparge calculatoarele şi ne va fura parolele ca să ne ia banii din conturi», spuneau ei. Nu m-am supărat, mai ales că mi-am dat seama că doar glumeau şi m-am putut convinge pe parcurs că nu erau genul de oameni care să aibă ceva împotriva românilor", consideră Martinuşi.

Deşi admite că nici viaţa în Belgia nu este perfectă, Vladimir spune că nu se gândeşte să revină în ţară. „Sunt aici cu soţia şi cu cele două fetiţe, ne-am integrat bine şi nu ne gândim să ne întoarcem în România. Din păcate, în ţară lucrurile merg prost, corupţia este îngrozitoare, iar condiţiile economice sunt precare. Îmi doresc să fac ceva pentru ţara mea, dar nu pot să ajut decât de aici, de departe", a încheiat Martinuşi. În prezent Vladimir este doctor în mecanică orbitală, cercetător şi specialist în inginerie aerospaţială la Universitatea din Liege, Belgia.