• Tweet

În comunicatul emis la 16 februarie 2017, Forumul Democrat al Germanilor din România respinge categoric afirmațiile că ar fi fost beneficiarul reconstituirii unor drepturi patrimoniale considerabile în urma retrocedărilor operate de statul român în favoarea sa.

FDGR mai arată că ar fi reușit să recupereze doar un număr mic din totalul proprietăților revendicate, publicând cifre din care opinia publică poate deduce că, din întregul patrimoniu confiscat de statul român de la organizația nazistă Grupul Etnic German, FDGR a reușit să recupereze doar o infimă parte. Și că, în mod legitim, ar fi îndreptățit să obțină și celelalte proprietăți solicitate de la statul român.

Radu Golban: "Pentru a asigura reconstituirea exactă a unui adevăr istoric ale cărui costuri financiare sunt suportate astăzi de România, solicit FDGR să explice opiniei publice modul în care a iniţiat, acţionat şi beneficiat direct sau indirect de retrocedări sau despăgubiri din partea statului român. Solicit, de asemenea, din partea FDGR argumente juridice clare asupra afirmațiilor că legitimitatea drepturilor patrimoniale obținute de la statul român stă în faptul că Grupul Etnic German, al cărui succesor în drepturi s-a constituit, a fost 'înzestrat cu autoritate discreţionară asupra întregii comunităţi germane din România de către statul antonescian', respectiv şi-a însuşit în mod abuziv proprietăţi ale cultelor sau ale unor asociații ale minorității germane. Formulez aceste solicitări pentru că, în opinia mea, chiar dacă prin absurd lucrurile ar sta așa, în argumentația FDGR s-a strecurat o fractură logică juridică flagrantă: în ipoteza în care organizația nazistă care este izvorul de drept invocat de FDGR și-ar fi însușit abuziv niște drepturi patrimoniale, cum este posibil ca reconstituirea acestor drepturi patrimoniale în favoarea FDGR să nu fie viciate în aceeași măsură ca în cazul izvorului de drept din care decurg?

Pentru recuperarea cât mai fidelă a istoriei recente care a determinat aceste costuri financiare pentru statul român, amintesc în continuare pașii parcurși de FDGR în scopul recuperării patrimoniului Grupului Etnic German:

La data de 13 iunie 2002, Domnul Adrian Năstase şi Domnul Klaus Iohannis semnau Protocolul privind colaborarea dintre PSD şi FDGR. La punctul 3, părţile semnatare se angajau să acționeze pentru finalizarea procesului de retrocedare a proprietăţilor. Pe baza unui program naţional, se arată în Protocol, se va acţiona pentru încheierea, în linii generale, a înmânării titlurilor de proprietate pentru fondul funciar şi fondul forestier până la 31 decembrie 2002. Pământul va fi retrocedat în natură; iar în situațiile în care unde acest lucru nu este posibil se va recurge la despăgubire, se mai arată în document. La Punctul 3, alineatul 2, se arată că: 'Totodată se va adopta Legea privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele solicitate şi care nu pot fi restituite în natură conform prevederilor Legii nr.10/2001 (octombrie 2002) ţinând seama si de punctul de vedere al FDGR exprimat in cadrul unor consultări prealabile'.

Angajamentul semnat de liderii PSD și FDGR nu se oprește aici. La punctul 9 al acestui protocol se stabileşte colaborarea şi în alte domenii importante, primul alineat stabilind că 'Se vor lua măsuri pentru sprijinirea cultelor religioase în ceea ce priveşte urgentarea retrocedării unor clădiri care au aparţinut cultelor religioase. Imobilele incluse în ordonanţe de urgenţă, vor fi puse în posesie'. De menționat este faptul că, în august 2014, cu doar câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale, preşedintele FDGR., Domnul Paul Jurgen Porr, a declarat că va menține protocolul semnat cu PSD, susținându-l, în același timp, pe Klaus Iohannis în cursa pentru Cotroceni.

La 17 septembrie 2003, conform procesului verbal al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, din cadrul Parlamentului României, Domnul Deputat Ebehard-Wolfgang Wittstock (FDGR), a luat cuvântul, afirmând că statul român a devenit proprietarul bunurilor care au aparţinut Grupului Etnic German, prin Legea 485/1944 (aplicarea prevederilor Convenţiei de Armistiţiu semnată la 12 septembrie 1944 cu Aliaţii). Deputatul FDGR mai susţine că aceste bunuri au fost create de comunităţile germane autohtone de-a lungul secolelor şi nu doar în perioada scurtă de existenţă a Grupului Etnic German, ca persoană juridică română, de drept public, înfiinţată prin Legea nr.830 din 1940, publicată în Monitorul Oficial nr.275 din 21 noiembrie 1940. În consecinţă, domnia sa consideră că minoritatea germană din România este îndreptăţită să recupereze bunurile comunitare preluate de statul român prin Legea 485/1944.

Fără îndoială FDGR a acţionat prin deputatul Wittstock la trivializarea unui tratat internaţional în baza căruia România a ajuns în posesia acelor proprietăţi, pe cale de consecinţă a unor măsuri sau sancţiuni prevăzute de parteneri internaţionali. Perioada în care Grupul Etnic German a fost proprietarul sau custodele averilor comunităţilor germane din România nu este decisivă, relevant este modul în care au fost încorporate aceste averi de către o organizaţie de tip fascist.
Izvoarele istorice și juridice ne arată că transferurile de proprietate către Grupul etnic German nu au fost efectuate printr-o acțiune discreționară, ci ca urmare a înrolării voluntare a instituțiilor și cultelor care și-au donat bunurile.

Similar cu normele dreptului penal, nu durata unei crime, stabileşte culpa, ci fapta în sine. Interpretarea arbitrară şi subiectivă a unei sancţiuni internaţionale împotriva Grupului Etnic German este de natură tendenţioasă, menită să inverseze rolurile între făptaşi și victime. Deculpabilizarea unei mişcări fasciste şi insistenţa cu care a folosit inclusiv pârghii politice pentru a obține retrocedarea unor proprietăți ale statului român prin încălcarea unor norme internaţionale nu califică vocația democratică a unei organizaţii care include apelativul „democrat" chiar în propria denumire. Totodată, se trece cu vederea faptul că acele comunităţi menţionate şi-au transferat bunurile imobiliare de bună voie, respectând procedurile interne decizionale, precum şi legislaţia în vigoare a regatului României, în proprietatea Grupului Etnic German.

Așa cum rezultă și din unul dintre actele instanțelor postbelice, respectiv Deciziunea Civilă nr. 87 din 1947 prin care instanța respinge solicitarea Bisericii regnicolare CA în cauza de contencios administrativ 2205/1945, făcând referire la o Convenție încheiată în 1942 între Biserica Evanghelică și Grupul Etnic German, document pe care îl atașez. O altă speță care ridică mari semne de întrebare este cea a bunurilor care au aparținut Fundației înființate de baronul sas Von Reissenfels, cu scopul de a-i administra averea imobiliară, în scopuri caritabile, după moartea sa. Această fundaţie a funcţionat până în 1940 când, după înfiinţarea Grupului Etnic German, a intrat în proprietatea acestei organizaţii hitleriste. FDGR a devenit, după ce s-a autodeclarat urmaș al acestei Fundații, proprietarul unuia dintre imobilele organizației caritabile înființate de Von Reissenfels, deși FDGR este organizație politică. Reamintesc, de asemenea, faptul că FDGR prin sentința judecătorească nr. 2790 din 28 mai 2007 dobândeşte calitatea petentului de succesor în drepturi față de Grupul Etnic German.

În baza celor menţionate solicit FDGR să răspundă opiniei publice următoarelor întrebări:
- Care este suma pe care comunităţile germane din România, inclusiv cultele şi fundaţiile germane de asemenea încorporate în Grupul Etnic German a primito drept despăgubire de la staul român?
- Câte obiecte au intrat prin acţiunea iniţiată, condusă şi motivată de FDGR şi Domnul Klaus Iohannis în proprietatea comunităţilor germane, cărora le-a luat parte în calitate de ultim proprietar înainte de confiscarea acelora prin Legea 485/1944?
- Care este valoarea totală a obiectelor şi sumelor restituite de către comunităţile germane de la statul român începând cu 1990?
- Care este diferenţa dintre a fi un beneficiar direct sau indirect al unor bunuri retrocedate de la statul român?
- Care este motivul pentru care FDGR a solicitat prin instanţă să fie recunoscută calitatea de succesor în drepturi al unei organizaţii naziste?
- Dacă FDGR admite uşoara formă de vinovăţie istorică în perioada 1940-1944, invocând doar o istorie nefastă, de ce se raportează tocmai la Grupul Etnic German?
-Se consideră FDGR că prin aplicarea Convenţii de Armistiţiu şi a Legii 485/1944 s-a desăvârşit un abuz, aşa precum o stipulează Legea 10/2001?
- Consideră FDGR că abuzul trebuia imputat României sau mai degrabă Germaniei, pentru care etnicii germani au plătit sancţiunile impuse de comunitatea mondială?"