Vaslui: o bunică a cerut ordin de protecţie împotriva nepoţilor minori, cel mai mic având 12 ani

Postat la: 02.01.2018 |

Judecătoria şi Tribunalul Vaslui s-au confruntat la sfârşitul anului 2017 cu o solicitare de emitere a unui ordin de protecţie total atipic. Un caz de violenţă în familie în care victima este o bunică, iar agresorii sunt trei minori, nepoţii acesteia, cu vârste de 12, 16 şi 17 ani.

Chiar dacă au admis că bunica are de suferit din cauza nepoţilor, judecătorii au respins eliberarea ordinului de protecţie, invocând interesul superior al copiilor şi faptul că aceştia nu pot fi evacuaţi din casa în care locuiesc. În plus, bătrâna nu a reuşit să aducă suficiente dovezi din care să reiasă că nepoţii îi pun integritatea sau viaţa în pericol. Judecătorii Tribunalul Vaslui a decis, însă, sesizarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui, pentru a interveni de urgenţă cu măsuri în cazul celor trei minori.

Bunica Elena D. locuieşte cu cei trei nepoţi într-o casă de pe strada Petru Rareş din municipiul Vaslui. Cei trei copiii locuiesc cu bunica, din anul 2011, când părinţii lor au divorţat. Au rămas în grija mamei, care suferă de un hadicap grav, fiind diagnosticată cu schizofrenie. Cum mama este frecvent internată în spitale, cei trei au rămas în grija bunicii materne. Femeia s-a adresat autorităţilor plângându-se că nu-i mai poate stăpâni pe cei trei minori, mai ales pe cel de 17 ani, şi se teme pentru viaţa sa, nepoţii ameninţând-o cu moartea. De altfel, bătrâna a formulat şi o plângere la Poliţie împotriva nepotului de 17 ani.

"Din probatoriul administrat în cauza de faţă, instanţa a reţinut faptul că aspectele invocate de către reclamantă sunt întemeiate doar în parte. Judecătorul a apreciat ca fiind dovedit faptul că atitudinea minorilor pârâţi faţă de bunica în grija cărora se află, în concret, s-a degradat semnificativ în timp, proces favorizat în special de afecţiunile medicale ale mamei acestora, ce au impus internarea acesteia în mai multe rânduri. Într-adevăr, vârsta la care minorii se află în prezent predispune uneori la încălcarea repetată a regulior şi a normelor sociale. Instanţa nu a putut nega faptul că, un comportament perturbator constant, astfel cum se poate cataloga cel manifestat de către minorii pârâţi şi, în special de către pârâtul M. F.V., faţă de o persoană relativ vârstnică, lipsită de orice alt sprijin, reprezintă o formă de violenţă psihică, aptă să provoace reclamantei o temere justificată pentru propria siguranţă şi integritate fizică", se menţionează în hotărârea prin care s-a respins eliberarea unui ordin de protecţie împotriva minorilor.

Instanţa precizează că, dispoziţiile aplicabile în materia ordinului de protecţie prevăd nu doar condiţia existenţei unor acte de violenţă, fie ele de natură fizică sau psihică, ci şi pe aceea ca actele de violenţă psihică să fie de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei. "În cauza de faţă, nu au existat probe suficiente care să conducă la o atare concluzie. Chiar din susţinerile reclamantei, a reieşit faptul că actele de violenţă psihică a cărei victimă a fost, aparţin în principal celui mai în vârstă dintre pârâţi, ceilalţi doi fiind angrenaţi în mod curent în manifestări comportamentale de o intensitate mai scăzută - jigniri, atitudine sfidătoare etc", explică judecătorii.

În faţa judecătorilor a fost prezentă în calitate de martor sora bătrânei, care a povestit că femeia este chinuită de cei trei nepoţi care îi cer constant bani pentru a-şi procura ţigări şi alcool. Cum nu a fost martor direct al violenţelor psihice şi fizice la care bunica ar fi fost supusă, declaraţia acesteia nu i-a convins foarte mult pe judecători. Judecătorii au respins cererea bătrânei, arătând că evacuarea nepoţilor de la domiciliul acesteia ar conduce la situaţia ca minorii să nu aibă asigurat un spaţiu de locuit.

"Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copiilor şi să asigure acestora inclusiv un spaţiu de locuit. Instanţa de judecată trebuie să analizeze şi să stabilească proporţionalitatea şi rezonabilitatea în ipoteza oricărei persoane, cu atât mai mult unor minori, care riscă o restrângere a spaţiului locativ, În cauză, văzând că minorii au fost încredinţaţi mamei, domiciliul fiind la locuinţa acesteia, iar tatăl nu a făcut un demers ferm în vederea încredinţării şi stabilirii domiciliului la locuinţa acestuia, faţă de actele dosarului din care rezultă comportamentul neadecvat, dar nu în sensul unor violenţe fizice ci doar prin provocarea de discuţii contradictorii, instanţa apreciază că măsura evacuării nu este proporţională şi rezonabilă astfel încât să lipsească minorii de un spaţiu de locuit", au conchis judecătorii.

Având în vedere comportament potrivnic regulilor familiale şi sociale al celor trei minori, judecătorii au decis sesizarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului: "instanţa apreciază că se impune monitorizarea minorilor prin efectuarea de vizite, consiliere asupra comportamentului social, cu luarea tuturor măsurilor pentru evitarea pe viitor a unor situaţii conflictuale grave care să pună în pericol starea fizică a apelantei sau dezvoltarea socială a minorilor".