• Tweet

Cele 5 mari tendinte ale anului 2016, din punctul nostru de vedere, sunt urmatoarele: Tandemul Iohannis-Ciolos va domina tot spectrul politic, iar modelul prezidential va influenta guvernarea si modul in care se vor reaseza raporturile de putere in cele mai importante partide din Romania. PNL va fi partidul prezidential, nu o alta structura noua - in jurul PNL se va construi noul proiect, la care vor contribui mai multe presiuni din afara acestui partid.

Retorica de tip conflictual consacrata de Traian Basescu nu va mai fi dominanta in anul 2016, chiar daca ea nu va disparea cu totul. Anul electoral va fi mult mai putin agitat din punctul de vedere al comunicarii publice decat alti ani electorali. Primele doua partide (PSD si PNL) nu vor pierde din suprematia pe care au avut-o mereu in ultimii ani, in ciuda modificarii legislatiei electorale. Primele doua partide vor obtine in continuare cca doua treimi din voturile exprimate. Romania va incerca sa ramana o insula de stabilitate si normalitate in regiune, in ciuda presiunilor care se vor acumula, dar exercitarea de catre Romania a unui rol activ regional mai are de asteptat, opineaza infopolitic.ro

PSD vs. PNL - cine castiga anul electoral 2016?

Inceputul anului 2016 gaseste scena politica din Romania intr-o bipolaritate aproape perfecta - situatie foarte similara cu anul 2008 - avand de-o parte si de cealalta a axei doi actori politici principali, cu o forta electorala relativ echilibrata: PNL si PSD. Sintetizand cifrele relevate public in sondajele de opinie din ultima jumatate a anului 2015, cele doua partide graviteaza in jurul procentelor de 35-40%, aproape la egalitate. In acelasi timp, undeva jos de tot, sub linistea axei mentionate, in zona 5-10%, avem o pleiada de partidulete care se bat pentru locul 3: UDMR, UNPR, ALDE, PMP, M10, PRU

Prima parte a anului 2016 va aduce unul dintre momente electorale cheie pentru modul in care va decurge jocul politic la nivel national pentru urmatorii ani, cel putin pana la alegerile prezidentiale din 2019. Este vorba despre organizarea alegerilor locale in aceasta primavara, cel tarziu la finalul lunii mai, atunci cand alegatorii se vor prezenta la urne pentru a-i vota pe viitorii primari si consilieri locali si judeteni. Si in 2016, consumul media va ramane dominat de TV. Exista o zona de consum media mixt, in crestere, dar zona de TV ramane dominanta (pe toate cifrele masurate).

In tabel am trecut diferenta dintre procentul de votanti ai stangii si cei ai dreptei. Daca dreapta domina, am colorat cu albastru, invers cu rosu:
Votantii de stanga in general printre cei care isi iau informatiile in principal din TV (+17% PSD in fata PNL), cu precadere daca alaturi de TV mai citesc si presa scrisa (+31%). Daca asculta radio mai des decat urmaresc TV tendinta e tot spre stanga, dar mai putin pronuntat.
Printre cei care combina televiziunea cu internetul, stanga si dreapta sunt aproximativ la egalitate (chiar si pentru cei care se informeaza mai des de pe Facebook decat de pe TV dar nu citesc presa online). Dreapta domina atat printre non-consumatori media, cat mai ales printre cei care combina presa online cu social media si consuma rar TV (+40% dreapta), dar si printre cei care se informeaza mai ales din presa online si abia apoi de la televiziuni.

Agenda celor doua Romanii - supravietuire vs. anticoruptie si dezvoltare europeana

Intr-un sondaj realizat de CSCI in august 2015, am incercat sa realizam o segmentare a populatiei in functie de modul in care prioritizeaza temele de guvernare, iar analiza ne-a aratat ca exista doua zone foarte clare ale societatii, cumva cele doua Romanii despre care am vorbit in acest text. De notat ca in majoritatea topurilor privind agenda guvernarii preocuparile romanilor sunt mai degraba axate pe subiecte ce tin de bunastarea materiala - domina preocuparile despre lipsa locurilor de munca, salarii si pensii mici sau preturi mari. Coruptia, dezvoltarea institutionala si securitatea nationala apar ca ingrijorari principale pentru mai putin de 3 din 10 romani.

Klaus Iohannis - modelul prezidential, Puterea fara Opozitie

La un an de la acel moment putem trage primele concluzii in legatura cu modul in care Klaus Iohannis isi exercita mandatul incredintat de romani. Prima observatie, destul de evidenta, este legata de comunicarea publica si de stilul de abordare a diferitelor probleme si situatii in care presedintele se afla. Astfel, spre deosebire de predecesorul sau, care era un actor conflictual, cu o prezenta activa in spatiul public si cu un limbaj de multe ori contondent, Klaus Iohannis si-a construit imaginea unui presedinte neconflictual, nu foarte comunicativ, cu o prezenta mediatica discreta si cu un stil (mai) diplomatic de a gestiona diferite circumstante.

O a doua observatie vizeaza un aspect important, ce trece dincolo de domeniul evidentei. Este vorba despre maniera de control si de exercitare a puterii. In pofida etichetei de „presedinte altfel", Klaus Iohannis nu si-a ascuns niciodata intentia de a fi un pol de putere, de a fi un presedinte implicat, nici „jucator", dar „nici simplu spectator". A sustinut-o explicit in programul electoral, a afirmat-o raspicat atunci cand si-a exprimat dorinta de a avea „un guvern al sau" si a dovedit-o actional in contextul numirii noilor sefi ai serviciilor de informatii sau in cel creat dupa tragedia de la Colectiv. Practic, Iohannis a acumulat in mod sistematic putere, dar, spre deosebire de Traian Basescu, nu are o abordare de dominatie mediatica si nici nu promoveaza imaginea unui control total. Strategia sa de control a puterii presupune impartirea controlata a acesteia, dupa modelul implementat la Sibiu.

Tandemul care domina scena politica: Iohannis + Ciolos

Tandemul Iohannis-Ciolos va continua sa domine spatiul politic, nefiind exclus ca, in functie si de rezultatul alegerilor locale, sa dezvolte o relatie mai contondenta cu Parlamentul. Cei doi titulari ai autoritatii executive sunt, pana la acest moment, beneficiarii crizei de reprezentare prin care trec principalele partide parlamentare.

Abordarea consensuala pe care taberele politice o afiseaza deschide culoare pentru actori radicali, anti-sistem. Fostul presedinte Traian Basescu incearca deja sa ocupe un astfel de culoar (ignorand faptul ca persoana sa este asociata partidelor clasice, neputand gira o constructie noua), dar este posibil sa apara si alti pretendenti.

PNL nu va critica foarte vocal guvernul Ciolos (guvernul lui Iohannis) si va ramane cantonat in discursul centrat pe reforma clasei politice (revendicarile Pietei), in vreme ce PSD va balansa intre mesajele catre propriul electorat (ceea ce inseamna presiune si critica la adresa guvernului) si o atitudine concilianta fata de tandemul Iohannis-Ciolos, de natura sa-i asigure mentinerea pozitiilor secunde din aparatul guvernamental.

Guvernul Ciolos: "sa fie bine la toata lumea"

Daca analizam cu atentie realitatea din societate, vom constata ca este doar o stare temporara, de expectativa, iar in spatele acalmiei mocneste tensiunea. Daca pana acum ne aflam intr-o extrema, cea a conflictului perpetuu, credem ca acum ne aflam la cealalta extrema, o pace prea buna ca sa fie adevarata - un echilibru fragil, de fatada, generat de faptul ca totii actorii se afla intr-o stare de expectativa, asteapta sa vada ce urmeaza, pentru a sti cum sa actioneze.

Probabil ca termenul care defineste cel mai bine actuala stare este acela de mexican standoff, facut celebru de filmele Western. Termenul defineste o confruntare tensionata dintre mai multi actori, in care niciunul nu poate sa avanseze sau sa se retraga fara a se expune pericolului. Astfel, toti actorii sunt obligati sa isi mentina pozitia strategica pana in momentul in care un eveniment exterior face posibila rezolvarea impasului.

Si intotdeauna apare acel eveniment exterior care reaprinde conflictul. Guvernul Ciolos nu va putea multumi la nesfarsit pe toata lumea. Mai devreme sau mai tarziu va nemultumi unul sau mai multi actori si, automat, va declansa din nou conflictul. Pentru ca niciodata, niciunul dintre actorii implicati nu se va multumi cu doar o felie din tortul puterii. Dupa alegerile parlamentare, echilibrul fragil de acum trebuie sa se reaseze intr-un echilibru stabil, de lunga durata. Abia atunci vom putea vorbi despre o acalmie autentica.

"Criza imigrantilor" si provocarile la adresa Uniunii Europene

Este destul de clar ca vom asista si in 2016 la o manifestare a nationalitatii si a statalitatii in detrimentul unitatii si coeziunii la nivelul constructiei comunitare. Valul migrationist din Orientul Mijlociu va continua sa puna in evidenta, pe de o parte, discrepantele din interiorul Uniunii Europene, iar pe de alta parte, raportul de forte dintre statele membre. Realismul politic va fi cel care va domina si fiecare actor isi va urmari interesele strategice. In privinta Romaniei nu sunt de asteptat schimbari majore in privinta rolului pe care il va juca la nivelul Uniunii. In egala masura, vom asista la o amplificare a discursului radical, ultra-conservator, in linia trasata deja de Ungaria sau, mai nou, de Polonia.

Partidul prezidential va fi PNL

Presedintele se va implica tot mai mult in sustinerea publica a PNL, pe masura ce ne vom apropia de alegerile locale. Nu este exclus chiar ca Iohannis sa fie prezent in diverse zone din teritoriu (fiefuri PNL sau zone de batalie cu PSD), chiar daca nu va sustine explicit candidati liberali. Presedintele se va asocia mai mult cu Dacian Ciolos, daca imaginea acestuia nu se va deteriora in urmatoarele luni si daca nu vor exista miscari sociale notabile (cum sunt protestele pentru majorarea salariului minim).

Presedintele va incepe probabil sa se exprime mai mult cu privire la viitorul PNL dupa finalizarea fuziunii PNL-PDL, pentru a propulsa tabara vechilor liberali in incercarea de a controla cat mai mult din noua formatiune. Precum a facut si Traian Basescu, este posibil ca presedintele sa incerce "infiltrarea" in PNL a unor personalitati legate in primul rand de el si nu de PNL - ministrii din noul Cabinet, in frunte cu Dacian Ciolos, sunt candidati buni pentru o astfel de "misiune". Performanta PNL la alegerile locale va determina si existenta sau nu a unui pas explicit al presedintelui de a prelua si mai ferm controlul asupra liberalilor inainte de alegerile parlamentare.

Primul an electoral fara Basescu in rol principal

Anul 2016 este primul, dupa mai bine de 10 ani, in care fostul presedinte Traian Basescu nu este actor politic principal. Incepand cu campania electorala din 2004, a revenit in rol principal, in spatiul campaniilor electorale din Romania agresivitatea de limbaj, accentul pe atacuri la persoana, intr-un cuvant "campania negativa".

Traian Basescu a fost un politician care a functionat drept un catalizator al acestui tip de campanie, discursul sau, centrat in primul rand pe problemele reale sau inchipuite ale adversarilor, sau pe teme lansate pur si simplu de acesta a influentat ulterior si actiunile restului actorilor politici (personalitati si partide). Nu sustinem ca in Romania nu au existat campanii negative (inceputul anilor '90 a fost marcat de acest tip de campanie), ci tocmai faptul ca dupa 2004 revine acest tip de campanie, cu intensitate similara perioadei ce a urmat imediat Revolutiei.

In 2016, pentru prima data dupa multi ani, campania electorala nu il va mai avea in centrul sau pe Traian Basescu - nici ca actor politic, dar nici drept referential. Acum este dificil si pentru PSD, dar mai ales pentru PNL sa se mai raporteze la Traian Basescu (data fiind fuziunea cu PDL si promovarea in prim-plan a unor democrati liberali; Catalin Predoiu este propus chiar pentru functia de premier intr-un Guvern PNL).

Societatea civila de dreapta intra iar in politica

Este de asteptat ca din zona guvernamentala, dar si a PNL sa se accelereze procesul de atragere in aparatul de stat si in partid a unor personalitati din zona civica. Acestea se pot dovedi un atu inclusiv in alegeri si nu poate fi exclusa ipoteza unor candidaturi surpriza la functii importante - spre exemplu, PNL ar putea propune un independent la PMB, daca actualul candidat desemnat (Cristian Busoi) nu va performa in sondajele premergatoare campaniei (mai multe date convergente arata ca un candidat precum Nicusor Dan ar avea sanse mari sa castige PMB, cu sustinerea politica a PNL; fara o astfel de sustinere, sansele sunt foarte mici).

Previzibil, din zona partidelor de Dreapta se va incerca oricum promovarea de candidati din afara politicii, pe listele de la locale si parlamentare. Miza este schimbul de credibilitate de care vorbeam mai sus. De asemenea, este de asteptat ca acele organizatii si personalitati din zona civia de Dreapta care au fost pana acum in expectativa sa isi intensifice discursul pro-Iohannis si pro-guvernare coordonata de presedinte (deci, si pro-PNL). Probabil unele voci vor continua sa isi mai exprime opinii favorabile fostului presedinte Traian Basescu, dar acesta le-a oferit in ultimii doi ani suficiente argumente care sa fie folosite credibil pentru electoratul de Dreapta in cazul unei reorientari (catre Iohannis) - reorientarea este si ea un proces care a inceput de la alegerea lui Iohannis in functia de presedinte.

Romania in regiune - stabilitatea neasteptata

Episodul opozitiei romane in problema refugiatilor a fost unul exceptional. Cel mai probabil Romania se va ralia la opinia majoritara din UE, mai ales in conditiile in care aceasta strategie nu a functionat, iar aderarea la Schengen ramane un obiectiv virtual inaccesibil. Romania are grija sa se diferentieze de Ungaria si de Polonia, incercand sa preia locul de „copil model" al post-tranzitiei si al consolidarii economice si democratice. Consolidarea prezentei americane in Romania va fi sustinuta de elita politica romaneasca intr-un acord tacit transpartinic. Este de asteptat, de asemenea, ca Romania sa ramana un partener al relatiilor mai stranse dintre UE si SUA. Romania va sustine continuarea regimului de sanctiuni impuse Rusiei si va sprijini executivul de la Kiev.

Alegerile din SUA - impactul romanesc

Pentru moment, media romanesti au acordat o atentie redusa competitiei electorale din Statele Unite. Inclusiv la nivel politic, atentia principalilor actori a fost concentrata mai degraba asupra problemelor europene sau, cel mult, asupra nivelului institutional al politicii americane (in special a Executivului), ignorand astfel cursa electorala de peste Ocean. Abia dupa intrarea in confruntarea directa (in toamna) spatiul politic si mediatic romanesc se vor concentra asupra cursei electorale din SUA, in absenta unor referiri directe in discursuri la probleme de interes. Mass-media este mai degraba concentrata pe aspectele tabloide ale campaniei electorale, stimulata si de performanta neasteptata a lui Donald Trump de a monopoliza atentia publicului si de a se mentine pe primul loc in preferintele electorilor republicani, concluzioneaza infopolitic.ro