• Tweet

Născută din Piața Victoriei, dintr-o osmoză rapidă a grupărilor #Rezist, unele pașnice, altele fascistoide, Uniunea Salvați România se află în fața unui examen crucial. Și asta la scurt timp după ce la europarlamentare a obținut un scor surpriză, de 20%. Cum va face USR față linșajului, poate pe deplin meritat, la care este supus liderul ei, Dan Barna? Care va fi comportamentul la prezidențiale al electoratului USR?

Dan Barna se află în epicentrul a două scandaluri care îi pot fi fatale oricărui candidat prezidențial. Și cu atât mai mult unui candidat susținut de un electorat care proclamă supremația legii și a moralei în politică. Și tocmai despre asta este vorba. Primul scandal este generat de o serie întreagă de dezvăluiri, aparent de presă, dar care par documentate de un departament specializat al unui serviciu secret, vizând grave ilegalități săvârșite de acesta pe bani europeni. Și care cine știe când vor fi anchetate și elucidate. Până una alta, un adevărat tsunami l-a lovit pe cel care, până mai ieri, era principalul contracandidat al lui Klaus Iohannis.

Să ne întoarcem puțin în trecut. Până la apariția acestor dezvăluiri, cele mai mari șanse de a se confrunta cu Klaus Iohannis în al doilea tur de scrutin le avea liderul USR Dan Barna. Acesta potențial era susținut de 20% dintre alegătorii României, un scor confirmat la europarlamentare și, atenție, un electorat în creștere. În timp ce un alt posibil finalist la acea dată, respectiv până de curând, era Viorica Dăncilă, liderul unui partid al cărui electorat s-a contractat în mod dramatic, așa cum s-a văzut la europarlamentare. Iar fenomenul de contracție a continuat, însăși Viorica Dăncilă declarând public, în calitate de președinte al partidului și de prezidențiabil, că PSD continuase să scadă imediat după încarcerarea lui Livu Dragnea, ajungând la un minim de 17%. Spre deosebire de Viorica Dăncilă, care a suferit în mod inevitabil o uzură, întrucât s-a aflat la guvernare, Dan Barna crea imaginea plină de dinamism a unui lider tânăr, curat, neatins de nenumăratele vicii generate de exercițiul puterii. Din această perspectivă și nu numai, el avea și un ascendent în fața lui Klaus Iohannis, în eventualitatea unei confruntări finale. O confruntare finală cu Klaus Iohannis ar fi însemnat nu numai o bătălie electorală pe cinste, în interiorul frontului anti-PSD, ci și un veritabil război al zeilor din Olimp. Întrucât Klaus Iohannis era și este susținut de o parte însemnată a factorului intern - șefii serviciilor secrete, care au făcut scut în jurul lui, și de o parte a celorlalte instituții de forță - precum și de factorul extern, respectiv întregul angrenaj de care dispune Germania în România, sistem bancar, corporații, fundații, sistem de învățământ, intelectualitate, presă, suport electronic, etc. Iar Dan Barna, la rândul său, reprezintă o creație și totodată un trofeu al unei însemnate părți a statului subteran, existând o unanimitate în sensul că USR și liderul acestui partid s-au născut și s-au dezvoltat în retortele unor laboratoare conduse de Florian Coldea, fostul șef operativ al Serviciului Român de Informații, încă puternic, încă extrem de bine informat, încă la butoane și dispunând de numeroși acoperiți și rezerviști, pe care-i poate pune oricând în mișcare. Și, de asemenea, beneficiind de o susținere din partea factorului extern, Franța, al doilea pol al puterii și influenței la nivel european.

O asemenea confruntare, lăsată liberă, ar fi putut crea cu adevărat o atmosferă de alegeri prezidențiale, o stare de spirit specifică în rândul populației pentru un eveniment de o asemenea anvergură și ar fi putut genera dezbateri reale și profunde despre prioritățile României pentru următorii cinci ani. Ca să nu mai vorbim de faptul că pentru prima dată în istoria recentă finala prezidențialelor ar fi fost jucată de doi reprezentanți și de două forțe politice din Dreapta spectrului politic.

Deznodământul acestei confruntări reprezenta și el o necunoscută. În definitiv, în al doilea tur al prezidențialelor, pentru cine aveau să opteze românii? Pentru cel care a mai deținut un mandat, căpătând o oarecare experiență cu bunele și cu relele ei, dar care s-a și compromis prin câteva greșeli intenționate și mult mai multe greșeli neintenționate sau pentru un candidat mai tânăr, mai proaspăt, susținut în principal de o formațiune politică la început isterică și apoi domesticită, un reprezentant recunoscut ca atare al societății corporatiste, care tinde să domine România? Și era interesant de văzut pentr cine ar fi optat electorii, în frunte cu cei ai PSD, ai căror candidați au fost scoși din joc în primul tur. Pentru inamicul numărul unu, Klaus Iohannis, sau pentru inamicul numărul doi, Dan Barna?

Ei bine, această confruntare așteptată de foarte mulți analiști se pare că a fost ratată. Statul subteran, partea aflată oficial la putere, a intervenit în forță într-o încercare cu mari sorți de izbândă de a-l scoate din joc pe Dan Barna prin compromitere, montându-i la momentul potrivit dezvăluiri zdrobitoare.

Dacă Dan Barna este scos din joc, teoretic în finală alături de Klaus Iohannis rămâne Viorica Dăncilă. Pentru că ea este reprezentanta celei de-a treia forțe politice, relativ egală cu celelalte două. Extrem de convenabil pentru Klaus Iohannis. Pentru că nu va avea de purtat o luptă pe un front pe care nu este exersat, respectiv în interiorul frontului anti-PSD. Dimpotrivă, se va lupta până în ultima clipă împotriva PSD, un partid pentru moment cel puțin erodat de putere, cu un electorat în contracție, iar la capătul acestei lupte inegale va putea să spună că este omul care, istoric vorbind, a pus capăt supremației PSD, care nu mai dispune nici de Guvern, nici de vreo majoritate parlamentară. În felul acesta, electoratul anti-PSD va fi și el domesticit și adjudecat integral de Klaus Iohnnis și de PNL.

Și astfel avem de-a face, cel puțin în acest prim tur de scrutin, cu un simulacru de alegeri. Cu alegeri prezidențiale scoase de către factorul intern și factorul extern în afara oricărei competiții de tip democratic. Alegeri fără istorie. Și fără pic de credibilitate.

Dacă voturile date de cetățenii României ar fi numărate de cine votează și nu de instituții militarizate - din această perspectivă România este un caz unic printre democrații - atunci un iepuraș electoral ar mai putea să sară din pălărie și să dea peste cap jocurile factorului intern și factorului extern. Acest iepuraș, care ar putea atrage voturile anti-Iohannis și în general voturile tuturor celor care doresc un președinte non-politician, ar putea să fie în mod surprinzător Mircea Diaconu. Dar cine să-i numere acestuia voturile?

Mai există însă și un alt iepure, care poate să sară din joben chiar și în condițiile date. Ultimele măsurători făcute de institutele de cercetare de piață, ne arată un Dan Barna aflat în cădere liberă și un Klaus Iohannis beneficiar al opțiunilor ratate de liderul USR. Dar dacă din nou jocurile vor fi făcute, mai mult decât oricând, de rețelele sociale? Dacă în realitate electoratul USR nu se lasă zdrobit nici de dezvăluirile care îl înfățișează pe Dan Barna drept un corupt și nici de recentele și șocantele imagini cu un bătrân lovit de un atac de cord și batjocorit într-un mod mai mult decât imoral, de-a dreptul cinic de staff-ul de campanie al lui Dan Barna, în prezența acestuia? Dacă electoratul USR rezistă?

Sorin Rosca Stanescu