• Tweet

A început. S-a dezlănțuit vânătoarea de vrăjitoare. Marea epurare liberală. Pe care Ludovic Orban a anunțat-o încă de la prima ședință de Guvern. Am aflat de ce s-a filmat în sala de fitness. Pentru a-și întări mușchii. Pentru atunci când va semna mii și mii de demiteri. De altfel, operațiunea a și început. A declarat-o tot el.

Este cât se poate de firesc ca atunci când se instalează un nou Guvern și mai ales atunci când acest Guvern are o nouă culoare politică, oamenii numiți în funcții importante în administrația publică centrală și locală, pe criterii politice, să-și părăsească posturile. Să demisioneze pur și simplu și să își caute alt loc de muncă. La pachet cu echipa politică fostă la conducere și care, procedând la fel, i-a plasat în funcții în locul celor aparținând echipe anterioare. Ce e numit politic, trebuie să plece sau să fie plecat tot politic. Și înlocuit de asemenea politic. Așa funcționează pretutindeni lucrurile. Începând cu secretarii și subsecretarii de stat, continuând cu prefecții și cu șefii nenumăratelor instituții aflate la mâna Guvernului la nivel central și local.

Din perspectiva descrisă mai sus, ceea ce face Orban este cât se poate de firesc. Nici măcar nu avea sens să anunțe că a declanșat o asemenea mișcare. Ea este dreptul, privilegiul oricărui om politic ajuns printr-o răsturnare a raportului de forțe în poziția de prim-ministru. Iar în funcțiile deținute de fosta echipă politică, urmează să fie plasați, tot pe criterii politice, oamenii de încredere ai noului Guvern.

În acest moment este obligatoriu să deschid o scurtă paranteză. Acest Executiv liberal are mai multe caracteristici. Este de durată scurtă, de un an, și asta dacă nu care cumva Klaus Iohannis, din poziția de guvernator al Germaniei într-un al doilea mandat nu decide, cu biecuvântarea Berlinului, că este cazul să forțeze alegeri legislative înainte de termen. Imediat după ce va fi confirmat pe creasta valului. Și când PNL se va fi instalat confortabil la butoane. O altă caracteristică importantă însă și esențială pentru tema pe care am pus-o în discuție e că acest guvern e minoritar. El are susținerea fermă a unui partid care nu dispune decât de 20% din pozițile din Parlamentul României. Acest Guvern a fost instalat cu concursul a încă șase partide și formațiuni politice existente în Parlamentul României. Acestea au agende politice diferite, care deseori se bat cap în cap. Consensul nu a putut fi realizat și nu va putea fi menținut decât în măsura în care acestor formațiuni, care nu intră la guvernare, li se vor asigura avantaje. Altele decât onorarea agendelor lor politice, care de cele mai multe ori se află în contradicție cu agenda PNL. Despre ce alte avantaje vorbim? Vorbim exact despre numirile pe care Orban le va face în administrația publică centrală și locală, după ceva da cu măturoiul, determinând să plece mii și mii de persoane, care au făcut parte din echipa PSD și a aliaților acestui partid. Și această modalitate de a pune capăt unei crize politice este în regulă. Prin urmare, își vor primi partea fără excepție toți baronii PNL, vor avea un cuvânt de spus și cei mai mulți și mai reprezentativi parlamentari ai acestui partid. Își vor primi partea și liderii UDMR. Și ALDE. Și PMP. Chiar și USR va fi răsplătit pentru că a pus levierul la dărâmarea Guvernului Dăncilă. Își vor primi partea și minoritățile, altele decât cea maghiară. Dar vor beneficia de firmituri și parlamentarii PSD și Pro România, care au defectat și care pot fi în continuare de ajutor. Din nou, până aici, totul este de înțeles și nu ar trebui să primească ștampila nici de mare epurare, nici de vânătoare de vrăjtoare. Miercuri seară, Ludovic Orban a creat o diversiune pentru a ne abate atenția de la tema prezentei analize. A vorbit despre prefecți. Și despre faptul că, subit, unii prefecți s-au îmbolnăvit. În mod cert, prefecții vin și pleacă odată cu Guvernul. În mod normal, făcând parte din echipa unui Guvern odată cu căderea acestuia, prefecții trebuie să demisioneze. Dacă nu o fac, e privilegiul primului-ministru să-i demită. Dar dacă prefecții se cramponează de scaun și se îmbolnăvesc subit, premierul nu are în prezent niciun instrument legal de a-i scoate din funcție, până când aceștia nu revin la muncă. Iar Ludovic Orban s-a lamentat, exagerând o situație cu care se confruntă eventual în două-trei județe din țară. Tocmai de aceea nici nu a fost capabil să dea vreun exemplu. Această lege poate fi însă amendată imediat printr-o ordonanță de urgență. Dacă s-ar fi pregătit cu adevărat pentru această guvernare, Orban ar fi trebuit să aibă ordonanța de urgență în buzunar. În această ordonanță de urgență ar fi putut fi scris de pildă că excepție fac situațiie de campanie electorală. Campanile electorale trebuie organizate la nivel de județ de prefecți. Iar prefecții trebuie să se afle într-o stare validă. Iar dacă nu, ar putea fi schimbați, pe cale de excepție, chiar dacă prezintă un certificat medical. Dar aceasta este o simplă diversiune. Presupun că, dacă asemenea situații există, ele sunt foarte puține și pot fi rezolvate de la caz la caz. Pentru că și dacă este cu adevărat bolnav, un prefect poate fi convins să scrie o demisie, cu excepția celor aflați în comă. Abătându-ne atenția, Ludovic Orban a încercat să ascundă adevărul.

Adevărul este că aceasă majoritate de strânsură nu poate fi satisfăcută doar oferindu-i-se o parte din pozițiile deținute până acum de protejații PSD și ALDE. Cu atât mai mult cu cât și liberalii sunt extrem de hămesiți, după ce au stat atât de mult în opoziție. Și mai există și pretențiile cât se poate de îndreptățite ale USR.

În aceste condiții, Ludovic Orban a crezut de cuviință că este necesar să recurgă și la alte resurse. Alte resurse sunt însă pozițiile deținute de demnitari la nivel central și local obținute în baza unor concursuri. Teoretic, și probabil în unele situații în mod cât se poate de real, asemenea funcții de conducere a fost accesate în baza competenței. Orban a decis că este cazul să vină competenții PNL și ai formațiunilor care susțin Guvernul minoritar, și să-i înlocuiască pe competenții PSD și ALDE. Dar cum să facă asta, în condițiile în care zeci de mii de oameni sunt apărați de o lege fermă? Și pot da oricând Guvernul în judecată? Și pot obține câștig de cauză? Cum s-a mai întâmplat și când PSD și, înainte, Guvernul Cioloș au făcut abuzuri. Au fost nenumărate situații în care cetățeanul român i-a plătit despăgubiri directorului de școală demis abuziv și a plătit în același timp indemnizație de conducere directorului de școală numit abuziv. Și iată cum Ludovic Orban a ajuns la concluzia, pe care nu ne-a comunicat-o cinstit, că pentru a-și duce până la capăt marea epurare, sub forma unei vânători de vrăjitoare, va trebui să schimbe peste noapte legea. Probabil tot prin ordonanță de urgență. Premierul s-a rezumat miercuri doar la a ne spune că nu au fost organizate decât formal concursuri pentru ocuparea unor posturi. Și că nu sunt valabile criteriile după care s-ar fi făcut promovările. Dar schimbarea acestor criterii presupune schimbarea legislației.

La capătul acestei mari epurări anunțate sub forma unei vânători de vrăjtoare, adică vezi Doamne a eliberării din sistem a incompetenților puși de PSD, Ludovic Orban își va răsplăti aliații din propriul partid, dar și din formațiunile politice care l-au ajutat să ajungă la Palatul Victoria, cu zeci de miii de funcții. Evident, cu nimic mai meritate decât cele deținute de oamenii PSD. Dar nici mai nemeritate. În România tandemului Klaus Iohannis-Ludovic Orban, din aceasă perspectivă, nimic nu schimbă. Sunt doar înlocuiți „incompetenții" unora cu „incompetenții" altora. Cu sau fără ghilimele.

Prețul îl plătesc până la urmă cei chemați la urne pentru a legitima un nou ciclu de mizerie. Pentru că prețul constând în bulversarea întregii administrații publice centrale și locale nu va putea fi nici evitat și nici diminuat. Este la fel cum astăzi și în zilele următoare tot noi vom plăti prețul creditelor pe care statul român e nevoit să le facă la o dobândă ridicată, generată de afirmațiile inconștiente că starea financiară a României e precară. Când asemenea afirmații vin de unde vin, adică de la un președinte și de la un premier și sunt făcute la unison, tâmpiți ar fi bancherii să nu crească prețurile. Iată două mari isprăvi ale noului regim făcute încă din prima zi.

Sorin Rosca Stanescu