• Tweet

După înlăturarea președintelui Bashar al-Assad, sirienii vor căuta să-și decidă singuri viitorul politic, feriți de influențe externe. Totuși, experții avertizează că acest obiectiv ar putea fi compromis de ambițiile geopolitice ale țărilor vecine, care și-au consolidat deja prezența în Siria.

„Cu toții ne dorim să fie un moment de eliberare și autodeterminare", pentru sirieni, a spus Mostafa Minawi, profesor asociat de istorie la Universitatea Cornell. Însă, având în vedere toți jucătorii externi din Siria, „Nu sunt încredințat cum s-ar întâmpla asta. Nu au de gând să plece nicăieri", estimează el.

Acești jucători includ Turcia, care are un interes activ în Siria din cauza minorității sale kurde; Iranul, care, împreună cu Rusia, au sprijinit regimul Assad; și Israel, care a ocupat Înălțimile Golan din Siria și s-a arătat îngrijorat de prezența potențial ostilă a rebelilor islamiști lângă granița sa.

Observatorii se așteaptă ca Turcia să joace un rol dominant în viitorul Siriei, după ce a stabilit un punct de sprijin militar semnificativ într-o fâșie nordică a țării, controlând teritorii precum orașul Afrin și părți ale zonei rurale din afara Alepului. Aceste zone servesc drept tampon împotriva grupărilor kurde și oferă o pârghie asupra peisajului politic al Siriei, spun analiștii.

„Deși Turcia ar putea pleda pentru o Sirie descentralizată sau restructurată, este puțin probabil să-și retragă complet influența, deoarece interesele sale strategice rămân profund legate de viitorul Siriei", a comentat Sajjan M. Gohel, director de securitate internațională la Fundația Asia-Pacific din Londra, pentru CBC News.

Principala preocupare a Turciei sunt forțele kurde din Siria, pe care le consideră a fi o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (KWP), cu sediul în Turcia, care dorește autonomia kurzilor. Guvernul turc a etichetat KWP drept grup terorist și nu accepta prezența în Siria a forțelor kurde.

SUA au colaborat cu acele forțe kurde pentru a distruge gruparea Stat Islamic. Însă această alianță a fost o sursă de tensiune între aceste aliate NATO. Turcia este „foarte în teren", spune Minawi. „Nu se pleca nicăieri dat fiind existența grupurilor kurde de-a lungul graniței de nord a Siriei, cărora nu le vor permite să-și dezvolte propria regiune autonomă, deoarece asra amenință autonomia Turciei".

Ankara are cele mai puternice canale de comunicare și istorie de colaborare cu Hayat Tahrir al-Sham (HTS), alianța rebelă islamistă care controlează acum o mare parte din Siria, poziționând-o pentru a culege beneficiile înlăturării regimului Assad, a scris, într-o analiză pentru Foreign Affairs, Gonul Tol, director al programul pentru Turcia din cadrul Institutului pentru Orientul Mijlociu.

„Turcia va avea cu siguranță un rol. Sprijinul său pentru grupurile responsabile, granița lungă pe care o împarte cu Siria și prezența sa militară în țară îi conferă o influență semnificativă", a scris el. Înfrângerea lui Assad, care a fost susținut de guvernul iranian, este o lovitură semnificativă pentru Teheran, care a suferit deja pierderi strategice după ce Israelul i-a bombardat pe proxy-ii săi, Hamas și Hezbollah, în Fâșia Gaza, respectiv, în Liban.

„Siria a reprezentat o rampă de lansare pentru ca regimul iranian să-și proiecteze influența până în Marea Mediterană, or aceasta a dispărut", a declarat pentru France 24 Jonathan Piron, istoric și specialist în Iran la centrul de cercetare Etopia din Bruxelles.

„Iranul se află într-o poziție de slăbiciune fără precedent". Cu toate acestea, sprijinul său de lungă durată pentru Assad și desfășurarea milițiilor șiite siriene au înrădăcinat diviziile sectare în țară, ceea ce înseamnă că ne putem așteptam ca și Iranul să-și mențină un soi de prezență, a spus Gohel.

„Chiar și cu sprijinul iranian redus fără Assad în Siria, milițiile pot rămâne influente, subminând eventual eforturile în vederea unității națională", a spus el. Minawi este aceeași părere că nu ne putem ca Iranul ă se dezangajeze cu totul. „Ei au anunțat deja că sunt dispuși să discute cu guvernul interimar, dar bat destul de mult în retragere".

Pe de altă parte, Foad Izadi, profesor la Universitatea din Teheran, a amintit pentru Wall Street Journal că Iranul are o istorie în care a găsit un punct de sprijin în statele fracturate și ar putea fi capabil să mențină o anumită influență în Siria, indiferent de viitorul politic al țării.

„Un guvern sirian democratic nu va fi prietenos cu Israelul, va sprijini cauza palestiniană", care este susținută atât de Hamas, cât și de Hezbollah, a spus el. Și dacă va fi haos, iar Siria se va transforma într-o altă Libie, asta este, de asemenea, o situație pe care Iranul o poate gestiona".

Cât despre Rusia, deși nu este un vecin regional, a jucat un rol esențial în sprijinirea regimului lui Assad, atât militar,cât și diplomatic. Rusia ar putea încerca să-și păstreze influența prin acorduri privind bazele militare, asigurându-și pe această cale o amprentă pe termen lung în Siria, spune Gohel.

„Occidentul va dori să se pună capăt și ar putea fi dispus să legitimeze orice regim îl înlocuiește pe Assad, chiar recunoscând gruparea teroristă HTS... dacă asta ar înseamnă reducerea prezenței Iranului și Rusiei", a spus el. De la căderea regimului Assad, Israelul a efectuat lovituri aeriene puternice în toată Siria. Trupele sale au avansat într-o zonă tampon de aproximativ 400 de kilometri pătrați, care a fost instituită de ONU după războiul din 1973 din Orientul Mijlociu.

Atacurile aeriene, a spus armata israeliană, au distrus rachete siriene, drone, avioane de luptă, elicoptere de atac, tancuri, sisteme radar și mica flotă navală a țării.

Ei „practic au paralizat orice capacitate și infrastructură militară ", a spus Minawi. „Este un mod de a slăbi statul înainte ca statul să înceapă ". Intrarea în zona tampon este interzisă de acordul ONU și a provocat condamnare internațională. Însă liderii politici și militari israelieni spun că acțiunea este temporară și nu un preludiu pentru a avansa în profunzime în teritoriul sirian.

Israelul spune că scopul său imediat este de a preveni răspândirea instabilității din Siria. Trupele vor rămâne „până când securitatea la granița noastră va fi garantată", a spus premierul Benjamin Netanyahu.

Israelul profită, de asemenea, de vidul politic pentru a-și susține pozițiile defensive. Israelul a sprijinit unele grupuri rebele din sudul Siriei, ca parte a unei strategii de menținere a unei zone tampon și de prevenire a forțelor ostile să opereze lângă Înălțimile Golan, a spus Gohel.

„Acest lucru ar putea continua. Pentru Israel, a doua prioritate va fi asigurarea faptului că Siria nu este folosită ca un pion pentru a ajuta Hezbollah". Avi Dichter, un ministru israelian și membru al cabinetului de securitate, spune că scopul „este de a stabili fapte pe teren", a relatat Washington Post.

Deși HTS și alte grupuri de opoziție sunite au luptat ani de zile împotriva forțelor susținute de Iran, Dichter a spus că Israelul „se pregătește pentru posibilitatea ca rebelii să ajungă la un acord cu Iranul, cu Hezbollah". Israelul trebuie „să vadă mai întâi cum [rebelii] își construiesc statul și armata", a spus Dichter, potrivit Post.