• Tweet

Reducerea tensiunii în relațiile dintre Washington și Beijing este în mare parte o încercare de a câștiga timp, dar nu trebuie să vă așteptați ca timpul să fie neapărat de partea Americii. Ce s-ar întâmpla dacă ar începe un nou Război Rece și de data aceasta americanii s-ar afla în locul Uniunii Sovietice?, se întreaba cei de la Bloomberg intr-o analiză.

"Mi-am pus această întrebare în timpul summitului de cooperare economică Asia-Pacific, al cărui eveniment principal a fost întâlnirea mult așteptată dintre liderul chinez Xi Jinping și președintele american Joe Biden, la sud de San Francisco. Întrebarea mea vine împotriva înțelepciunii convenționale care pune sub semnul întrebării sloganul lui Xi Jinping, potrivit căruia SUA sunt în declin și China este în creștere", a scris Neil Ferguson, profesor de istorie la Universitatea Harvard și la Universitatea Oxford, într-un articol pentru Bloomberg..

El observă că, având în vedere puterea surprinzătoare a economiei SUA și redresarea lentă a Chinei din pandemia de COVID, unii comentatori sugerează că este exact contrariul. Vestul (sau cel puțin SUA) este în creștere, în timp ce China scade.

Toată lumea înțelege că a fost vorba de o întâlnire în spiritul Războiului Rece, în cadrul căreia a avut loc și o „cursă de mașini". Liderul Chinei a apărut într-o limuzină electrică la modă produsă de Hongqi. Biden nu a rămas indiferent și l-a comparat cu Cadillacul său blindat, pe care îl numește „fiară". Acum 50 de ani, Richard Nixon i-a înmânat lui Leonid Brejnev cheile unui Lincoln Continental albastru închis în timpul vizitei liderului sovietic în Statele Unite.

La fel, toată lumea înțelege gestul amabil al chinezilor atunci când donează panda grădini zoologice locale. Panda a jucat de mult un rol important în relațiile chino-americane, datând de când soția lui Chiang Kai-shek a dat cele două animale în Statele Unite în 1941. Mao Zedong a trimis perechea la Grădina Zoologică Națională din Washington la scurt timp după vizita lui Nixon la Beijing în 1972. Nimic nu spune dragostea pentru China ca panda.

„ Întâlnirile conducătorilor superputerilor din timpul Războiului Rece sunt coregrafiate, amintesc de sărbătorile regale ale Europei medievale. Acest lucru duce adesea la comedie neintenționată. Când Brejnev a venit în Statele Unite în 1973, toată lumea l-a considerat un fel de excentric. Purta două ceasuri, unul pe ora Moscovei și celălalt pe ora Washingtonului. Dar, după cum și-a amintit Henry Kissinger în memoriile sale, liderul sovietic „a uitat în mod constant dacă Moscova era înaintea Washingtonului sau în spatele lui". Brejnev a stricat în mod repetat programele atent planificate ale angajaților Casei Albe, "- scrie istoricul britanic.

Cu toate acestea, instabilitatea programului lui Brejnev a fost o diversiune binevenită pentru o administrație suprasolicitată. În acel moment, se părea că SUA vor pierde Războiul Rece. La urma urmei, președintele american se confrunta deja cu probleme din cauza „Watergate", politica americană în Indochina se destrama, iar informațiile nu au putut prezice la timp războiul pe care Egiptul și Siria l-au început împotriva Israelului 4 luni mai târziu.

S-ar putea spera, așa cum a făcut Kissinger, că sistemul sovietic se va prăbuși primul. "Întrebarea principală, pe termen lung, este dacă Uniunea Sovietică își poate menține blocul unit în timp ce așteaptă ca Occidentul să cedeze unei lungi perioade de detenție... Cu siguranță șansele noastre sunt la fel de bune ca și ale lui Brejnev", i-a scris el lui Nixon înainte de sosirea liderului URSS. Dar în 1973 aceasta era o speranță oarecum iluzorie.

Potrivit unei declarații oficiale a Casei Albe, SUA și China au făcut progrese în 5 domenii . În primul rând, cele două mari puteri vor relua comunicările la nivel înalt militar care fuseseră suspendate de la vizita fostului președinte al Camerei, Nancy Pelosi, în Taiwan, în august 2022. În al doilea rând, vor crea un grup de lucru bipartizan pentru droguri pentru a opri exportul ilegal de fentanil în Statele Unite. În al treilea rând, vor conlucra pe pentru a combate riscurile care decurg din dezvoltarea inteligenței artificiale. În al patrulea rând, vor crește numărul de zboruri comerciale între China și SUA și vor extinde schimburile interpersonale și de afaceri. Și, în sfârșit, vor coopera mai strâns în lupta împotriva schimbărilor climatice.

„Toate acestea sună foarte bine. Ceea ce este izbitor, însă, este cât de slabă este această agendă în comparație cu cea a destinderii din 1973. Liderii superputerilor de astăzi ar putea discuta productiv despre controlul armelor nucleare sau pacea în Orientul Mijlociu, așa cum au făcut predecesorii lor în urmă cu jumătate de secol. Ar fi o utilizare mult mai bună a timpului lor. Dar nu ", spune articolul.

În interpretarea chineză, spre deosebire de versiunea americană, Xi Jinping a cerut SUA să arate cu „acțiuni concrete" că nu sprijină independența Taiwanului, să nu mai furnizeze arme către Taipei și să accepte „reunificarea pașnică" a Taiwanului cu China ca fiind „inevitabilă". Partea americană nu a oferit niciun comentariu în această privință. Declarația chineză a condamnat, de asemenea, SUA pentru utilizarea controalelor la export, a inspecțiilor investițiilor și a sancțiunilor unilaterale împotriva Chinei. Din nou, niciun comentariu din partea americană.

Pe scurt, ceea ce a contat cu adevărat în întâlnirea dintre Xi Jinping și Biden a fost ceea ce nu s-a discutat, nu ceea ce s-a discutat. Astfel, summit-ul a lăsat cel de-al doilea Război Rece practic acolo unde era. Pe de altă parte, China rămâne acum, fără îndoială, o fabrică globală și „arsenal al autocrației".

China a construit deja suficiente fabrici de panouri solare pentru a satisface nevoile lumii. A construit suficiente fabrici de mașini pentru a produce fiecare mașină vândută în China, Europa și SUA. Și până la sfârșitul anului 2024, China va construi atâtea fabrici petrochimice cât operează în prezent în Europa, precum și în Japonia și Coreea de Sud", a menționat Keith Bradsher în New York Times la începutul acestei luni.

Acestea sunt fapte uimitoare. Și asta nu este tot. China construiește 46% din navele lumii. Până în 2026, va produce 42% din semiconductorii necesari dispozitivelor moderne. Majoritatea bateriilor pentru mașini electrice sunt produse în China. De aceea, potrivit lui Ferguson, vorbirea despre separarea economică este nerealistă. Din 2017, ponderea importurilor americane originare din China a scăzut cu doar 5%. Apple încă produce marea majoritate a iPhone-urilor sale acolo.

După cum subliniază Martin Wolf de la Financial Times, PIB-ul pe cap de locuitor al Chinei în 2022 a fost de 28% din cel al SUA și aproximativ jumătate din cel al Poloniei. Cei care spun acum că China a căzut în capcana veniturilor medii înseamnă că până în anii 2040 chinezii nu vor putea atinge nivelul la care sunt polonezii astăzi.

Între timp, SUA însăși, la o inspecție mai atentă, seamănă din ce în ce mai mult cu „America sovietică târzie", așa cum a spus Harold James din Princeton în 2020. Există constrângeri bugetare ușoare, deoarece guvernul federal al SUA emite 776 de miliarde de dolari din datorii tranzacționabile în fiecare trimestru pentru a finanța un deficit de aproximativ 7% din PIB. Acesta este un număr șocant în vremuri de ocupare aproape deplină. Plățile anuale ale dobânzilor pentru datoria federală au depășit 1 trilion de dolari la sfârșitul lunii trecute, o cifră care s-a dublat în ultimele 19 luni, potrivit Bloomberg. Plățile dobânzilor vor depăși cheltuielile pentru apărare în acest trimestru pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial.

La fel ca sfârșitul Uniunii Sovietice, Statele Unite sunt o gerontocrație. Actualul președinte al SUA a împlinit 81 de ani. Principalul său adversar la alegerile prezidențiale, Donald Trump, și-a sărbătorit 77 de ani de naștere în iunie. Vârsta medie a senatorilor este de 64 de ani. Și, ca și în ultimii ani ai Uniunii Sovietice, cetățenii sunt dezamăgiți. După cum a remarcat Greg Ip de la Wall Street Journal, există un decalaj uriaș între indicatorii obiectivi ai economiei SUA și nemulțumirea publică. Piața muncii este puternică. Inflația generală a prețurilor de consum a scăzut la 3,2%. În termeni reali, averea gospodăriei medii după ajustarea pentru inflație a crescut cu 37% din 2019. Și totuși, doar 37% dintre alegători aprobă managementul economic al lui Joe Biden.

„Alegătorii sub 30 de ani... au spus că au mai multă încredere în Trump în economie cu o marjă extraordinară de 28 de puncte procentuale... Mai puțin de 1% dintre respondenții sub 30 de ani au evaluat economia actuală ca fiind excelentă, inclusiv zero respondenți din acea grupă de vârstă în trei state: Arizona, Nevada și Wisconsin ", se arată în rezultatele sondajului.

Aproape la fel de impresionant a fost un sondaj care a constatat că 22% dintre alegătorii afro-americani l-ar sprijini pe Trump într-o revanșă împotriva lui Biden.

Prăbușirea Uniunii Sovietice a dat geopolitica peste cap, creând în mintea americană iluzia că lumea a devenit „unipolară", ceea ce, în opinia autorului, este un nonsens. Realegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA ar fi de fapt sfârșitul paxului american, pe care Europa și Asia încep să o realizeze astăzi.

"Trump i-a considerat de multă vreme pe aliații SUA ca pe niște pioni. Aliații Americii ar trebui să planifice deja un scenariu în care va opri ajutorul Ucrainei și va insista asupra păcii, care va presupune transferul teritoriului ucrainean către Rusia", avertizează Ferguson.

Pe de altă parte, nimeni nu a făcut mai mult decât Trump pentru a schimba politica SUA în China de la acomodare la confruntare. Prin urmare, Xi trebuie să analizeze cu atenție cum să joace următoarele 12 luni, care ar putea fi faza finală a președinției lui Biden, deoarece nu poate fi sigur cum va reacționa imprevizibilul Trump la o mișcare pe care liderul chinez o ia serios în considerare acum.

Acest pas nu este o invazie a Taiwanului, așa cum se așteaptă unii planificatori americani, ci pur și simplu un blocaj. Aceasta este o operațiune pe care Armata Populară de Eliberare și Marina Militară o repetă în mod regulat. Numai în septembrie, Beijingul a trimis 336 de avioane la granițele spațiului aerian al Taiwanului ", se spune în articol.

Există două moduri de a pierde în Războiul Rece. Primul este un colaps intern. Celălalt este atunci când devii ca dușmanul tău. „Convergența" este ceea de ce oamenii erau îngrijorați în anii 1970, când imperativele spionajului și cursa înarmărilor păreau să forțeze SUA să dezvolte un stat polițienesc asemănător cu cel pe care îl construise Kremlinul.

Fenomenul echivalent astăzi este că „atât China, cât și Occidentul în felul lor și în ritmul lor, dar din aceleași motive, se îndreaptă către același și încă nerealizat pe deplin sistem de management tehnico-administrativ totalitar".

„Dacă criza din Caraibe se repetă în jurul Taiwanului, partea care va impune blocada nu va fi Statele Unite, ca în 1962, va fi China. În Criza Semiconductorilor din Taiwan din 2024, vom fi precum Uniunea Sovietică. Acesta este, ca să spunem ușor, un rol ciudat ", scrie Ferguson.