În culisele recunoașterii Palestinei de către Europa! Un plan de salvare a Israelului sub pretextul sprijinului acordat Palestinei

Postat la: 08.10.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

În culisele recunoașterii Palestinei de către Europa! Un plan de salvare a Israelului sub pretextul sprijinului acordat Palestinei

De ce multe țări europene au decis să acționeze „acum" pentru a recunoaște Palestina? Ce înseamnă planul lui Trump pentru Gaza? Cine beneficiază de pe urma lui? Care vor fi consecințele dezarmării Hamas și transferului controlului asupra Gazei? Analistul politic iranian Peiman Salehi a răspuns la cele mai frecvente întrebări...

Multe țări europene au decis să recunoască Palestina. Cu toate acestea, în timp ce toate acestea se întâmplă, agresivitatea Israelului față de Palestina continuă. În urma întâlnirii dintre Trump și Netanyahu la Casa Albă a apărut un „Plan Gaza" în 20 de puncte. Acest plan prevede încetarea confruntărilor din Gaza, neexpulzarea populației din Gaza și angajamentul Israelului de a nu anexa teritorii. Cu toate acestea, conform planului, Hamas va trebui să depună armele și să transfere controlul asupra Gazei unui guvern de tranziție format din tehnocrați internaționali aflați sub supravegherea lui Trump. Acest plan nu vizează doar reducerea prezenței politice și militare a Hamas și a Palestinei, ci și transferul întregii puteri și voințe politice sub controlul Statelor Unite și al actorilor internaționali.

Momentul recunoașterii Palestinei de către statele europene nu este întâmplător și că această acțiune ar putea, în cele din urmă, să servească intereselor Israelului. Referitor la planul în 20 de puncte al lui Trump privind Gaza: Insistența lui Trump asupra dezarmării Hamas și transferului controlului asupra Gazei nu este o cerere neutră. Este, de fapt, o strategie de dominare pe termen lung. Dezarmarea va priva palestinienii de singura lor forță de descurajare reală. Acest lucru va deschide calea către o intervenție mai profundă a Israelului în viața politică și de securitate a Gazei.

Acest moment nu este întâmplător. Europa voia să arate că încă are influență în Orientul Mijlociu și că poate acționa independent de Washington. Cu toate acestea, în practică, această mișcare făcea parte dintr-un proiect mai amplu, coordonat cu interesele Statelor Unite și ale Israelului. Recunoscând Palestina în acest moment precis, guvernele europene sperau să gestioneze criza și să o orienteze către o soluție controlată, mai degrabă decât să riște o escaladare necontrolată a tensiunilor.

După aproape doi ani de război, Netanyahu nu a reușit să-și atingă obiectivele pe care și le-a stabilit pentru Gaza. Pierderile civile au crescut, iar guvernul israelian se confruntă cu critici internaționale din ce în ce mai intense. A devenit urgent pentru Netanyahu să găsească o ieșire care să nu semene cu o înfrângere. Europa a jucat cartea recunoașterii pentru a da impresia de progres.

Această recunoaștere nu are doar o valoare simbolică. Ea vizează, de asemenea, să arate că Israelul luptă cu fermitate, dar poate accepta o soluție de compromis internațional, și să pregătească terenul pentru un astfel de rezultat. Mișcările de rezistență nu vor fi eliminate complet, dar nici victoriile lor nu vor fi recunoscute pe deplin. În acest sens, acțiunea Europei vizează mai puțin să facă dreptate palestinienilor, cât să păstreze stabilitatea Israelului și influența Occidentului în regiune.

Acest plan confirmă așteptările multora: el oferă în mod clar avantajul Israelului. Inițiativa de recunoaștere a Europei nefiind suficientă pentru a pune capăt războiului, așa cum doreau liderii occidentali, Trump a intervenit cu o propunere care consolidează poziția Israelului și îi oferă protecție politică.

Problema centrală aici este încrederea. Nici Statele Unite, nici Israelul nu s-au dovedit a fi actori de încredere pentru pace. Israelul a încălcat în repetate rânduri armistițiul atât în Liban, cât și în Gaza. Statele Unite s-au retras unilateral din acordul nuclear cu Iranul, pe care l-au folosit apoi împotriva Teheranului, conform propriei interpretări. Având în vedere toate acestea, există puține motive să credem că noul plan este de bună credință.

Insistența lui Trump asupra dezarmării Hamas și transferului controlului asupra Gazei nu este o cerere neutră. Este, de fapt, o strategie de dominare pe termen lung. Dezarmarea va priva palestinienii de singura lor forță de descurajare reală. Aceasta va deschide calea către o intervenție mai profundă a Israelului în viața politică și de securitate din Gaza. Un astfel de scenariu are șanse minime de a aduce pacea. Acest lucru ar crea un vid pe care puterile externe ar încerca să îl umple, ducând la o instabilitate și o polarizare și mai mari în regiune.

Trump a mutat ambasada americană la Ierusalim și a promovat „Acordul secolului". Acțiunile sale sunt în perfectă armonie cu poziția Israelului. Prin urmare, un guvern din Gaza stabilit sub controlul său ar fi considerat o extensie a ocupației prin alte mijloace. În practică, acest lucru ar încuraja Iranul să-și întărească sprijinul acordat grupurilor de rezistență palestiniene. Dacă aceste grupuri sunt dezarmate, palestinienii își vor pierde singura forță de descurajare. Acest lucru ar incita Iranul să compenseze situația printr-un sprijin politic și material sporit. O astfel de abordare nu ar calma conflictul, ci ar adânci tensiunea. Din punctul de vedere al Iranului, acest lucru ar confirma că Statele Unite caută să impună soluții din exterior, în loc să respecte dreptul popoarelor la autodeterminare.

Pe termen scurt, situația nu este promițătoare. Este probabil să asistăm la încetări fragile ale focului și la inițiative internaționale efemere care vizează mai degrabă gestionarea crizei decât rezolvarea ei. Pierderile umane vor rămâne mari, iar incertitudinea politică va persista. Cu toate acestea, pe termen lung, problema palestiniană nu este doar un conflict teritorial, ci o chestiune istorică și civilizațională. Chiar dacă organizațiile sunt slăbite sau liderii vizați, ideea de rezistență nu poate fi eradicată. Fiecare nouă generație moștenește memoria și cauza. Astfel, încercările de a elimina voința palestiniană prin dezarmare sau guverne impuse nu vor reuși să aducă stabilitate.

Schimbările globale sunt, de asemenea, importante. Ascensiunea noilor puteri din sudul globului și slăbirea crescândă a hegemoniei unipolare a Statelor Unite oferă palestinienilor mai multe oportunități de a-și face auzită vocea pe scena internațională. Lupta lor este din ce în ce mai percepută ca parte a unei mișcări mai largi pentru multipolaritate și justiție.

Viitorul Palestinei va fi, așadar, modelat de cooperarea dintre actorii palestinieni de pe teren și marile transformări geopolitice mondiale. Orice soluție care ar ignora dreptul palestinienilor la autodeterminare va eșua mai devreme sau mai târziu, ducând la un nou ciclu de criză. Adevărata stabilitate va veni numai atunci când poporul va putea decide singur asupra destinului său.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

În culisele recunoașterii Palestinei de către Europa! Un plan de salvare a Israelului sub pretextul sprijinului acordat Palestinei

Postat la: 08.10.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

0

De ce multe țări europene au decis să acționeze „acum" pentru a recunoaște Palestina? Ce înseamnă planul lui Trump pentru Gaza? Cine beneficiază de pe urma lui? Care vor fi consecințele dezarmării Hamas și transferului controlului asupra Gazei? Analistul politic iranian Peiman Salehi a răspuns la cele mai frecvente întrebări...

Multe țări europene au decis să recunoască Palestina. Cu toate acestea, în timp ce toate acestea se întâmplă, agresivitatea Israelului față de Palestina continuă. În urma întâlnirii dintre Trump și Netanyahu la Casa Albă a apărut un „Plan Gaza" în 20 de puncte. Acest plan prevede încetarea confruntărilor din Gaza, neexpulzarea populației din Gaza și angajamentul Israelului de a nu anexa teritorii. Cu toate acestea, conform planului, Hamas va trebui să depună armele și să transfere controlul asupra Gazei unui guvern de tranziție format din tehnocrați internaționali aflați sub supravegherea lui Trump. Acest plan nu vizează doar reducerea prezenței politice și militare a Hamas și a Palestinei, ci și transferul întregii puteri și voințe politice sub controlul Statelor Unite și al actorilor internaționali.

Momentul recunoașterii Palestinei de către statele europene nu este întâmplător și că această acțiune ar putea, în cele din urmă, să servească intereselor Israelului. Referitor la planul în 20 de puncte al lui Trump privind Gaza: Insistența lui Trump asupra dezarmării Hamas și transferului controlului asupra Gazei nu este o cerere neutră. Este, de fapt, o strategie de dominare pe termen lung. Dezarmarea va priva palestinienii de singura lor forță de descurajare reală. Acest lucru va deschide calea către o intervenție mai profundă a Israelului în viața politică și de securitate a Gazei.

Acest moment nu este întâmplător. Europa voia să arate că încă are influență în Orientul Mijlociu și că poate acționa independent de Washington. Cu toate acestea, în practică, această mișcare făcea parte dintr-un proiect mai amplu, coordonat cu interesele Statelor Unite și ale Israelului. Recunoscând Palestina în acest moment precis, guvernele europene sperau să gestioneze criza și să o orienteze către o soluție controlată, mai degrabă decât să riște o escaladare necontrolată a tensiunilor.

După aproape doi ani de război, Netanyahu nu a reușit să-și atingă obiectivele pe care și le-a stabilit pentru Gaza. Pierderile civile au crescut, iar guvernul israelian se confruntă cu critici internaționale din ce în ce mai intense. A devenit urgent pentru Netanyahu să găsească o ieșire care să nu semene cu o înfrângere. Europa a jucat cartea recunoașterii pentru a da impresia de progres.

Această recunoaștere nu are doar o valoare simbolică. Ea vizează, de asemenea, să arate că Israelul luptă cu fermitate, dar poate accepta o soluție de compromis internațional, și să pregătească terenul pentru un astfel de rezultat. Mișcările de rezistență nu vor fi eliminate complet, dar nici victoriile lor nu vor fi recunoscute pe deplin. În acest sens, acțiunea Europei vizează mai puțin să facă dreptate palestinienilor, cât să păstreze stabilitatea Israelului și influența Occidentului în regiune.

Acest plan confirmă așteptările multora: el oferă în mod clar avantajul Israelului. Inițiativa de recunoaștere a Europei nefiind suficientă pentru a pune capăt războiului, așa cum doreau liderii occidentali, Trump a intervenit cu o propunere care consolidează poziția Israelului și îi oferă protecție politică.

Problema centrală aici este încrederea. Nici Statele Unite, nici Israelul nu s-au dovedit a fi actori de încredere pentru pace. Israelul a încălcat în repetate rânduri armistițiul atât în Liban, cât și în Gaza. Statele Unite s-au retras unilateral din acordul nuclear cu Iranul, pe care l-au folosit apoi împotriva Teheranului, conform propriei interpretări. Având în vedere toate acestea, există puține motive să credem că noul plan este de bună credință.

Insistența lui Trump asupra dezarmării Hamas și transferului controlului asupra Gazei nu este o cerere neutră. Este, de fapt, o strategie de dominare pe termen lung. Dezarmarea va priva palestinienii de singura lor forță de descurajare reală. Aceasta va deschide calea către o intervenție mai profundă a Israelului în viața politică și de securitate din Gaza. Un astfel de scenariu are șanse minime de a aduce pacea. Acest lucru ar crea un vid pe care puterile externe ar încerca să îl umple, ducând la o instabilitate și o polarizare și mai mari în regiune.

Trump a mutat ambasada americană la Ierusalim și a promovat „Acordul secolului". Acțiunile sale sunt în perfectă armonie cu poziția Israelului. Prin urmare, un guvern din Gaza stabilit sub controlul său ar fi considerat o extensie a ocupației prin alte mijloace. În practică, acest lucru ar încuraja Iranul să-și întărească sprijinul acordat grupurilor de rezistență palestiniene. Dacă aceste grupuri sunt dezarmate, palestinienii își vor pierde singura forță de descurajare. Acest lucru ar incita Iranul să compenseze situația printr-un sprijin politic și material sporit. O astfel de abordare nu ar calma conflictul, ci ar adânci tensiunea. Din punctul de vedere al Iranului, acest lucru ar confirma că Statele Unite caută să impună soluții din exterior, în loc să respecte dreptul popoarelor la autodeterminare.

Pe termen scurt, situația nu este promițătoare. Este probabil să asistăm la încetări fragile ale focului și la inițiative internaționale efemere care vizează mai degrabă gestionarea crizei decât rezolvarea ei. Pierderile umane vor rămâne mari, iar incertitudinea politică va persista. Cu toate acestea, pe termen lung, problema palestiniană nu este doar un conflict teritorial, ci o chestiune istorică și civilizațională. Chiar dacă organizațiile sunt slăbite sau liderii vizați, ideea de rezistență nu poate fi eradicată. Fiecare nouă generație moștenește memoria și cauza. Astfel, încercările de a elimina voința palestiniană prin dezarmare sau guverne impuse nu vor reuși să aducă stabilitate.

Schimbările globale sunt, de asemenea, importante. Ascensiunea noilor puteri din sudul globului și slăbirea crescândă a hegemoniei unipolare a Statelor Unite oferă palestinienilor mai multe oportunități de a-și face auzită vocea pe scena internațională. Lupta lor este din ce în ce mai percepută ca parte a unei mișcări mai largi pentru multipolaritate și justiție.

Viitorul Palestinei va fi, așadar, modelat de cooperarea dintre actorii palestinieni de pe teren și marile transformări geopolitice mondiale. Orice soluție care ar ignora dreptul palestinienilor la autodeterminare va eșua mai devreme sau mai târziu, ducând la un nou ciclu de criză. Adevărata stabilitate va veni numai atunci când poporul va putea decide singur asupra destinului său.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE