• Tweet

Un cutremur de 6 grade a distrus aproape în totalitate, miercuri dimineaţă, un orăşel din centrul Italiei. Ce s-ar întâmpla dacă un astfel de seism ar lovi România? În ţara noastră, aproximativ 15.000 de clădiri sunt încadrate în clasa I sau II de risc seismic.

Astfel, în cazul producerii unui seism major, cel puţin 90.000 de persoane ar avea de suferit, potrivit Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Cum funcţionează, în România, sistemul de alertare şi cel de intervenţie în caz de cutremur şi ce presupune intervenţia într-o astfel de situaţie de urgenţă majoră? Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Pământului şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt cele două instituţii care se ocupă de alertare, respectiv evaluarea situaţiei din teren şi acţiunea propriu-zisă a echipelor de intervenţie în cazul în care un seism puternic va lovi România.

„Gradul de dotare modest sau chiar absent cu autospeciale, mijloace speciale de intervenţie şi echipamente pentru executarea unor misiuni operative: asanare pirotehnică, intervenţie CBRN, căutare-salvare urbană, căutare-salvare şi intervenţii specifice în apele teritoriale, adăpostire, înştiinţare-alarmare", sunt vulnerabilităţile puse negru pe alb, în proiectul Strategiei de consolidare şi dezvoltare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) 2016-2025, aflat în dezbatere pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

Realitatea sumbră a fost dezvăluită chiar de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, care ar trebui să fie în linia întâi în cazul unui dezastru de acest fel, însă se găseşte în situaţia de a nu avea cele mai importante elemente: dotările necesare pentru intervenţia în caz de cutremur.

„Gradul de dotare modest sau chiar absent cu autospeciale, mijloace speciale de intervenţie şi echipamente pentru executarea unor misiuni operative: asanare pirotehnică, intervenţie CBRN, căutare-salvare urbană, căutare-salvare şi intervenţii specifice în apele teritoriale, adăpostire, înştiinţare-alarmare", se arată în proiectul Strategiei de consolidare şi dezvoltare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) 2016-2025, aflat în dezbatere pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

În cazul unui cutremur puternic în România, trei sferturi dintre locuitorii ţării ar fi afectaţi, infrastructura fiind în multe zone una „critică ", iar dotările cu echipamente pentru misiuni de salvare-căutare în caz de cutremur fiind slabe sau absente, se mai arată în proiectul de consolidare a IGSU.
Cum arată planul de intervenţie al autorităţilor competente în această problemă? Reporterii Gândul au discutat cu reprezentanţii Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP) şi ai Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU). Iată care este drumul pe care ar trebui să îl parcurgă o operaţiune de intervenţie, de la alertarea cu privire la producerea seimului şi până la acţiunile de scoatere a oamenilor de sub dărâmături, conform gandul.ro. IGSU are pentru fiecare judeţ în parte o evaluare proprie a acestor aspecte de risc în cazul unui cutremur major.

Pentru seismele produse în zona Vrancea, cea mai activă zonă din ţară din punct de vedere seismic, IGSU are două variante în ceea ce priveşte judeţele grav afectate. Varianta A ia în calcul ca puternic impactate Municipiul Bucureşti şi judeţele Vrancea, Buzău, Prahova, Giurgiu, Teleorman, Călăraşi, Iaşi, Vaslui, Neamţ, Bacău, Brăila, Ialomiţa, Ilfov, Dâmboviţa şi Tulcea. Cea de-a doua variantă ia în calcul toate unităţile administrativ-teritoriale din primul caz şi, în plus, judeţele Argeş, Botoşani, Constanţa, Dolj, Gorj, Vâlcea, Mehedinţi şi Olt.

Institulul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP) înregistrează primele date despre un seism şi le transmite principalelor instituţii implicate în procesul de gestionare a situaţiilor de urgenţă.

Cea mai activă zonă din punct de vedere seismic din România este zona Vrancea. Aici este instalat sistemul Rapid Earthquake Early System (REWS), primul sistem operaţional de alertare seismică din Europa, al treilea din lume după cele din Japonia şi Mexic şi primul de detectare a cutremurelor de adâncime intermediară la nivel mondial. Datele înregistrate de REWS, aflat sub coordonarea INFP, sunt destinate centrelor care gestionează situaţiile de urgenţă şi instalaţiilor periculoase şi intră în funcţiune atunci când se produce un seism de peste 4,5 grade pe scara Richter.

„Sistemul de alertare pe partea de cutremure vrâncene detectează seismul în Vrancea, estimează foarte rapid magnitudinea şi trimite alerta cu datele despre cutremur mai repede decât ajunge acesta în Bucureşti, de exemplu. În ultimii 2-3 ani am transmis 19 alerte, întrucât alertele se trimit pentru seisme de peste 4,5 grade. Dacă scade foarte mult pragul, pot exista şi alerte false. Noi nu vrem să dăm alerte false", explică Alexandru Mărmureanu, Şef laborator Reţea Seismică Naţională, INFP.

Seismul produs în zona Vrancea nu va fi resimţit imediat în Bucureşti. „Momentul resimţirii unui cutremur este cu aproximativ 25-30 de secunde întârziat în Bucureşti faţă de momentul producerii acelui cutremur. Timpul creşte sau scade în funcţie de distanţa dintre epicentru şi localitatea în care se resimte", explică Alexandru Mărmureanu.

Astfel, sistemul REWS al INFP trimite alerta cu magnitudinea seismului către staţiile din teritoriu şi către centrele care gestionează situaţiile de urgenţă din zonele în care cutremurul va fi resimţit, la trei secunde după producerea acestuia în Vrancea: „Alerta din Vrancea este trimisă după trei secunde de la detectare către staţiile din ţară şi către instituţiile pentru situaţii de urgenţă", spune Alexandru Mărmureanu.

Alexandru Mărmureanu ţine să precizeze că alerta transmisă din Vrancea centrelor pentru situaţii de urgenţă din ţară nu se bazează pe o predicţie, ci este transmisă după ce seismul s-a produs, iar staţia din Vrancea are datele iniţiale referitoare la acesta: „Timpul de alertare nu se bazează pe o predicţie. Alertarea nu se realizează înaintea producerii cutremurului. Seismul este produs, este detectat în zona epicentrală, deasupra cutremurului, la suprafaţa pământului. Acolo se calculează foarte repede datele - magnitudine, adâncime - şi aceste date sunt trimise sub formă de alertă în Bucureşti, unde cutremurul nu s-a simţit încă. Nu vorbim despre o predicţie, sunt date clare, măsurate."

Alertele INFP ajung atât la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, cât şi către Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din fiecare judeţ. De asemenea, INFP transmite date şi în judeţele din Bulgaria vecine cu Dunărea.

„Alertele sunt trimise către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, către Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă de la nivelul fiecărui judeţ din România şi judeţele din Bulgaria vecine cu Dunărea, către Centrul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului de Interne. De asemenea, alertele sunt trimise şi către forurile noastre superioare, cum este Autoritatea Naţionaţă pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS). Informaţiile sunt stocate şi pe aplicaţia online, unde sunt stocate toate datele despre seismele produse", explică Alexandru Mărmureanu.

În cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) se dezvoltată concepţia de acţiune la nivel naţional, care presupune atât mobilizarea şi deplasarea unor categorii de reusrse suplimentare faţă de cele deja disponibile în zonele care vor fi afectate, la nivelul fiecărut Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă local, cât şi în ceea ce priveşte relaţionarea cu celelalte autorităţi cu atribuţii în domeniu.

Informaţia privind producerea unui cutremur este primită, aşa cum am detaliat mai sus, atât de IGSU, cât şi de ISU-urile din fiecare judeţ care va fi afectat şi de celelalte instituţii implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă. Ulterior, IGSU va prelua toate informaţiile din teritoriu şi le va transmite, mai departe, aceloraşi instituţii implicate, pentru ca procesele de intervenţie să se desfăşoare proporţional cu gravitatea situaţiei din teritoriu

„IGSU are ca atribuţie legală înştiinţarea autorităţilor. Ceea ce inseamnă că primim o informaţie, o validăm dacă este cazul - atunci când vine de la persoane neautorizate - şi o diseminăm către autorităţile implicate în managementul situaţiilor de urgenţă. Dacă vorbim de cutremur, această înştiinţare presupune centralizarea informaţiilor privind efectele produse, pe baza cercetării în teren. Această înştiinţare presupune evaluări periodice şi noi avem evaluări în primele patru ore, pentru că, atât durează o primă evaluare a efectelor unui seism major. Asta înseamnă cercetare aeriană, în primul rând, pentru că căile clasice de comunicaţii este foarte probabil să fie blocate total în primele ore. O primă evaluare o vom avea în primele 2-4 ore, fiind o evaluare preliminară, o identificare a punctelor foarte fierbinţi din perspectiva atribuţiilor noastre şi bineînţeles alocarea resurselor pentru a lua primele măsuri la faţa locului.

După aceea, evaluările sunt ciclice, din patru în patru ore, din şase în şase ore, până la restabilirea stării provizorii de normalitate, pentru că starea de normalitate va fi stabilită mult mai târziu în cazul unui seism major", explică Lt. Col. Cristian Radu, şef al Centrului Operaţional Naţional al IGSU, potrivit gandul.ro. Conceptele de acţiune puse la punct de IGSU sunt adaptate fiecărei zone care poate fi afectată, la un moment dat, de un seism. Astfel, se vorbeşte despre cinci regiuni de acţiune: zona Vrancea, cea mai des afectată, şi zonele Făgăraş, Maramureş, Banat - Caraş-Severin şi cutremurele cu epicentrul în Marea Neagră.

Zona Vrancea este cea care prezintă cel mai ridicat factor de risc. Astfel, în cazul producerii unui cutremur de mare magnitudine cu epicentrul în această zonă, aproximativ 90.000 de persoane vor fi afectate, conform datelor pe care le deţine IGSU: „La nivel naţional sunt peste 15.000 de clădiri încadrate în clasa I sau II de risc seismic, ceea ce presupune afectarea structurii şi stabilităţii clădirii, chiar dacă nu înseamnă distrugerea totală, dar înseamnă un grad mare de impact asupra ocupanţilor. Din evaluările pe care noi, împreună cu celelalte autorităţi responsabile, le avem la dispoziţie, în jur de 90.000 de persoane vor fi afectate în cazul unui seism major la nivel naţional, dacă vorbim de zona Vrancea ca fiind cel mai important factor de risc", declară Lt. Col. Cristian Radu.

Fiecare judeţ în parte are o evaluare proprie a acestor aspecte de risc în cazul unui cutremur major. Pentru seismele produse în zona Vrancea, IGSU are două variante în ceea ce priveşte judeţele grav afectate. Varianta A ia în calcul ca puternic impactate Municipiul Bucureşti şi judeţele Vrancea, Buzău, Prahova, Giurgiu, Teleorman, Călăraşi, Iaşi, Vaslui, Neamţ, Bacău, Brăila, Ialomiţa, Ilfov, Dâmboviţa şi Tulcea. Cea de-a doua variantă ia în calcul toate unităţile administrativ-teritoriale din primul caz şi, în plus, judeţele Argeş, Botoşani, Constanţa, Dolj, Gorj, Vâlcea, Mehedinţi şi Olt.

„Pentru fiecare dintre ele sunt dimensionate dispozitive de intervenţie care presupun intervenţie graduală. În primul rând, imediat după producerea evenimentului, din partea sub-unităţilor aferente fiecărei zone şi ulterior cu suplimentare din partea unităţilor limitrofe, învecinate sau unităţi aflate la distanţă mai mare", explică Lt. Col. Cristian Radu.

Astfel, către judeţele grav afectate vor pleca, fără alte ordine, forţe de intervenţie din judeţele care nu vor fi afectate sau vor fi foarte puţin. Cristian Radu spune că aceasta este una dintre concepţiile pe care Centrul Operaţional al IGSU intenţionează să o pună la punct în următoarea perioadă.

Etapele de intervenţie

1. Primele intervenţii în zonele afectate sunt asigurate de unităţile ISU cele mai apropiate.

2. Se vor face evaluări la faţa locului, privind numărul total de ocupanţi în funcţie de datele deţinute de autorităţi şi în funcţie de semnalmentele clădirii - tipul acesteia, numărul de etaje, numărul de apartamente.

3. În funcţie de această evaluare se face dimensionarea dispozitivului de intervenţie, adică alocarea mijloacelor de tehnică grea, utilaje grele; stabilizarea elementelor portante alea construcţiei care, aparent, nu au fost afectate, dar care reprezintă un pericol pentru forţele de intervenţie, dar şi pentru eventualii supravieţuitori; asigurarea modalităţilor de comunicare în cazul în care sistemele clasice de comunicaţii sunt afectate; întreruperea utilităţilor publice, care pot provoca alte dezastre, cel mai adesea incendii: „De aceea, un cutremur nu este un eveniment clasic, este un dezastru compus, care presupune producerea simultană a mai multor situaţii de urgenţă, tipuri de risc, care generează efecte în lanţ de gravitate mare", afirmă Lt. Col. Cristian Radu.

4. Vor interveni echipele prestabilite de căutare-salvare, cărora li se vor alătura, în funcţie de gravitatea situaţiei, echipe din alte judeţe sau echipe specializate de căutare-salvare, cum este echipa certificată International Search and Rescue Advisory Group (INSARAG). România are din 2014 o astfel de echipă la Ciolpani şi este formată din 50 de oameni. Ea poate fi direcţionată pentru acţiuni punctuale de o gravitate maximă de căutare-salvare a victimelor.

5. În funcţie de gravitatea situaţiei, se poate face apelul la ajutor internaţional, întrucât România este parte a unui sistem integrat la nivel european - Mecanismul Comunitar European de Protecţie Civilă: „Este foarte probabil, aproape cert faptul că noi vom apela şi la ajutorul partenerilor cărora şi noi le-am oferit la rândul nostru ajutor. Aceste ţări pun la dispoziţie resurse şi dislocă într-un interval, la fel, prestabilit de timp ajutoarele necesare. Şi noi am fost, la rândul nostru, şi am oferit ajutor pentru celelalte state", declară Lt. Col. Cristian Radu.

În ceea ce priveşte utilajele grele implicate în operaţiunile de salvare, aşa cum am amintit mai sus, autorităţile implicate în derularea operaţiunilor de salvare se găsesc în situaţia de a nu avea dotările necesare. Autospecialele, mijloacele speciale de intervenţie şi echipamentele pentru executarea unor misiuni operative sunt insuficiente sau chiar absente, în unele cazuri. Această realitate este confirmată în proiectul Strategiei de consolidare şi dezvoltare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) 2016-2025.

Totuşi, reprezentanţii IGSU menţionează că la nivelul instituţiei există o evidenţă a autorităţilor sau agenţilor comerciali care dispun de utilaje adecvate, pentru a suplimenta lipsurile existente. Autorităţile locale au contracte încheiate cu furnizorii de astfel de utilaje, iar aceştia au obligaţia de a asigura ajutorul într-o limită maximă de timp care a fost stabilită în contract. „Se presupune că fiecare autoritate îşi asumă această responsabilitate şi va proceda astfel încât să fie asigurat acest mijloc la locul de intervenţie în timp util", completează Lt. Col. Cristian Radu.

Un seism major va afecta, pe lângă clădiri, şi sistemele de comunicaţii. Astfel, pentru a faţe faţă unei situaţii de acest fel, IGSU dispune de o reţea de puncte de comandă mobile, care pot fi organizate ca elemente de dispozitiv pentru relaţionarea pe timpul situaţiilor de urgenţă de amploare şi intensitate mare şi foarte mare.

„Aceste puncte de comandă mobile vor fi amplasate în locuri cu risc scăzut din punctul de vedere al afectării infrastructurii şi vor asigura comunicarea cu punctele de comandă şi cu unităţile de intervenţie care vor fi implicate în operaţiuni. Ele însele vor asigura şi au ca şi capacitate tehnică, preluarea apelurilor de urgenţă de la populaţie. Deci, acestea se vor transforma într-un dispecerat mobil care va fi amplasat în afara zonei de risc seismic şi va asigura inclusiv relaţionarea cu populaţia, pentru a intra în posesia informaţiilor relevante", explică Lt. Col. Cristian Radu. Aceste informaţii preluate de centrele mobile, vor fi vehiculate prin intermediul serviciilor puse la dispoziţie de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care va asigura legături prin radio sau prin satelit.