Cercetatorii au gasit motivele pentru care nu ne amintim primele clipe ale vieții

Postat la: 17.02.2025 |

Deși bebelușii trăiesc momente intense, pline de emoții și descoperiri, majoritatea oamenilor nu au nicio amintire din primii doi-trei ani de existență. Acest fenomen, numit amnezie infantilă, rămâne un mister fascinant care intrigă psihologii și neurologii de peste un secol.

Termenul de „amnezie infantilă" a fost introdus pentru prima dată în 1905 de Sigmund Freud, care a observat că oamenii nu își pot aminti evenimente din primii ani de viață. Mult timp s-a crezut că acest lucru se datorează faptului că creierul bebelușilor nu este suficient de dezvoltat pentru a reține informații pe termen lung. Însă cercetările mai recente au arătat că lucrurile sunt mult mai complexe.

Studiile realizate în anii '80 au demonstrat că copiii de doar doi ani sunt capabili să își amintească evenimente petrecute cu câteva luni înainte, ceea ce contrazice teoria conform căreia memoria nu funcționează la această vârstă. Problema este că, pe măsură ce creștem, aceste amintiri timpurii dispar din memoria conștientă, dar nu neapărat și din creier.

O explicație posibilă pentru amnezia infantilă vine din neuroștiințe: zona creierului responsabilă de formarea amintirilor, hipocampul, se află într-un proces intens de dezvoltare în primii ani de viață. Potrivit cercetătoarei Cristina Alberini de la Universitatea din New York, amintirile din această perioadă sunt de fapt stocate în creier, dar devin inaccesibile conștient mai târziu.

Acest fenomen explică și efectele de lungă durată ale traumelor din copilărie. Chiar dacă nu ne amintim explicit evenimentele, ele pot influența modul în care ne dezvoltăm emoțional și comportamental. Experiențele timpurii modelează creierul într-un mod profund, determinând reacțiile noastre la stres și modul în care ne raportăm la lume.

Deși majoritatea adulților nu își amintesc momente dinainte de vârsta de 3-4 ani, cercetările au arătat că există diferențe culturale în ceea ce privește apariția primelor amintiri. Potrivit prof. Qi Wang de la Universitatea Cornell, în medie, americanii își amintesc evenimente de la 3,5 ani, în timp ce chinezii au primele amintiri de la aproximativ 4 ani.

Diferențele se datorează în mare parte modului în care părinții discută despre trecut cu copiii lor. În cultura occidentală, părinții au tendința de a pune accent pe experiențele personale și emoționale, în timp ce în cultura asiatică, accentul este pus mai mult pe colectivitate și pe rutine zilnice, ceea ce poate influența felul în care sunt stocate amintirile.

Un exemplu interesant este cel al populației Māori din Noua Zeelandă, unde primele amintiri apar în jurul vârstei de 2,5 ani. Această diferență se explică printr-o tradiție orală puternică și prin faptul că părinții pun un accent deosebit pe povestirea și rememorarea evenimentelor din trecut. Studiile realizate de prof. Elaine Reese de la Universitatea Otago au arătat că copiii care cresc în medii în care se discută frecvent despre trecut tind să își amintească mai devreme și mai detaliat primele evenimente din viață.

Chiar dacă nu ne putem aminti conștient primii ani de viață, aceste experiențe joacă un rol crucial în dezvoltarea noastră. Amnezia infantilă nu înseamnă că acele amintiri sunt pierdute complet, ci doar că ele devin inaccesibile odată cu dezvoltarea creierului și a limbajului. Cercetările continuă să ofere perspective noi asupra modului în care memoria se formează și se păstrează, dar un lucru este clar: primii ani de viață sunt fundamentali în modelarea personalității și comportamentului nostru, chiar dacă nu ne amintim nimic din ei.