Coronavirus: Experienta simptomatica intr-un spital berlinez

Postat la: 16.03.2020 |

Coronavirus: Experienta simptomatica intr-un spital berlinez

Ma numar si eu acum printre "contacti". Asa considera managementul DW, responsabil de siguranta angajatilor, care mi-a prescris sa lucrez temporar de acasa. Cu o zi in urma, am insotit o tanara prietena la spital. Nu avea nicio legatura cu pandemia de coronavirus, cel putin nu pana in acel moment.

La camera de garda nu era prea multa agitatie. Medicii si unele asistente purtau masti de protectie. Prietena mea a fost internata si eu am insotit-o in salon. Acolo se afla deja o pacienta care tusea puternic si isi tragea nasul. Ne-a spus ca fusese internata de dimineata.

Poate ca, jurnalista fiind, sunt ceva mai sceptica. In orice caz, l-am cautat pe asistentul care ne trimisese in salon si l-am intrebat daca respectiva pacienta a fost deja testata pentru o eventuala infectie cu coronavirus. "De ce?", m-a intrebat asistentul mirat. "Pentru ca tuseste puternic si isi trage nasul", i-am replicat eu neincrezatoare. "Stiti, este sezonul gripei", m-a linistit el si a plecat.

Am plecat si eu, dar doar pana acasa pentru a aduce cateva lucruri necesare. Din nou, in salon, asistentul a venit sa anunte cina. Prietena mea trebuia sa se deplaseze intr-o incapere langa bucatarie, unde se pregatise un mic bufet cu chifle, mezeluri si salata. Cealalta pacienta din salon a primit cina la pat. Fara nicio masca de protectie.

Am mai intrebat daca prietena mea nu poate fi mutata in alt salon. "Nu", mi s-a raspuns cu regret, "spitalul este plin". Desi nu avea voie sa imi ofere astfel de detalii, pentru a ma linisti asistentul a adaugat: "Pacienta nu a fost intr-o zona de criza si nu a avut nici contact cu persoane infectate cu coronavirus".

Azi dimineata, abia ajunsesem la redactie ca primesc un SMS. "Stau pe pat, cu masca de protectie si nu am voie sa parasesc salonul", imi scrie prietena internata. S-a decis totusi sa se faca testul de coronavirus. Am intrebat-o unde se afla cealalta pacienta din salon. "Aici, in camera", mi-a raspuns prietena. Rezultatul testului vine de abia maine.

Pentru a obtine mai multe informatii, am sunat la spital. Mi s-a recomandat sa vorbesc cu un medic. Acesta urma sa ma sune, dar nu a sunat. 15 minute mai tarziu am primit, insa, un nou mesaj de la prietena mea: "S-a renuntat la carantina, am voie sa circul peste tot, asa ca merg acum la ergoterapie". Am ramas, din nou, fara cuvinte.

Dupa doua ore, medicul m-a informat, in cele din urma, ca pacienta in cauza nu este suspecta dupa criteriile stabilite de Institutul Robert Koch, astfel incat nici prietena mea, nici eu si nici personalul medical nu ne incadram in grupul asa-numitilor "contacti".

Institutul Robert Koch recomanda testul doar pentru pacientii care prezinta simptome, pentru cei care au intrat in contact cu persoane testate pozitiv sau pentru aceia care s-au aflat in regiunile de risc.

Dupa ce vor avea rezultatele testului, a mai precizat medicul, se va decide daca suntem "contacti" si daca se vor lua si de la noi probe. Mai multe detalii urma sa primesc abia maine.

Pana atunci, insa, angajatorul meu m-a incadrat deja preventiv in categoria "contactilor". Consider ca este corect si voi ramane acasa, chiar daca in haosul general nu pare a avea prea mult sens. In mediile de socializare sunt relatate multe experiente similare celei traite de mine.

O amica asistenta medicala, care lucreaza in mai multe spitale din Berlin, mi-a confirmat ca traieste astfel de experiente des la locul de munca. Chiar daca prezinta simptome evidente pentru afectiuni respiratorii, pacientii nu sunt supusi testelor in mod automat.

Joia trecuta, 12 medici de la autoritatea sanitara din Berlin au tras un semnal de alarma la finele unei sedinte comune. Ei solicita ca, in plina criza provocata de coronovirus, viata publica sa fie limitata la strictul necesar. Barurile si cluburile trebuie inchise si evenimentele cu public anulate. "Altfel, vom pierde complet controlul", a declarat medicul Patrick Larscheid in interviul acordat postului public Berlin-Brandenburg.

"Intre timp, stim cu precizie ca in actuala faza a pandemiei se impune sa renuntam la toate contactele sociale, daca vrem sa mai avem sansa de a mentine numarul persoanelor infectate la un nivel redus", a mai explicat Larscheid, adaugand ca nu e suficient sa renuntam doar la evenimentele cu peste 1.000 de participanti.

"Nu este deloc relevant. Am constatat ca in cluburi, de exemplu, pericolul infectarii creste constant". Acolo se aduna mai putine persoane, dar contactul este mai intens. "Ceea ce este mult mai periculos, decat atunci cand oamenii se aduna in numar mare". Daca nu se iau acum masuri radicale, atunci Germania va fi depasita de situatie, intocmai ca Italia, mai avertizeaza medicul.

O sun pe mama, in varsta de 82 de ani, si ii reamintesc de recomandarea din ultimele zile: pe cat posibil sa ramana acasa. Imi raspunde la fel ca si in zilele anterioare: "Nu cred ca este chiar asa de rau si nu raman acasa. Ma spal de zece ori pe maini, nu imbratisez si nu sarut pe nimeni, pastrez distanta."

Incerc varianta mai drastica. "Daca ajungi la spital, nu te poate vizita nimeni. Nici daca mori". Imi raspunde calm: "Fata mea, doar nu veti tine cont de asta". Am gasit pe Twitter recent un mesaj al unei femei care cauta un grup de autoajutorare, format din rudele persoanelor in varsta care nu vor sa ia in serios pericolul reprezentat de coronavirus. Cred ca ma voi alatura acestei cautari.

Sabine Kinkartz

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Coronavirus: Experienta simptomatica intr-un spital berlinez

Postat la: 16.03.2020 |

0

Ma numar si eu acum printre "contacti". Asa considera managementul DW, responsabil de siguranta angajatilor, care mi-a prescris sa lucrez temporar de acasa. Cu o zi in urma, am insotit o tanara prietena la spital. Nu avea nicio legatura cu pandemia de coronavirus, cel putin nu pana in acel moment.

La camera de garda nu era prea multa agitatie. Medicii si unele asistente purtau masti de protectie. Prietena mea a fost internata si eu am insotit-o in salon. Acolo se afla deja o pacienta care tusea puternic si isi tragea nasul. Ne-a spus ca fusese internata de dimineata.

Poate ca, jurnalista fiind, sunt ceva mai sceptica. In orice caz, l-am cautat pe asistentul care ne trimisese in salon si l-am intrebat daca respectiva pacienta a fost deja testata pentru o eventuala infectie cu coronavirus. "De ce?", m-a intrebat asistentul mirat. "Pentru ca tuseste puternic si isi trage nasul", i-am replicat eu neincrezatoare. "Stiti, este sezonul gripei", m-a linistit el si a plecat.

Am plecat si eu, dar doar pana acasa pentru a aduce cateva lucruri necesare. Din nou, in salon, asistentul a venit sa anunte cina. Prietena mea trebuia sa se deplaseze intr-o incapere langa bucatarie, unde se pregatise un mic bufet cu chifle, mezeluri si salata. Cealalta pacienta din salon a primit cina la pat. Fara nicio masca de protectie.

Am mai intrebat daca prietena mea nu poate fi mutata in alt salon. "Nu", mi s-a raspuns cu regret, "spitalul este plin". Desi nu avea voie sa imi ofere astfel de detalii, pentru a ma linisti asistentul a adaugat: "Pacienta nu a fost intr-o zona de criza si nu a avut nici contact cu persoane infectate cu coronavirus".

Azi dimineata, abia ajunsesem la redactie ca primesc un SMS. "Stau pe pat, cu masca de protectie si nu am voie sa parasesc salonul", imi scrie prietena internata. S-a decis totusi sa se faca testul de coronavirus. Am intrebat-o unde se afla cealalta pacienta din salon. "Aici, in camera", mi-a raspuns prietena. Rezultatul testului vine de abia maine.

Pentru a obtine mai multe informatii, am sunat la spital. Mi s-a recomandat sa vorbesc cu un medic. Acesta urma sa ma sune, dar nu a sunat. 15 minute mai tarziu am primit, insa, un nou mesaj de la prietena mea: "S-a renuntat la carantina, am voie sa circul peste tot, asa ca merg acum la ergoterapie". Am ramas, din nou, fara cuvinte.

Dupa doua ore, medicul m-a informat, in cele din urma, ca pacienta in cauza nu este suspecta dupa criteriile stabilite de Institutul Robert Koch, astfel incat nici prietena mea, nici eu si nici personalul medical nu ne incadram in grupul asa-numitilor "contacti".

Institutul Robert Koch recomanda testul doar pentru pacientii care prezinta simptome, pentru cei care au intrat in contact cu persoane testate pozitiv sau pentru aceia care s-au aflat in regiunile de risc.

Dupa ce vor avea rezultatele testului, a mai precizat medicul, se va decide daca suntem "contacti" si daca se vor lua si de la noi probe. Mai multe detalii urma sa primesc abia maine.

Pana atunci, insa, angajatorul meu m-a incadrat deja preventiv in categoria "contactilor". Consider ca este corect si voi ramane acasa, chiar daca in haosul general nu pare a avea prea mult sens. In mediile de socializare sunt relatate multe experiente similare celei traite de mine.

O amica asistenta medicala, care lucreaza in mai multe spitale din Berlin, mi-a confirmat ca traieste astfel de experiente des la locul de munca. Chiar daca prezinta simptome evidente pentru afectiuni respiratorii, pacientii nu sunt supusi testelor in mod automat.

Joia trecuta, 12 medici de la autoritatea sanitara din Berlin au tras un semnal de alarma la finele unei sedinte comune. Ei solicita ca, in plina criza provocata de coronovirus, viata publica sa fie limitata la strictul necesar. Barurile si cluburile trebuie inchise si evenimentele cu public anulate. "Altfel, vom pierde complet controlul", a declarat medicul Patrick Larscheid in interviul acordat postului public Berlin-Brandenburg.

"Intre timp, stim cu precizie ca in actuala faza a pandemiei se impune sa renuntam la toate contactele sociale, daca vrem sa mai avem sansa de a mentine numarul persoanelor infectate la un nivel redus", a mai explicat Larscheid, adaugand ca nu e suficient sa renuntam doar la evenimentele cu peste 1.000 de participanti.

"Nu este deloc relevant. Am constatat ca in cluburi, de exemplu, pericolul infectarii creste constant". Acolo se aduna mai putine persoane, dar contactul este mai intens. "Ceea ce este mult mai periculos, decat atunci cand oamenii se aduna in numar mare". Daca nu se iau acum masuri radicale, atunci Germania va fi depasita de situatie, intocmai ca Italia, mai avertizeaza medicul.

O sun pe mama, in varsta de 82 de ani, si ii reamintesc de recomandarea din ultimele zile: pe cat posibil sa ramana acasa. Imi raspunde la fel ca si in zilele anterioare: "Nu cred ca este chiar asa de rau si nu raman acasa. Ma spal de zece ori pe maini, nu imbratisez si nu sarut pe nimeni, pastrez distanta."

Incerc varianta mai drastica. "Daca ajungi la spital, nu te poate vizita nimeni. Nici daca mori". Imi raspunde calm: "Fata mea, doar nu veti tine cont de asta". Am gasit pe Twitter recent un mesaj al unei femei care cauta un grup de autoajutorare, format din rudele persoanelor in varsta care nu vor sa ia in serios pericolul reprezentat de coronavirus. Cred ca ma voi alatura acestei cautari.

Sabine Kinkartz

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE