Desene misterioase ale oamenilor preistorici, găsite lângă urmele de pași ale dinozaurilor

• Tweet

Oamenii preistorici din Brazilia au sculptat desene în stâncă lângă urmele de dinozauri, sugerând că le considerau semnificative sau interesante, conform unui nou studiu, informează CNN.

Sculpturile în stâncă, pe care arheologii le numesc petroglife, se află într-un sit numit Serrote do Letreiro din Paraíba, un stat agricol din extremitatea estică a Braziliei. Cercetătorii au observat pentru prima dată semnele în 1975. Dar acum sunt interpretate ca fiind legate de urmele de pași, în urma unor cercetări recente pe teren, ajutate de drone, care au scos la iveală sculpturi nevăzute anterior. Urmele aparțin dinozaurilor din perioada Cretacicului, care s-a încheiat în urmă cu 66 de milioane de ani.

"De obicei, oamenii cred că indigenii nu erau conștienți de ceea ce îi înconjura sau că nu aveau niciun fel de spirit științific sau curiozitate", a declarat coautorul studiului Leonardo Troiano, arheolog la Institutul Patrimoniului Istoric și Artistic Național din Brasilia. "Dar acest lucru nu este adevărat. Este foarte clar că erau interesați de urmele de picioare. Nu vom ști niciodată dacă știau despre dinozauri, dar este clar că erau curioși în legătură cu amprentele și au crezut că sunt semnificative într-un fel".

Petroglifele de la Serrote do Letreiro nu sunt primele exemple de artă rupestră descoperite în apropierea unor amprente de dinozauri, dar autorii studiului au declarat că sunt de părere că claritatea fără precedent a asocierii dintre cele două în acest sit special ar putea avea implicații semnificative în paleontologie, arheologie și studii de patrimoniu cultural.

Nu este clar cu cât timp în urmă au fost realizate petroglifele. Dar studiul - publicat în martie în revista Scientific Reports - notează că datarea cu radiocarbon a constatat că siturile funerare din zonă au o vechime cuprinsă între 9.400 și 2.620 de ani, ceea ce sugerează că triburile care le-au lăsat trebuie să fi trăit în acea perioadă.

"Acești oameni trăiau probabil în comunități mici, folosind adăposturi naturale din stâncă, foarte abundente în zonă", a declarat Troiano.

"Această regiune din Brazilia este ca Outback-ul din Australia - este foarte cald și nu există umbră, așa că nu este ușor să stai acolo și să sculptezi roca. Este nevoie de mult efort, așa că, atunci când au ales această locație, au fost foarte intenționați", a adăugat el. "Ar fi putut folosi atât de multe alte aflorimente de rocă din împrejurimi, dar au ales-o pe aceasta".

Desenele sunt variate ca stil, sugerând că mai mulți artiști ar fi putut pune mâna pe ele. Unele au forme care amintesc de plante, în timp ce altele seamănă cu forme geometrice, inclusiv pătrate, dreptunghiuri și cercuri. Cercurile au cruci sau linii în interiorul lor, care ar putea arăta ca niște stele, a spus Troiano. Cu toate acestea, ce înseamnă aceste semne rămâne un mister.

"Toate par a fi abstracte și, dacă reprezentau ceva pentru oamenii care le-au făcut, nu știm ce anume", a spus el.

Urmele de la Serrote do Letreiro aparțin la trei tipuri de dinozauri: theropode, sauropode și ornithopode. Cercetătorii suspectează că oamenii care au sculptat roca ar fi putut confunda unele dintre ele cu urmele de reși - păsări indigene mari, asemănătoare struților, care au urme care arată aproape identic cu cele ale dinozaurilor theropode.

Este mai greu de imaginat ce ar fi putut crede oamenii preistorici despre urmele de sauropode, lăsate de unii dintre cei mai mari dinozauri erbivori care au trăit vreodată și, prin urmare, diferite de orice animal care le-ar fi fost familiar. Probabil din acest motiv, o asociere intenționată între desene și aceste amprente particulare este mai puțin clară, notează studiul.

Troiano a spus că el crede că urmele ar fi putut fi lăsate în timpul unor adunări comune.

"Cred că crearea de artă rupestră a fost încorporată într-un fel de context ritualic: oameni care se adunau și creau ceva, poate utilizând unele psihotrope. Avem o plantă numită jurema, care este halucinogenă și care este încă folosită până în ziua de azi", a spus el. "Putem specula că oamenii o foloseau și în trecut, deoarece este atât de abundentă și comună în regiune. Cred că au fost interesați de ceea ce reprezintă urmele de picioare și presupun că le-au identificat ca fiind urme de picioare. Au observat că nu erau întâmplătoare".

Există și alte situri, a spus Troiano, cu petroglife în apropierea urmelor de dinozaur - în Statele Unite și în Polonia - dar acestea nu prezintă "nici pe departe același nivel de intenționalitate", a spus el. Intenționalitatea este definită nu doar de cât de aproape sunt desenele de amprente, ci și dacă se suprapun sau nu cu acestea. În cazul în care nu se suprapun, acest lucru sugerează "atenția" creatorilor, sugerează studiul.

Troiano a adăugat că lucrează la o lucrare ulterioară care va aprofunda interpretarea și analiza petroglifelor de la Serrote do Letreiro, bazându-se pe concluziile studiului actual.

Asocierea directă a desenelor cu urmele fosile de dinozauri este unică și ar putea arunca mai multă lumină asupra importanței, semnificației și sensului artei rupestre, potrivit lui Radosław Palonka, profesor asociat de arheologie la Universitatea Jagielloniană din Cracovia, Polonia, care a lucrat la petroglife similare, dar nu a fost implicat în studiu.

"Faptul că locațiile panourilor de artă rupestră au fost alese în mod special este demonstrat, printre altele, de faptul că reprezentanții comunităților care au creat picturi rupestre sau petroglife le-au plasat adesea foarte aproape de imagini mai vechi lăsate de alte culturi", a declarat Palonka prin e-mail. "Acest lucru s-a întâmplat în diferite părți ale lumii în care s-a practicat arta rupestră și este foarte clar vizibil, printre altele, în sud-vestul Americii de Nord/Sud-Vestul SUA, unde se concentrează interesele mele științifice."

Jan Simek, un distins profesor de antropologie la Universitatea din Tennessee, Knoxville, a fost de acord. "Lucrarea oferă un nou exemplu interesant al modului în care oamenii din vechime observau și încorporau fosilele din peisaj în experiențele și interpretările lor religioase", a declarat Simek, care, de asemenea, nu a fost implicat în studiul noilor petroglife.

"Istoricul științei (de la Universitatea Stanford) Adrienne Mayor a arătat cum vechii greci și romani vedeau fosilele ca dovezi ale uriașilor și monștrilor din propriile mitologii și cum popoarele indigene din America de Nord își vedeau narațiunile de origine în fosilele pe care le observau împrăștiate în peisajele lor", a declarat Simek prin e-mail. "Cazul din Brazilia este un alt exemplu arheologic al acestei tendințe foarte umane de a lega lumea spirituală creată în imaginație de lucruri inexplicabile din lumea din jurul nostru".