• Tweet

Alexandru Dimancea, medic specialist neurolog cu competenţă în neuroradiologie intervenţională la Institutul Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare din București, a relatat pentru News.ro despre situaţia dificilă cu care se confruntă echipa medicală care lucrează în secţia de neuroradiologie intervenţională.

Materiale sanitare esenţiale, care se folosesc pentru tratamentul accidentului vascular cerebral ischemic acut, cel mai întâlnit tip de AVC, sau pentru alte afecţiuni neurologice grave fie lipsesc, fie sunt luate pe împrumut de la furnizori pentru că în spital sunt probleme mari legate de finanţare.

Anul acesta, pe acţiuni prioritare AVC, unitatea sanitară a primit numai un sfert din finanţarea primită anul trecut, deşi la acest spital echipa are performanţe notabile, realizând un număr mare de trombectomii pentru AVC-ul acut ischemic, dar şi în multe alte afecţiuni grave neurologice.

"În ultimele zile, mai degrabă în ultimele săptămâni, de exemplu, a fost un interval de câteva zile în care nu am putut realiza trombectomii. Adică intervenţii de scoatere a cheagurilor din vascularizaţia cerebrală, în AVC-ul acut. Din motivul că nu am avut catetere de aspiraţie.

Ulterior au venit câteva catetere de aspiraţie "pe împrumut", şi am putut să mai ducem câteva săptămâni. Şi acum, de asemenea, ne aflăm într-un impas. Deci cumva ultimele luni din vară s-au petrecut cu aceste fluctuaţii ale materialelor de AVC ischemic acut", spune medicul.

Iar problemele nu se opresc la lipsa materialelor pentru tratamentul AVC-ului ischemic.

Medicul Alexandru Dimancea spune că există deja liste de aşteptare pentru pacienţii care au diferite tipuri de anevrisme. Aceştia încă nu pot fi operaţi la Institutul de Neurologie şi Boli Neurovasculare pentru că medicii nu au aşa numitele "coil"-uri sau spire de platină, materiale care se folosesc pentru rezolvarea anevrismelor. Şi mai grav este că unii dintre aceşti pacienţi aflaţi pe listele de aşteptare se pot transforma oricând în urgenţe, pot avea oricând risc de sângerare.

"Pentru anevrisme, şi rupte şi nerupte, avem nevoie de aşa-zisele coil-uri, adică spire de platină, pe care nu le avem de ceva timp. Aici nu a fost fluctuaţie, aici a fost un impas care persistă de aproximativ două luni. Avem liste de aşteptare de pacienţi care au fie anevrisme rupte, fie, cei mai mulţi, anevrisme nerupte, dar care sunt de dimensiuni mari, la risc de sângerare absolut oricând şi care mă întreabă de la o săptămână la alta, dacă nu chiar de la o zi la alta, când vin materialele.

Înseamnă în principiu că aşteptăm. Nu doar coil-urile sunt implicate în tratamentul anevrismelor, dar sunt materialul cel mai frecvent utilizat. Acele spire de metal care se încovoaie, mă rog, capătă o anumită formă rotundă, ovalară, ca să umple anevrismul, să-l trombozeze. Fiecare anevrism are o anumită formă, o anumită geometrie şi dimensiune. Şi nu ai cum să pui ce coil-uri ai pe raft. Adică nu faci compromisuri în acest sens, deoarece pot pleca de acolo şi pot cauza AVC în timpul procedurii, ceea ce tu nu-ţi doreşti. Că tu tocmai asta încerci să previi.

​Şi practic aşteptăm coil-uri de dimensiuni confortabile. Însemnând că, dacă anevrismul are 15 milimetri, considerat anevrism mare, vei vrea să ai un coil de 15 milimetri, nu un coil de 20 şi nu un coil de 10. Un coil de 20 nu-ţi va intra şi va putea rupe anevrismul, în timp ce un coil mai mic ar putea pleca în circulaţia cerebrală", a explicat medicul.

Cateterele de aspiraţie, materiale sanitare esenţiale în tratamentul AVC-ului ischemic acut, un subiect care dă mereu emoţii medicilor

Cateterele de aspiraţie, materiale sanitare esenţiale în tratamentul AVC-ului ischemic acut, un subiect care dă mereu emoţii medicilor. În ultimele zile aceste catetere au fost luate "pe împrumut", astfel încât medicii să-şi poată ajuta în continuare pacienţii.​

​"Zilele acestea, ultimele zile, să spun, de la începutul săptămânii, mai exact, avem câteva catetere de aspiraţie care se consumă cu fiecare pacient trombectomizat. Asta e în momentul prezent, e informaţie proaspătă. Care şi acelea sunt luate cu foarte mult efort.

​Probabil că încearcă (n.red şeful secţiei) să lămurească furnizorii să ne dea câteva catetere în avans, în ideea că la un moment dat, când vom primi banii pe Acţiunea Prioritară AVC, de exemplu, sau de la Casa Naţională, le vom da atât pe pachetul care va veni pentru trimestrul respectiv, cât şi pentru aceste câteva catetere împrumutate în avans. Cumva cred că este de la furnizori în avans luat".

Nu au lipsit situaţiile în care pacienţi cu AVC au fost redirecţionaţi spre Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, şi acesta copleşit de numărul mare de cazuri care trebuie îngrijite de urgenţă.

"Acum recent, acum două săptămâni, acum 10 zile, a trebuit să redirecţionăm acei câţiva pacienţi. Nu au fost puţini, nu au fost nici mulţi, dar probabil unul pe zi minim a fost. A trebuit să-i orientăm către Spitalul Universitar. Altă opţiune viabilă real nu există în Bucureşti.

​Sunt două categorii. De exemplu, există nişte patologii cerebrale mai complicate, să spunem, care se cheamă fistule sau malformaţii arteriovenoase. Şi acestea necesită, pe lângă catetere specializate şi aşa mai departe, să zicem că le mai avem pe acelea, să zicem, necesită un anumit produs de embolizare, un anumit lichid vâscos cu care embolizăm, adică înfundăm acele fistule, acele comunicări. Nu putem folosi spire de platină, comunicările acestea sunt frecvent mult prea mici, aşa încât avem nevoie de un lichid. Acest lichid, acest precipitat, să spun aşa, de asemenea costă foarte mult şi trebuie comandat într-o anumită cantitate şi, de asemenea, depindem de fonduri în acest sens", a precizat medicul.

Medicii vin de acasă noaptea, când au loc în jur de jumătate dintre cazurile de AVC. Din păcate, nu există un asistent de sală care să le uşureze munca. Aşa se face că unul dintre medici devine asistentul care îşi ajută colegul care operează.

"Şi altă categorie, care n-are legătură cu materialele sunt oamenii, resursa umană. Avem nevoie de asistent la sală, la sala de angiografie, care să fie nu doar prezent, ci şi foarte bine pregătit şi să ne ajute în afara orelor de program.

​Sigur mai mult de 50% dintre AVC-uri, cel puţin aici la Institut, dar sunt convins că şi la Universitar e la fel, vin în afara orelor de program. Ce se întâmplă atunci? Avem un grup comun de WhatsApp, ca oricine altcineva, şi practic medicul neurolog de gardă ne anunţă, când eu sunt de gardă eu anunţ, când sunt alţi medici neurologi, colegi, ei anunţă. Ne anunţă şi ne strângem minim doi, dacă nu chiar trei oameni, să mergem să realizăm trombectomia. Şi ce se întâmplă tipic este: va fi o primă mână şi o a doua mână. Prima mână e persoana care face propriu-zis trombectomia şi cea de-a doua mână e cea care pregăteşte pacientul, orice, de la punerea manşetei de tensiune până la pregătirea perfuziilor, până la datul materialelor într-un mod steril, încât operatorul principal să le ia, să le hidrateze, să le flaşeze, spunem noi, şi să le introducă ulterior în pacient. Deci practic unul vine ca operator unul vine ca asistent. Ăsta este adevărul", a declarat medicul.

Deşi nu are tot timpul materialele sanitare de care are nevoie, iar deplasarea către spital la nevoie nu îi este remunerată, echipa formată din medici tineri rezistă şi are încredere că se va rezolva cumva şi partea legată de finanţare. "Trebuie să fim susţinuţi permanent. Este ca un soi de moară care macină în continuu", spune medicul.

​"Da, facem performanţă pentru că încă cumva avem un anumit entuziasm cu toţii, oarecum molipsitor şi la generaţiile mai tinere. Dar numai aşa, numai cu încredere în resursele noastre, un pic în viitor şi în noi, cumva noi înşine, ca să spun aşa, ca să putem merge mai departe. Nu există niciun secret, nu există niciun soi de ingredient anume. Pur şi simplu vrem să facem treabă şi ne ţinem de asta, dar tot timpul îmi imaginez o situaţie dramatică, în care mulţi pacienţi vor avea de pierdut inclusiv viaţa proprie.

Discutăm problemele, facem planuri. Unii dintre noi fac eforturi birocratice în acest sens, mai ales doctorul Stănciulescu (n.red. şeful de secţie). Şi de multe ori, să fiu sincer cu dumneavoastră, ca să dăm şi o notă aşa de speranţă, glumim. Glumim într-un sens bun, nu într-un sens răutăcios. Glumim că, na, se întâmplă asta acuma, dar vedem noi pe viitor, o să fie ape mai liniştite şi aşa mai departe. Ne păstrăm atmosfera plăcută. Eu sunt convins că vor veni fondurile. Problema este ritmul în care vin, realitatea că vor veni sau nu. E problema de ritmul în care vin, pentru că pur şi simplu este o distribuţie inegală a fondurilor pe centrele de trombectomie şi tromboliză în România. Şi ăsta e un lucru cunoscut.

​Trebuie să fim susţinuţi permanent. Este ca un soi de moară care macină în continuu. Noi nu ne oprim propriu-zis. Adică dacă am avea fondurile permanent, nu neapărat cu ţârâita, dar am fi aprovizionaţi permanent, noi am munci permanent. Adică am consuma acele materiale pe bună dreptate şi cu cap pentru fiecare pacient care vine. Nu le-am supra- sau subconsuma, ca să spun aşa. Le-am folosi exact cu cap pentru pacienţii care vin. Este o muncă continuă, o muncă de urgenţă prin excelenţă. În orice domeniu al medicinii, în orice domeniu, este o muncă continuă în care pot veni astăzi două urgenţe, mâine poate să nu vină niciuna şi a treia zi să vină cinci. Deci nu se pune problema să ai săptămâni moarte. Zile moarte da, dar săptămâni moarte nu există niciodată. E o muncă permanentă", a precizat Dr. Dimancea.

Medicii nu sunt remuneraţi pentru că vin noaptea de acasă să rezolve cazuri de AVC. Medicii vin pentru că ştiu că altfel pacienţii nu au nicio şansă.

​"Nu suntem deloc remuneraţi, nici măcar transportul cu taxiul sau benzina de la maşină nu este remunerată, să spun, dus-întors. Da, nu suntem plătiţi în acest sens. Acţiunea vine din acel sentiment de "hai să facem acest lucru, deoarece altfel pacienţii n-au nicio şansă". Când îţi spui lucrurile aşa şi ai cât de cât o fundaţie morală, zic eu, normală, cumva te scoli de pe canapea sau de unde eşti în momentul respectiv şi te duci la spital", a explicat pentru news.ro medicul Alexandru Dimancea, medic specialist neurolog cu competenţă în neuroradiologie intervenţională la Institutul Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare din Capitală