• Tweet

Cancerul colorectal apare tot mai frecvent la persoane sub 50 de ani, iar cercetătorii încearcă să înţeleagă de ce această formă de boală devine mai comună la vârste mai tinere. Un studiu recent a identificat o diferenţă fizică neaşteptată în structura colonului la aceşti pacienţi, care ar putea contribui la dezvoltarea tumorilor.

Un studiu realizat de cercetători de la University of Texas din Dallas, în colaborare cu cercetători de la UT Southwestern Medical Center, a identificat o caracteristică distinctă a ţesutului colonului la pacienţii tineri diagnosticaţi cu cancer colorectal. Analiza a arătat că atât ţesutul tumoral, cât şi ţesutul aparent sănătos din apropierea tumorii sunt mai rigide la pacienţii sub 50 de ani comparativ cu pacienţii mai vârstnici cu aceeaşi boală. Rezultatele au fost publicate în revista Advanced Science.

Cancerul colorectal a fost considerat multă vreme ca o boală asociată în principal persoanelor de vârstă înaintată. În ultimele decenii însă, numărul cazurilor diagnosticate înainte de 50 de ani a crescut constant. Potrivit American Cancer Society, această formă de cancer a devenit principala cauză de deces prin cancer la persoanele sub 50 de ani în Statele Unite. Pentru a investiga posibile explicaţii, cercetătorii au analizat probe de ţesut prelevate de la pacienţi supuşi intervenţiei chirurgicale de îndepărtare a tumorii la UT Southwestern Medical Center.

Studiul a inclus 19 pacienţi cu vârsta peste 50 de ani diagnosticaţi cu cancer colorectal cu debut tipic şi 14 pacienţi sub 50 de ani cu cancer colorectal cu debut precoce. Probele au fost supuse unor teste biomecanice, menite să măsoare proprietăţile fizice ale ţesutului. Cercetătorii au utilizat o metodă numită microindentare, în care o sondă foarte mică apasă asupra ţesutului pentru a evalua rezistenţa acestuia la presiune. De asemenea, au analizat modul în care probele reacţionează la comprimare. Rezultatele au fost completate de analize structurale şi genetice.

Testele au arătat că atât ţesutul tumoral, cât şi ţesutul sănătos din colonul pacienţilor tineri prezintă caracteristici fibrotice - un aspect asemănător cicatricilor şi un conţinut mai mare de colagen. Colagenul este o proteină care menţine structura ţesuturilor, însă cantităţile crescute pot face ţesutul anormal de rigid. Colonul funcţionează în mod normal ca un tub flexibil care transportă reziduurile prin contracţii musculare coordonate. Această flexibilitate poate fi modificată atunci când matricea extracelulară - reţeaua de colagen care susţine peretele colonului - devine mai groasă sau îşi schimbă structura, de exemplu în contextul inflamaţiei sau al fibrozei.

Cercetătorii sugerează că această rigiditate crescută ar putea crea condiţii care favorizează dezvoltarea cancerului colorectal înainte de vârsta de 50 de ani. Pentru a studia efectele rigidităţii colonului, echipa a cultivat celule canceroase pe biomateriale concepute să imite proprietăţile fizice ale ţesuturilor reale. În aceste experimente, celulele canceroase plasate într-un mediu mai rigid s-au multiplicat mai rapid, ceea ce indică faptul că rigiditatea mecanică poate favoriza o creştere mai agresivă a tumorilor.

Cercetătorii au realizat şi organoizi derivaţi din probele pacienţilor, modele miniaturale de ţesut care reproduc multe dintre caracteristicile organului original. Experimentele au confirmat că celulele canceroase cresc mai repede într-un mediu mai rigid, indiferent dacă provin de la pacienţi tineri sau de la pacienţi mai vârstnici. Potrivit autorilor studiului, aceste rezultate evidenţiază rolul forţelor biomecanice în apariţia cancerului colorectal cu debut precoce.

Înţelegerea modului în care proprietăţile fizice ale ţesutului influenţează evoluţia bolii ar putea contribui, în viitor, la identificarea persoanelor cu risc şi la dezvoltarea unor strategii de diagnostic sau tratament pentru această formă de cancer. Cancerul la colon sau cancerul colorectal este o patologie care presupune existența unei tumori maligne cu punct de plecare la nivelul colonului sau la nivelul rectului. Este în unele cazuri posibil ca formațiunea maligna să fie precedată de apriția unei leziuni precursoare (spre exemplu, anumite forme de polipi colorectali).

Acest tip de cancer este întâlnit la ambele sexe și poate debuta la orice vârstă, dar este seminificativ mai frecvent in rândul bărbaților după vârsta de peste 50 de ani (riscul de cancer colorectal crește odată cu înaintarea în vârstă). Cea mai mare parte a cazurilor sunt sporadice (fără o componentă ereditară semnificativă evidențiabilă) însă există și numeroase forme ereditare (cele mai frecvente fiind sindromul Lynch sau polipoza adenomatoasă familială). Cancerul colorectal este unul dintre cele mai frecvente forme de cancer la nivel mondial (locul 3 ca frecvență conform estimării GLOBOCAN 2020 pentru 185 de țări) și este o cauză majoră de mortalitate atribuită cancerului (locul 2 la nivel mondial).

Colonul este penultimul segment al tubului digestiv care face legătura între intestinul subțire și rect. Din punct de vedere anatomic colonul prezintă 5 segmente distincte (cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent și colon sigmoid) ale caror diametru, localizare și grad de mobilitate caracteristice au relevanță și din punct de vedere al manifestărilor inițiale cele mai probabile ale unei tumori cu punct de plecare la nivelul colonului.

Din punct de vedere fiziologic, colonul are rolul principal de a stoca conținutul rezidual al tubului digestiv (ulterior digestiei enzimatice și absorbției la nivel gastic și intestinal) și de a forma materiile fecale (prin fenomene mecanice, absorbție de apă, secreție de mucus, fermentație și putrefacție mediate de microbiomul bacterian prezent la acest nivel) în vederea eliminării acestora prin actul defecației.

În momentul în care reziduurile alimentare au ajuns în colon, organismul a absorbit deja toate substanțele nutritive pe care le-a putut absorbi, ceea ce a mai rămas fiind reprezentat în principal de o cantitate variabilă de apă, electroliți precum sodiul și clorul și reziduuri nedigerabile cum ar fi fibre alimentare, bacterii și celule epiteliale moarte din peretele tubului digestiv. În realitate funcțiile colonului și în special cele ale microbiomului bacterian de la acest nivel sunt complexe și fac în continuare obiectul multor proiecte de cercetare.

Cancerul intestinului gros este a doua cauză de deces dintre toate tipurile de cancer din Europa conform raportărilor și, anual, în lume mor 700.000 de oameni din această cauză. Incidența anuală a acestei forme de cancer, în România, este de 8.696 cazuri noi. Simptomatologia cancerului colorectal este variabilă și depinde în primul rând de localizarea anatomică concretă a tumorii la nivelul unuia dintre segmentele colonului.

Formațiuniile tumorale de la nivelul "colonului drept" (cec, colon ascendent, jumătatea dreaptă a colonului transvers) se pot dezvolta asimptomatic o perioadă considerabilă de timp datorită diametrului mai mare al acestei porțiuni din colon și a consistenței lichide a conținutului care se află la acest nivel, caracteristici ce fac improbabile manifestările fenomenele obstructive (blocajul efectiv al pasajului materiilor prin colon).

Tumorile uzuale situate la acest nivel au o tendință spre ulcerație și sângerare cronică în cantitate mică, care poate să nu modifice aspectul scaunului însă determina apariția unei anemii prin deficit de fier (anemie feriprivă, hipocromă microcitară) datorate utilizării până la epuizare a rezervelor de fier de către organsim în formarea de noi globule roșii (hematii) pentru a le înlocuii pe cele din sângele pierdut. Anemia se manifestă clinic foarte rar prin oboseală cronica, palpitații și în mod excepțional chiar prin angină pectorală, însă cel mai adesea ea poate fii depistată în cadrul analizelor de sânge de uzuale (hemoleucogramă).

Formațiuniile tumorale de la nivelul "colonului stâng" (jumătatea stângă a colonului transvers, colon descendent) au mai frecvent dendința de a prezenta o simptomatologie obstructivă prin blocarea într-un grad variabil a pasajului materiilor prin colon, clinic putând apărea de la senzații nespecifice de balonare și discomfort abdominal până la ocluzii intestinale propriu-zise, cu întreruperea completă a pasajului pentru materii fecale și gaze (acestea din urmă reprezentând urgențe medico-chirurgicale absolute).

Formațiuniile tumorale de la nivelul colonului sigmoid au în mod tradițional ca prezentare mai frecventă hematochezia (prezența sângelui nedigerat în scaun) și tenesmele (nevoia imperioasă de a folosi toaleta chiar și când defecația nu este necesară sau posibilă), uneori apărând și modificări în forma scaunului, care devine mai subțire (filiform, scaun "in formă de creion").

În semiologia medicală clasică[11] referitor la frecvența si consistența scaunelor în cancerele de colon se consideră diareea (prin supradigestie) ca fiind mai degrabă asociată tumorilor din jumătatea dreaptă a colonului și consipația asociată tumorilor din jumătatea stângă însă modificările în legătură cu scaunul sunt în general considerate nespecifice unei localizări anume. Aproximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice și apar la persoane fără riscuri aparente, din cauza unor factori externi cum ar fi dieta, fumatul și alcoolul.

• Dieta: - consumul crescut de grăsimi și neglijarea aportului de fibre alimentare, în special grăsimile animale nesaturate, uleiurile vegetale saturate; - consumul de carne roșie; - reducerea fibrelor vegetale din dietă - acestea determină formarea unui scaun moale care crește gradul de eliminare a factorilor carcinogeni ingerați;
• Alcoolul consumat în cantități crescute zilnic dublează riscul de a dezvolta cancer, în special consumatorii berii.
• Fumatul: în special, în cazurile unor debuturi precoce au o influență foarte mare în determinarea cancerului la colon.
• Din punct de vedere ereditar: riscul de a dezvolta cancer este de aproximativ 50% la cei ce au o rudă de gradul întâi sau părinți bolnavi.
• Bolile inflamatorii intestinale: rectocolita ulcerohemoragica și boala Crohn - cresc riscul de cancer colo-rectal de 4-20 de ori față de populația generală.