• Tweet

Fostul lideri UNPR, Gabriel Oprea a ramas fara titlul de doctor, iar in prima sa reactie anunta ca nu isi va opri demersurile si lanseaza acuzatii grave. El sustine ca legea a fost aplicata retroactiv in cazul sau si i s-a interzis dreptul la aparare.

Am aflat din presa ca a fost respinsa contestatia pe care am depus-o la CNADTCU in legatura cu lucrarea de doctorat. Asa cum am mai spus, voi merge mai departe si ma voi adresa instantei pentru a face lumina in acest caz. Nu ma agat de niciun titlu academic, asa cum nu m-am agatat de nicio functie in toata cariera mea. Pur si simplu, vreau ca legea sa fie respectata nu doar de cetateni, ci si de institutii.

In contestatia depusa la CNADTCU am vorbit despre mai multe lucruri care nu sunt in regula si care ma fac sa cred ca decizia luata de acest organism nu este una corecta. Voi merge mai departe si voi cere Justitiei sa analizeze toate aceste aspecte:

1. In cazul meu, legea a fost aplicata retroactiv, ceea ce este neconstitutional. Situatia mea a fost evaluata nu dupa legea din 2000, cand am sustinut teza, ci dupa o lege intrata in vigoare la mai bine de 10 ani de la finalizarea studiilor doctorale. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci. De exemplu, posibilitatea retragerii titlului de doctor a fost introdusa in lege abia in 2011, ea nefiind prevazuta in legislatia anului 2000. Mai mult, notiunea de „plagiat" a fost definita in legislatie abia in 2004, adica la 4 ani de cand mi-am sustinut teza. Chiar si asa, termenul "plagiat" se refera la redarea unor texte, expresii, idei etc. fara a face trimitere la sursele originale. Or, in cazul meu, trimiterea la sursele originale exista si este imposibil de contestat, aspect retinut si in Hotararea nr. 2165/08.07.2015 emisa de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica si Inovare din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii Stiintifice.

2. Pe subiectul doctoratului, am astazi doua hotarari emise de institutiile statului roman, hotarari care sunt amandoua valabile, dar care se bat cap in cap. Astfel, exista Hotararea nr.2.165/08.07.2015 emisa de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica si Inovare din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii Stiintifice, document care atesta faptul ca "suspiciunea de plagiat nu se confirma" in cazul meu. Aceasta hotarare este in continuare in vigoare, nefiind desfiintata, revocata sau anulata. In acelasi timp insa, prin decizia Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. din data de 01.08.2016, s-a aprobat retragerea titlului stiintific de doctor in drept, sub pretextul unui presupus plagiat. Mai mult, titlul de doctor nu mi l-am acordat singur. Mi-a fost acordat acum mai bine de 15 ani prin ordin al Ministrului Educatiei, la propunerea CNATDCU. Astazi, acelasi CNATDCU are alta parere, desi teza de doctorat a ramas aceeasi. Aici cred ca este o problema a institutiilor si in niciun caz a mea, in calitate de cetatean.

3. Nu mi-a fost respectat dreptul la aparare si nu au fost respectate rigorile procedurale impuse de lege. Concret, nu am fost invitat sa-mi spun punctul de vedere in fata celor care au evaluat lucrarea, desi acest lucru este un drept firesc si o obligatie stabilita prin lege pentru CNATDCU. Mai mult, nu exista o sesizare scrisa, asa cum prevede legea, in baza careia sa fie demarata intreaga procedura in cazul lucrarii mele de doctorat. In Punctul de vedere al Comisiei de etica a Universitatii din Bucuresti se precizeaza ca analiza suspiciunii de plagiat a fost efectuata "in urma solicitarii formulate de ministrul Educatiei ". Insa aceasta solicitare nu poate anula cerinta expresa a legii privind sesizarea scrisa. In plus, ar fi cu totul anormal ca o procedura ce se poate incheia cu retragerea unui titlu stiintific prin semnatura Ministrului sa poata fi demarata "la solicitarea" aceluiasi ministru.

4. Teza de doctorat a fost "evaluata" de oameni care fie nu au legatura cu domeniul juridic, fie nu sunt in masura sa se exprime pe astfel de probleme. De exemplu, "Raportul de Sinteza" al Comisiei de experti este construit, dupa cum se precizeaza chiar in cuprinsul sau, pe structura raportului individual intocmit de un membru cu grad de lector universitar. Deci nu un profesor universitar a analizat lucrarea, ci un lector. (Oricum, dintre cei trei membri, doi sunt lectori, grad inferior atat celui de conferentiar, cat si celui de profesor universitar). In plus, Comisia de etica a Universitatii Bucuresti care, printre altele, a constatat o presupusa "slaba calitate a actului de coordonare stiintifica", nu are in componenta sa nici macar un membru specializat in stiinte juridice. Ca sa nu mai spun ca unul dintre membrii acestei Comisii de etica nici macar nu a terminat facultatea, fiind inca student la Geografie.

5. Modul in care a fost evaluata teza mea de doctorat abunda in imprecizii procedurale si de fond. Am remarcat o totala lipsa de rigoare nu doar academica, ci si administrativa, fapt de neacceptat pentru organisme chemate sa se pronunte asupra unor astfel de probleme. De exemplu, sunt acuzat ca as fi plagiat o lucrare publicata abia in 2003, adica mult dupa ce mi-am sustinut teza de doctorat. Mai mult, in cazul meu sunt calcate in picioare numeroase exigente procedurale privind transparenta (necomunicarea deciziilor conform legii, nepublicarea pe site a materialelor aferente procedurii, asa cum cere legea, inexistenta numerelor de inregistrare pentru anumite documente, ceata totala in privinta modului in care au fost respectate prevederile legale referitoare la convocarea sedintelor, alegerea si numirea membrilor, stabilirea si urmarirea termenelor de solutionare etc.).

6. Nu in ultimul rand, vreau sa spun ca un doctorat inseamna mult mai mult decat sustinerea tezei. Inseamna cativa ani de studiu, de examene, de referate de cercetare si abia apoi se trece la elaborarea tezei de doctorat care, la randul ei, este supusa unei proceduri de avizare si evaluare. Au luat in calcul evaluatorii toate aceste componente ale drumului catre titlul de doctor? Cu siguranta nu.

7. Este evident ca de aproape un an sunt tinta unui veritabil linsaj mediatic. Nu este normal, dar este unul din riscurile pe care ti le asumi cand intri in politica. Ceea ce nu pot accepta insa este ca institutiile sa lucreze dupa alte criterii decat cele legale. Nici articolele de ziar, nici simpatiile sau antipatiile unora, nici mizele politice nu justifica abdicarea de la lege.

Daca am facut ceva ilegal, sa fiu sanctionat. Dar sa se dovedeasca mai intai ce articole am incalcat si din ce legi. Iar daca nu am incalcat nicio lege, atunci de ce sa fiu sanctionat?