JP Morgan anunță un exces de petrol care are potențialul să prăbușească prețurile. Și, implicit, piețele

Postat la: 26.11.2025 |

JPMorgan vede un surplus global de petrol care, în cazul în care țările OPEC+ nu reduc producția, ar putea împinge prețul țițeiului Brent în zona de 30 și ceva de dolari spre finalul lui 2027. Potrivit unei note de analiză a băncii americane, cererea de țiței este în creștere, dar oferta crește de trei ori mai rapid, în principal din partea producătorilor non-OPEC+.

Mai concret, JPMorgan vede un surplus de 2,8 milioane barili/zi în 2026 ce va trage prețurile în jos, deși eventuale reduceri voluntare de producție ar putea stabiliza prețul țițeiului Brent, după cum notează cursdeguvernare. Până acum, în acest an, cotațiile internaționale ale petrolului au scăzut deja cu 16% în cazul Brent și cu 19% pentru țițeiul american (WTI - West Texas Intermediate).

O prăbușire a prețului țițeiului în zona de 30 de dolari (o înjumătățire față de nivelul actual) este totuși improbabilă, în condițiile în care ea ar da peste cap bugetele multor țări dependente de producția și vânzările de țiței (Arabia Saudită, Rusia, multe țări africane și din Orientul Mijlociu etc.), dar ar cauza probleme și pentru multe firme americane care au un cost de producție mai ridicat decât producătorii OPEC+.

JPMorgan și-a publicat proiecțiile de cerere/ofertă și de preț pentru 2026 și 2027, argumentând că excesul de ofertă din 2026 se va prelungi încă un an. În absența unei intervenții (OPEC+), banca americană spune că acest surplus de petrol doi va împinge Brent în zona de 50 și ceva de dolari anul viitor.

Principalele puncte ale analizei JPMorgan:

- Contrar sentimentului puternic negativ din piață, cererea mondială de petrol este setată să crească într-un ritm solid, cu 0,9 mil. barili/zi (mbd) în 2025, până la 105,5 mbd. Creșteri similare sunt așteptate în 2026, iar în 2027 ritmul de creștere ar urma să accelereze la 1,2 mbd.

- Totuși, oferta globală de petrol este prognozată să depășească cererea, crescând de trei ori mai repede decât cererea atât în 2025, cât și în 2026, înainte de a se modera la aproximativ o treime din acest ritm în 2027. Notabil, jumătate din aceste creșteri de ofertă vor proveni de la producători non-OPEC+, susținute de proiecte offshore robuste și de momentumul continuu din shale-ul global.

- Sectorul offshore, considerat în trecut ciclic și cu costuri ridicate, s-a transformat într-un motor fiabil pe termen lung al producției de petrol non-OPEC. El este programat să adauge 0,5 mbd la producție în 2025, cu creșteri suplimentare de 0,9 mbd în 2026 și 0,4 mbd în 2027. Fiind poziționat la capătul inferior al curbei globale de cost și cu aproape toate FPSO-urile (unități Floating Production Storage and Offloading prin care se procesează, depozitează și descarcă producția de hidrocarburi offshore - n.r.) până în 2029 deja aprobate, sectorul oferă o vizibilitate foarte bună asupra noilor volume offshore, ceea ce face finalizarea viitoarelor proiecte foarte probabilă.

- Shale-ul global (petrolul de șist - n.r.) rămâne cea mai agilă și adaptabilă sursă de lichide petroliere. Deși creșterea producției de shale din SUA încetinește, productivitatea și eficiența capitalului continuă să susțină flexibilitatea globală a ofertei. În afara SUA, zăcământul Vaca Muerta din Argentina a devenit un nou front dinamic - scalabil, cu costuri reduse și tot mai bine integrat în infrastructura de export. În 2025, oferta globală de shale a crescut cu 0,8 mbd, iar cu prețuri ale petrolului în intervalul mediu de 50 și ceva de dolari, producția combinată de shale la nivel global este proiectată să mai crească cu 0,4 mbd în 2026 și 0,5 mbd în 2027.

- Ca rezultat, stocurile observabile la nivel global au crescut cu 1,5 mbd până acum în acest an, grosul acumulării - 1 mbd - fiind reprezentat de petrol aflat pe mare („oil-on-water") și de stocurile din China. Nu facem diferența în funcție de locația stocurilor, tratând întreaga acumulare ca pe un plus net la oferta globală, care va fi purtat mai departe în 2026.

- În absența oricărei intervenții, surplusul este proiectat să urce la 2,8 mbd în 2026, înainte de a se reduce ușor la 2,7 mbd în 2027. În aceste condiții, este probabil ca prețul Brent să coboare sub 60 de dolari în 2026, să intre în zona „low 50s" (peste 50, dar spre partea de jos a intervalului) în ultimul trimestru și să închidă anul cu un preț în zona cu cifra „4" la început. Perspectivele se deteriorează în 2027, pe măsură ce surplusurile în creștere împing Brent la un preț mediu de 42 de dolari, cu cotații care alunecă în zona de 30 și ceva de dolari până la finalul anului.

- Dimensiunea dezechilibrelor sugerată de aceste cifre de piață este puțin probabil să se materializeze integral în practică. Sunt de așteptat ajustări atât pe partea de ofertă, cât și pe cea de cerere; totuși, cea mai mare parte a poverii de echilibrare va cădea aproape sigur pe ofertă.

- Este de așteptat ca piața să își găsească punctul de echilibru printr-o combinație între creșterea cererii - determinată de prețuri mai mici - și un mix de reduceri voluntare și involuntare ale producției. În linie cu acest scenariu, ne menținem prognoza de preț de 58 de dolari pentru Brent (54 de dolari pentru WTI) în 2026 și introducem noua noastră prognoză pentru 2027.