• Tweet

Mineriada lui Ion Iliescu din Iunie 1990 și personajele responsabile de moartea unor tineri sunt încă în circuitul încâlcit al Justiției din România. Astăzi se împlinesc 29 de ani de la intervenţia violentă a forţelor de ordine şi a minerilor asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, în 13-15 iunie 1990.

Pe 13 iunie 2017, Parchetul Militar i-a trimis în judecată pe: Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) şi preşedinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.

De asemenea, au fost deferiţi justiţiei: amiral (rez.) Emil "Cico" Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN; Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere "Valea Jiului"; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Peter, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB.

În anul 2010, "Evenimentul Zilei" a dedicat un amplu serial axat pe demontarea mecanismului acelor zile dramatice.
Campania EVZ din 2010 a debutat cu un supliment-eveniment, în 16 pagini, realizat de cercetătorii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER), distribuit împreună cu „Evenimentul zilei".

Suplimentul a inclus o cronologie detaliată pe ore a mineriadei, portrete inedite ale personajelor importante care au participat la evenimentele din 13-15 iunie 1990, analize despre rolul propagandei și manipulării, despre violența stradală și rezistența civică a Pieței Universității.

Ora 4.00. Trupe ale poliţiei intervin şi degajează Piaţa Universităţii, sunt efectuate arestări. Au loc ostilităţi între manifestanţi şi forţele de ordine. La operaţiune participă 450 de cadre ale poliţiei de sector, 200 de cadre ale unităţilor de intervenţie ale Poliţiei Capitalei, 250 de elevi ai Academiei de Poliţie, 500 de militari din trupele de pază şi menţinerea ordinii, 80 de cadre ale Poliţiei Militare a M.Ap.N. În total, 1.480 de oameni. Zona este curăţată, iar pavajul este spălat cu clor.

Minerii, sosiţi a doua zi, vor menţiona că zona era acoperită cu un praf alb, calificat ulterior drept droguri. Bilanţul operaţiunii de „salubrizare" în varianta sa oficială se prezintă astfel: 6 răniţi uşor (4 persoane găsite sub corturi), doi militari ai trupelor de pază şi ordine, nici un deces.

Au fost arestate 263 persoane: 187 de bărbaţi, 76 de femei, 16 tineri între 14 şi 18 ani şi 29 de tineri sub 14 ani. Ora 5.00. Sunt atacaţi studenţii de la Institutul de Arhitectură. Institutul este devastat, laboratoarele distruse şi mai mulţi studenţi sunt arestaţi. Poliţia va pretinde ulterior că toţi cei găsiţi în institut pregăteau manifeste, însă nu au dovedit această acuzaţie.

Ora 6.00. Marian Munteanu, liderul studenţilor, este arestat în mod brutal, fără a i se comunica motivele. Va fi eliberat în jurul orei 15.30.

AUDIO: Radio Europa Liberă prezintă înregistrările comunicațiilor dintre forțele Ministerului de Interne care au participat la represiunea din Piața Universității. Discuțiile între cei care coordonau represiunea încep la minutul 37.00.

Ora 8.30. Studenţii şi corpul profesoral de la Arhitectură protestează faţă de tratamentul la care a fost supusă clădirea şi rezidenţii ei în cursul dimineţii, afişând pancarte cu textul „Unde ne sunt colegii?".

Ora 11.00. Muncitorii din mai multe întreprinderi bucureştene sunt mobilizaţi în scopul acordării asistenţei forţelor de ordine în Piaţa Universităţii. Numele de cod al acţiunii era „Dunărea". Sindicatele din fiecare întreprindere dau declaraţii că ele nu sunt de acord şi nu susţin o asemenea manifestare. Totuşi, circa 5.000 de muncitori de la IMGB (din cei 46.000 cât număra la acea dată) se încolonează şi pornesc spre centrul Capitalei. În prim-planul organizării se află directorul general al IMGB, Alexandru Ghinescu. Ulterior. acesta va invoca numele primarului sectorului 4. Sevastian Blejan. drept iniţiator al acţiunii. Muncitorii, substanţial mai puţini, ajung la Institutul de Arhitectură, sunt lăsaţi să treacă de bariera forţelor de ordine şi încep devastarea instituţiei, maltratând studenţi, profesori şi trecători.

Conform declaraţiilor oficiale, în urma conflictului iscat la faţa locului, forţele de ordine au intervenit pentru calmarea spiritelor, iar 10-12 persoane au fost reţinute pentru cercetări.

Ora 14.00. Ministrul învăţământului, Mihail Şora, soseşte la Institutul de Arhitectură pentru a constata situaţia de fapt.

Ora 15.00-15.30. Bucureştenii, nemulţumiţi de acţiunea muncitorilor, se strâng în număr tot mai mare în Piaţa Universităţii. Sunt create baricade ad-hoc şi, în scurt timp, încep violenţele. Manifestanţii aruncă pietre din pavaj în scuturile forţelor de ordine, cerând eliberarea celor arestaţi în zorii zilei. Poliţia ripostează cu bastoane şi pietre. Accesul spre strada Arhitecturii din spre biserică era barat de un autobuz al poliţiei. Zvonurile că în duba poliţiei ar fi arestaţi sau cadavrele victimelor de clanşează atacul. Poliţiştii din spate vin în ajutorul colegilor, apar primele sticle incendiare. Mulţimea era animată de ideea unei a doua revoluţii, singura cale pentru eliminarea comunismului. O maşină a poliţiei este incendiată, forţele se retrag, mulţimea ocupă piaţa curăţată în zori, alte două maşini sunt incendiate.

Ora 16.00. Mulţimea ocupă piaţa, deşi perimetrul era înconjurat de cordoane ale poliţiei. La apariţia mulţimii, poliţiştii se retrag precipitat, mai multe vehicule sunt incendiate. Focul se întinde cu uşurinţă, maşini, imobile, parterul Universităţii. În acel moment orice cadru al forţelor de ordine dispare. Piaţa Universităţii este ocupată de numeroşi bucureşteni care se proclamă victorioşi. În clipele incendiare ale conflictului îşi face apariţia şi o echipă a Televiziunii, care transmite imaginile unui război civil în centrul Bucureştiului.

Ora 16.30. Este redeschis balconul Facultăţii de Geografie, tribuna manifestanţilor.

Ora 17.00. Marian Munteanu apare în balcon şi îndeamnă la non-violenţă „trebuie să fim foarte atenţi, ... părând a se pregăti o mascaradă de proporţii, să fie definitiv compromişi nu numai golanii, ci şi opoziţia, în general". Munteanu îndeamnă manifestanţii să meargă la Poliţia Capitalei pentru a-i cere pe cei arestaţi de dimineaţă.

Ora 17.30. În Piaţa Universităţii o voce strigă „La poliţie!", mii de oameni pornesc spre Calea Victoriei. Sunt ceruţi arestaţii de dimineaţă, care fuseseră deja eliberaţi de la Măgurele, însă nimeni nu le spune. Un martor declară că, la ajungerea manifestanţilor la poliţie, o cameră de la primul etaj ardea deja. Clădirea este atacată cu pietre şi pantofi. La un moment dat, cineva aruncă o grenadă, se produce mult fum, brusc uşile garajului sunt sparte, iar maşinile poliţiei devastate. Unii tineri aruncă cu sticle incendiare. Deşi aparent clădirea este luată cu asalt, nici un poliţist nu îşi face apariţia. În mod suspect, arhiva şi depozitul de arme scapă de furia manifestanţilor. Alături de sediul poliţiei, clădirile Ministerului de Interne şi SRI sunt atacate de manifestanţi furioşi. Nici acolo forţele de ordine nu intervin.

Ora 17.30 - 17.45. Ion Iliescu, preşedintele ales al ţării, cheamă cetăţenii „să respingă violenţele iresponsabile".

Ora 19.00. Jurnalul Televiziunii de la ora 19.00 prezintă imaginile apocaliptice din Piaţa Universităţii, stârnind mânia manifestanţilor, unii dintre ei îndreptându-se spre clădirea din calea Dorobanţilor. Deşi Televiziunea era apărată de forţe de ordine, manifestanţii sunt lăsaţi să pătrundă în interior şi dirijaţi către celebrul Studio 4, care transmisese non-stop în decembrie 1989. Prinşi între cordoanele forţelor de ordine, manifestanţii sunt bătuţi sălbatic. Violenţele se propagă şi în curte, geamurile clădirii sunt sparte, pe alocuri izbucnesc incendii. După revenirea emisiei, într-o imagine care o reia pe cea din decembrie '89, preşedintele Televiziunii, Răzvan Theodorescu, anunţă că redactorii s-au baricadat în Studioul 4 pentru a rezista „atacului din partea unor barbari, beţi, extrem de violenţi care i-au amintit de legionari". În toiul atacului, turnul Televiziunii ia foc, iar Poliţia Militară asistă pasivă.

Ora 20.00. Un crainic panicat anunţă că Televiziunea este atacată şi e posibil ca emisia să fie întreruptă. În scurt timp, emisia cade, spre nemulţumirea sutelor de mii de români care aşteptau transmiterea unui meci de fotbal de la Campionatul Mondial din Italia.