Operaţiunea "Elba": Cum a încercat securitatea din România să distrugă o organizaţie reacţionară din oraşul german Essen

Postat la: 15.01.2022 |

În ultimii ani ai comunismului românii plecaţi în vest depuneau eforturi foarte mari pentru a-i ajuta pe cei rămaşi în ţară. Un astfel de grup a existat în oraşul Essen din Republica Federală Germania, care a intrat foarte repede în atenţia Securităţii.

Acţiunea de supraveghere a "organizaţiei reacţionare" din Essen a fost numită "Elba", iar principalul rol în strângerea de informaţii l-a avut Inspectoratul Judeţean de Securitate Sibiu. Modul în care s-a acţionat este dezvăluit în câteva documente desecretizate de CNSAS. În aprilie 1988, securiştii sibieni au primit o adresă din partea Ministerului de Interne în care se susţinea că "din date neverificate, provenite de la un cetăţean străin, rezultă că o organizaţie reacţionară cu sediul în oraşul Essen, formată din cetăţeni vest-germani şi foşti cetăţeni români emigraţi ori stabiliţi în R.F. Germania, ar intenţiona să organizeze acţiuni de dezordine pe teritoriul judeţului".

La ordinul şefului departamentului Securităţii Statului, general-colonel Iulian Vlad, s-au transmis mai multe sarcini în acţiunea "Elba". Una dintre acestea se referea la identificarea cetăţenilor vest-germani, inclusiv a celor proveniţi din România, "cu procupări ostile", despre care se deţin informaţii că vizitează frecvent România. Securişii locali erau atenţionaţi să intensifice măsurile de supraveghere informativă a turiştilor şi a celor care veneau din Germania să-şi viziteze rudele.

În luna mai 1988, s-a solicitat de la Bucureşti o situaţie cuprinzând persoanele care în decursul anilor au apărut cu legături în oraşul Essen "precum şi esenţa datelor ce se deţin despre legăturile în cauză". Tot în luna mai a fost probat un plan de măsuri la nivelul Securităţii Sibiu privind sarcinile ce urmau să fie întreprinse în acţiunea "Elba". Toţi lucrătorii, informatorii şi colaboratorii securităţii au primit ordine să obţină şi să furnizeze "informaţii în legătură cu cetăţenii străini cu atitudine şi activitate duşmănoasă, anarhică, predispuşi la acte teroriste". S-a dat ordin să fie supravegheate toate hotelurile şi celelalte obiective turistice.

S-a cerut ca o atenţie deosebită să fie acordată "celor 7 cetăţeni vesti-germani, originari din ţară, care desfăşoară activitatea de cărăuşie şi îşi fac prezenţa în mod frecvent". Aceştia ar fi avut rolul de a ajuta românii care doreau să iasă ilegal din ţară. În 8 iunie 1988 este trimis un raport către Ministerul de Interne în care se menţionează principalele măsuri luate în cazul unor persoane supravegheate. S-a stabilit, astfel, să fie prioritar pentru operaţiune cetăţeanul Pitters Werner. Acesta a fost inclus în categoria persoanelor care, înaintea plecării din ţară, "au avut manifestări deosebit de duşmănoase, s-au dedat la acţiuni protestatare ori au întreprins alte activităţi arhaice".

În total au fost luate "în preocupări pe linia acţiunii" un număr de 13 elemente (persoane), care în opinia securiştilor erau "pretabile să comită acţiuni cu caracter violent, terorist". Despre aceştia se mai susţinea că "au aderat la organizaţii fasciste în străinătate", sunt deţinători de armament sau "întreţin legături apropiate cu elemente autohtone lansate pentru intenţii de a comite acţiuni antistatale prin mijloace violente". Acest limbaj dur nu avea, însă, corespondent în realitate. Românii plecaţi în Germania Federală încercau doar să-şi ajute rudele şi prietenii din ţară şi, eventual, dacă se putea să îi scoată din România pentru a ajunge în R.F. Germania. Era vorba în principal de cetăţeni români de origine germană (saşi).