• Tweet

În culisele Ministerului Energiei se desfășoară, în aceste săptămâni, una dintre cele mai sensibile și controversate operațiuni de preluare a controlului asupra unei companii strategice a statului român. Miza nu este doar schimbarea unor persoane din conducerea Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), ci reconfigurarea unui întreg sistem de influență asupra unor active, participații și decizii cu impact major în sectorul energetic.

Documente, decizii adoptate recent și informații obținute din interiorul sistemului indică existența unui plan care urmărește modificarea rapidă a structurii de conducere a SAPE, consolidarea unei noi majorități în Consiliul de Supraveghere, definitivarea conducerii executive și pregătirea unei fuziuni cu implicații financiare și patrimoniale de sute de milioane de lei.

Surse apropiate procesului susțin că întregul mecanism este coordonat la nivel politic și administrativ și că obiectivul final îl reprezintă controlul asupra unei companii care administrează participații importante în energie și care urmează să decidă asupra unor active cu valoare strategică și imobiliară semnificativă.

Cine participă la reconfigurarea conducerii SAPE

Potrivit informațiilor analizate de publicația noastră, în ultimele săptămâni au avut loc mai multe întâlniri și consultări informale între persoane aflate în poziții-cheie în Guvern, Ministerul Energiei și conducerea SAPE.

Printre numele menționate de sursele consultate se regăsesc Adrian George Foghiș, președinte interimar al Directoratului SAPE, Raul Gutin, consilier de stat în cadrul Cabinetului Prim-Ministrului, vicepremierul Oana Gheorghiu, Dumitru Nancu, membru al Consiliului de Supraveghere al SAPE, Cristina Trăilă, secretar general adjunct al Guvernului, Sebastian Burduja, Adrian Vintilă și Sorin Elisei, secretar general al Ministerului Energiei.

Mai multe surse susțin că în cadrul acestor discuții ar fi fost stabilit un calendar precis pentru schimbarea raportului de forțe din SAPE și instalarea unei conduceri considerate apropiate unor centre de influență din PNL și USR. Niciuna dintre persoanele menționate nu a comentat public aceste informații până la momentul redactării articolului.

Hotărârea care schimbă jocul: reducerea Consiliului de Supraveghere

Primul pas al operațiunii a fost deja făcut. Prin Hotărârea AGA nr. 7/2026, înregistrată la Registrul Comerțului, Actul Constitutiv al SAPE a fost modificat, iar numărul membrilor Consiliului de Supraveghere a fost redus de la cinci la trei. La prima vedere, măsura poate părea o simplă ajustare administrativă. În realitate, ea schimbă radical mecanismul de control din interiorul companiei.

Într-un Consiliu de Supraveghere format din cinci membri, deciziile importante necesită formarea unei majorități de minimum trei voturi. Într-un consiliu format din trei persoane, controlul poate fi exercitat prin doar două voturi. Practic, reducerea numărului de membri permite constituirea unei majorități stabile și facilitează înlocuirea rapidă a persoanelor care nu mai corespund noii configurații de putere.

Mai mulți specialiști în guvernanță corporativă consultați de publicația noastră afirmă că o asemenea modificare ar fi trebuit să fie însoțită de o analiză detaliată privind impactul asupra funcționării companiei, asupra comitetelor consultative și asupra procedurilor aflate deja în desfășurare. O astfel de fundamentare nu a fost făcută publică.

Noua majoritate și întrebările privind independența membrilor

În noua formulă a Consiliului de Supraveghere apar numele lui Dumitru Nancu, Laura Vădan și Andrei Badiu. Tocmai această structură generează cele mai multe controverse. Laura Vădan ocupă o funcție de conducere în cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar Andrei Badiu este lider al grupului PNL din Consiliul General al Municipiului București și persoană implicată în mai multe structuri de conducere ale unor companii aflate sub autoritatea administrației locale.

Criticii reorganizării susțin că statutul celor doi ridică semne de întrebare privind îndeplinirea criteriilor de independență prevăzute de legislația privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Mai mult, surse din interiorul companiei afirmă că existența a doi membri considerați neindependenți într-un consiliu format din doar trei persoane ar putea vulnerabiliza legalitatea unor decizii viitoare și ar putea genera litigii. Dacă aceste interpretări se confirmă, orice decizie majoră adoptată ulterior ar putea deveni ținta unor contestații în instanță.

Miza imediată: definitivarea Directoratului

Odată consolidată noua majoritate în Consiliul de Supraveghere, următoarea etapă ar urma să fie definitivarea conducerii executive până la sfârșitul lunii iunie 2026. Aici apar unele dintre cele mai serioase controverse.

Procedura de selecție a Directoratului a fost lansată cu aproape un an în urmă și ulterior suspendată. Potrivit unor specialiști consultați de publicația noastră, termenii procedurii nu mai corespund în totalitate cadrului legislativ actual și ridică probleme privind actualitatea indicatorilor de performanță și structura viitoarei conduceri executive.

În ciuda acestor semne de întrebare, sursele consultate susțin că există presiuni pentru finalizarea rapidă a procedurii și confirmarea lui Adrian George Foghiș în funcția de președinte al Directoratului și a lui Andrei Jean în funcția de membru al Directoratului. În jurul lui Andrei Jean există, de asemenea, discuții privind relațiile profesionale și academice cu persoane aflate în actuala structură de conducere a SAPE, aspect care alimentează suspiciunile privind independența procesului de selecție.

Împărțirea influenței în companiile energetice

Mai multe surse din sectorul energetic afirmă că schimbările de la SAPE nu reprezintă un caz izolat. În paralel cu reorganizarea companiei, sunt discutate și alte numiri în structuri importante din energie. Printre acestea se numără poziții în Fondul de Investiții în Energie Kazah-Român și în Consiliul de Administrație al Rețele Electrice România.

Potrivit informațiilor obținute de publicația noastră, aceste mutări sunt percepute în interiorul sistemului ca parte a unei redistribuiri a influenței între grupări politice care încearcă să își consolideze pozițiile în companiile de stat din energie. Mai mulți interlocutori descriu procesul drept o „reașezare a teritoriului" înaintea unor decizii economice și investiționale importante.

Fuziunea cu Electrocentrale Grup, adevărata miză a operațiunii

Dacă schimbarea conducerii reprezintă etapa vizibilă a procesului, adevărata miză pare să fie proiectul de fuziune prin absorbție a Electrocentrale Grup de către SAPE. Potrivit documentelor și informațiilor analizate, impactul financiar al unei asemenea operațiuni poate depăși 443 de milioane de lei.

Criticii proiectului avertizează asupra riscului transferării către SAPE a unor probleme financiare care ar putea afecta capitalurile proprii ale companiei și capacitatea acesteia de a susține investiții viitoare. Mai mult, în jurul Electrocentrale Grup există active care trezesc interesul unor grupuri economice și dezvoltatori imobiliari.

Printre acestea se află terenuri și clădiri amplasate în zone valoroase ale Bucureștiului, inclusiv pe Splaiul Independenței, dar și alte proprietăți aflate în diferite zone ale țării. Surse din piață susțin că aceste active sunt considerate mult mai atractive decât activitatea operațională propriu-zisă a companiei și că tocmai ele ar reprezenta adevărata miză a preluării controlului asupra SAPE.

Riscuri juridice majore

Mai mulți experți consultați avertizează că viteza cu care sunt promovate schimbările poate genera vulnerabilități juridice importante. Printre riscurile invocate se numără contestarea hotărârilor adoptate de acționari, contestarea procedurilor de selecție, litigii privind legalitatea noii structuri de conducere și blocarea unor decizii strategice ale companiei.

Într-un asemenea scenariu, reorganizarea prezentată oficial drept o măsură de eficientizare ar putea produce exact efectul invers: instabilitate instituțională, blocaje administrative și litigii costisitoare. Riscul major este ca o reorganizare prezentată oficial drept eficientizare să se transforme într-un litigiu corporativ complex, cu efecte directe și pe termen lung asupra uneia dintre companiile strategice ale statului român.

Întreaga construcție prezintă vulnerabilități juridice majore. Hotărârea AGA nr. 7/2026 poate fi contestată și anulată, ceea ce ar atrage după sine nulitatea tuturor actelor subsecvente. Revocările de membri, continuarea procedurilor de selecție expirate, noua componență a Consiliului de Supraveghere, proiectul de fuziune - toate sunt susceptibile de litigii comerciale și administrative cu consecințe directe asupra stabilității operaționale a SAPE și asupra reputației Ministerului Energiei.

SAPE, un nou test pentru statul român

Cazul SAPE depășește granițele unei simple dispute privind numirea unor directori sau membri ai Consiliului de Supraveghere. În joc se află controlul asupra unei companii care administrează participații importante în energie, asupra unor active cu valoare economică ridicată și asupra unor decizii care pot influența viitorul unor proiecte strategice.

Pentru susținătorii reorganizării, schimbările sunt necesare și legitime. Pentru criticii lor, însă, ele reprezintă încă un episod dintr-o practică veche a politicii românești: folosirea companiilor de stat drept instrumente de influență și negociere.

Dacă suspiciunile formulate de surse și contestatari se vor confirma, SAPE ar putea deveni unul dintre cele mai relevante exemple recente despre modul în care mecanismele guvernanței corporative sunt utilizate pentru consolidarea controlului politic asupra unor active strategice ale statului.

Iar răspunsul la întrebarea cine controlează SAPE după această reorganizare ar putea spune mult mai mult despre starea reală a guvernanței corporative din România decât toate rapoartele oficiale publicate în ultimii ani.

Cazul SAPE nu este, în fond, o simplă dispută administrativă. El ridică o întrebare mult mai largă: poate statul român să administreze profesionist companiile strategice sau continuă să le transforme în terenuri de negociere politică?

Răspunsul la această întrebare va arăta nu doar viitorul SAPE, ci și gradul real de maturitate al guvernanței corporative în România. Dacă suspiciunile formulate de critici se confirmă, SAPE devine un simptom, nu o excepție - un nou exemplu despre modul în care reforma administrativă poate fi folosită ca paravan pentru consolidarea controlului politic asupra unor active cu valoare strategică și imobiliară foarte mare.