• Tweet

În anul 1938 a avut loc o secetă ce a acoperit toată Europa. În acel an media ţărilor europene la hectarul de grau a fost în jurul valorilor de 3-400 kg. Printr-un concurs de împrejurari asociat vremii, România a reuşit în acel an o productivitate de 700 de kg de grâu la hectar.

Din cauza unor decizii neinspirate la nivel guvernamental, România şi-a exportat tot surplusul de producţie. Efectul s-a simtit imediat, o criză la nivel naţional generată de lipsa pâinii a avut loc în perioada 1938-1939, iar românii, în special cei de rând, s-au îmbolnăvit de pelagră - „ciuma" mălaiului". „Denumirea de grânarul Europei a fost nimic altceva decât o măgulire a orgoliului naţional pentru a genera vânzarea bunurilor şi a accelera decizia", a declarat pentru „Adevărul" Cezar Gheorghe, consultant expert al Clubului Fermierilor Români.

Revenind la producţia din ultimii ani, consultantul a precizat că în toamna lui 2019 prognoza de producţie era estimată la 9.6 milioane tone, de pe o suprafaţă de 2,07 milioane hectare (producţie de 4,64 tone/ha). Seceta pedologică ce s-a instaurat treptat în România a generat pierderi însemnate, producţia finală de grau a fost de doar 6.7 milioane de tone. (producţie de 3.236 kg/ha în condiţii de secetă).

„Însă pe parcursul sezonului 2020-2021, fermierii ce au ţinut stocurile de grâu şi nu le-au vândut au beneficiat din plin de efectele aşteptării. Conjunctura la nivel european şi de bazin al Mării Negre a fost una asemănătoare României, astfel încât recolta agregată din cele două regiuni exprimate mai sus a fost foarte slabă. Astfel agregat cu efectele pandemiei, a fost generat un comportament al cumpărătorilor din ţările de destinaţie de stock piling. Având pe de o parte o lipsă de volume şi pe de altă parte o situaţie impredictibilă pe termen lung generate de efectele pandemiei, cumpărătorii au competiţionat. Ca şi când nu ar fi fost suficient, Rusia a început să îşi protejeze siguranţa alimentară şi a enunţat introducerea unei taxe de export la grâu în doua trepte, 25, respectiv 50 euro/tonă", a explicat Cezar Gheorghe.

Potrivit acestuia, fermierii români au prins momentele de potenţial maxim de preţ, situate pe o plajă de 232-240 euro pentru o tonă de grâu livrată în portul Constanţa şi astfel au putut maximiza potenţialul unei recolte devastate de secetă.

Trecând la producţia din acest an, Cezar Gheorghe a explicat că toamna trecută s-a arătat generoasă din punct de vedere al precipitaiilor la nivel naţional astfel că plantarea şi dezvoltarea culturii de grâu a cunoscut un nivel optim. „La sfârşitul lunii decembrie totalizam un nivel de 2.17 mil hectare de grâu într-o condiţie vegetativă foarte bună. Iarna a adus cu ea extrem de multe precipitaţii sub formă de ploaie în mod special, efectele La Nina s-au reversat pe teritoriul României. Rezervele de apă din sol s-au refăcut astfel încât încrederea în potenţialul recoltei a crescut, estimând o recoltă la grâu de peste 10 milioane de tone, mai precis 10.3 milioane tone (producţie 4,75 tone/ha). Preţul grâului pentru recolta nouă a rămas ridicat în perioada februarie - mai 2021, indicaţiile noastre ferme au fost de vânzare a maxim 40% din potenţialul de recoltare. Am înregistrat vârfuri de preţuri pentru recolta nouă pe o plajă între 212-216 euro pentru tona de grâu livrată în portul Constanţa", a declarat consultantul.

Spre sfârşitul lunii mai, prognozele de recoltă la nivel european şi de bazin al Mării Negre au început să se concretizeze. Evaluările satelitare au evidenţiat belşugul lor şi agregat cu stocurile nevândute din Rusia şi Ukraina, am putut cuantifica un volum de 270 milioane tone EU+UK+RU+UKR.

„Aceste evaluări au făcut ca destinaţiile tradiţionale să schimbe comportamentul tranzacţional pe până atunci, trecerea efectelor pandemiei agregate cu volumele de recolte prognozate au făcut ca cumpărătorii să intre în "hand to mouth". Acest comportament tranzacţional este caracterizat prin achiziţia de volume mai mici, exact atât cât este necesar de consum imediat, dar cadenţat mai des, spre a urmări flotabilitatea pieţei în sensul preţurilor", susţine expertul.
Factorii care influenţează preţurile

Cotaţiile grâului românesc au intrat într-o plajă de preţuri situate între 183-185 euro pe tonă, marfă livrată în Portul Constanţa. Ceea ce vedem la orizont este o presiune de recoltă pe cultura grâului, volumele mari de marfă generate de EU şi bazinul Mării Negre compensează potenţialele pierderi din SUA la nivelul grâului de iarnă şi primavară. De asemenea, recolta de grâu din Australia, ce va genera volum de marfă mai mic cu 6 milioane tone faţă de anul trecut, este compensată din originea europeană şi ucraineano-rusă.

„Presiunea de recoltă va veni şi din costul logistic, costul unui baril de petrol Brent a depăşit 75 USD şi astfel vedem o dublare efectivă a costului de transport, cel puţin pe relaţia Constanţa - Egipt. Acum câteva luni aveam un cost de 13 USD iar astăzi 27 USD/tonă transportată. Această presiune de recoltă agregată cu presiunea logistică se va reversa în preţul mărfii şi vom vedea încă o degradare a preţului grâului, cel puţin pe o perioadă de 50-60 de zile de acum înainte. Singurul factor ce ar putea inversa trendul ar fi starea grâului american de primavară care nu este una tocmai bună în aceste zile. Toate câmpiile de vest sunt afectate de secetă, câmpiile centrale ce include Dakota de Nord şi Sud au probleme foarte mari şi dezvoltarea secetei este încă în curs în SUA, cu premizele unei luni iulie secetoase şi călduroase", a explicat specialistul.

Cu toate acestea, indicaţiile de pret, de la începutul lunii iulie, sunt extrem de sănătoase, multe zone din România cuantifică deja peste 8 tone de grâu la hectar, astfel că până şi cei ce nu au contractat forward marfa, au un preţ ridicat. Spre comparatie, în 2018, respectiv 2019, în lunile iunie-iulie, preţul grâului era situat pe o plajă între 160-165 euro/tonă în portul Constanţa, cu mici variaţii.

„Dacă ne uităm la productivitatea de astăzi, putem spune că preţul actual este unul corect faţă de anii trecuţi în campania de recoltare. Şi cu siguranţă inflaţia preţurilor materiilor prime brute a contribuit la acest aspect. România are deja o pozitie foarte bună în primele exporturi către destinaţiile tradiţionale Egipt şi Iordania", susţine Cezar Gheorghe.

Potrivit acestuia, avantajul nostru, ca ţară, rezidă din două direcţii. Prima este avantajul logisitic care din cauza scumpirii se exprimă într-o diferenţă mai mare de cost transport ca şi comparaţie între portul Novorossysk şi Constanţa, în defavoarea federaţiei ruse.

A doua direcţie este cea legată de taxa flotabilă a Rusiei aplicată exportului de grâu, dar nu numai. Astfel grâul rusesc devine impredictibil şi nesustenabil în comparaţie cu grâul românesc, ceea ce face ca până în acest moment, România să conducă în topul vânzărilor către cele două destinaţii. „Ne aflăm deci într-un sezon foarte bun, bogat din punct de vedere al recoltelor. Însă trebuie totul apreciat şi estimat cu foarte mare atenţie, pentru a putea beneficia de context şi potenţial atunci când acesta se iveşte. România în 2021 este diametral opusă faţă de 2020", conchide specialistul.