• Tweet

După aproape cinci ani de luptă cu Agenția Națională de Integritate în instanțele de judecată, am câștigat. Timp de cinci ani nu am fost un om integru. Pentru că nu a vrut ANI. Acum sunt un om integru printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă dată de o instanță de judecată. Din această perspectivă, calvarul pentru mine s-a sfârșit. Dar începe calvarul pentru ANI. Fiindcă îi cer despăgubiri substanțiale. Pe care sper din tot sufletul să le plătească cei vinovați. Nu dumneavoastră sunteți vinovați. Ci ei.

Am fost ales senator în decembrie 2012, iar ANI m-a tras în țeapă peste niciun an de zile. În luna octombrie 2013. În timp ce DNA executa, ANI, celălalt braț înarmat al statului paralel condus de Florian Coldea, excomunica. Politicienii erau prinși într-un clește. Cei indezirabili. Eram pe lista neagră. De ce? Pentru că mă pronunțam zi de zi atât prin demersuri editoriale cât și prin demersuri parlamentare pentru domnia legii. Pentru combaterea fermă și cinstită a corupției și eradicarea abuzurilor. Era inevitabil să nu sesizez că SRI se transformase într-o poliție politică și că lucra mână în mână cu cele două instituții, DNA și ANI, care deveniseră represive. La acea dată, auzisem despre blestematele protocoale, dar nu aveam niciun fel de probe concrete. Scriam deja despre modul în care instituțiile de forță, coordonate încă de Traian Băsescu, se substituiau celor democratice, executându-i violent și fără milă pe toți politicienii care le stăteau în cale. Și mi-a venit rândul. La niciun an de mandat în Senatul României.

Într-o dimineață, m-am trezit pe cap cu mai mulți colegi din presă acreditați la Parlament. Care îmi cereau o reacție. Reacție la ce? Nu știam nimic despre vreo investigație ANI. Pentru că nimeni de la ANI nu m-a contactat. Totuși ANI transmisese cu câteva minute înainte un comunicat prin care decreta că sunt incompatibil. Pentru ce? Pentru că aș fi fost și senator și administrator al unei societăți comerciale. Era un fals grosolan. Cu două luni înainte de a fi intrat în campanie electorală, demisionasem din funcția de administrator al unei societăți de altfel obscure. Comunicasem acest lucru Registrului Comerțului. Publicasem această demisie în Monitorul Oficial al României. Și deși legea nu-mi cerea, știind că era în plină desfășurare o vânătoare de vrăjitoare și nedorind să fiu în niciun fel vulnerabil, cesionasem până și acțiunile. Totul era scris negru pe alb în declarațiile mele de avere și de interese. Și totuși ANI, condus de Horia Georgescu, m-a executat. În cele din urmă, strâns la rândul său cu ușa, fostul președinte ANI a recunoscut că multe sentințe ANI erau prefabricate de SRI.

Prin urmare, la niciun an de la câștigarea prin luptă cinstită de la cetățenii din Dâmbovița a unui mandat de senator, am fost lovit în plin de o ghiulea trasă din direcția statului paralel. Și nu am fost vânat doar de ANI. Din acel moment, s-a dezlănțuit iadul. Acea parte aservită a presei, dar destul de consistentă, a început după acest semnal să mă atace în forță. Eram obligat să răspund la fel de fel de întrebări tâmpite, în loc să-mi promovez proiectele legislative și politice. Toți politicienii au concurenți și adversari, nu numai din zona opoziției, ci și în propriul partid. Aveam și eu. Destui. Pe mulți îi călcasem pe coadă atunci când am reușit să promovez o comisie specială de anchetă în cazul judecătorului Bîrsan de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, împotriva căruia a fost emis un mandat ilegal de urmărire pe siguranță națională. Sau când am încercat, fără succes de altfel, să promovez o lege prin care să se interzică ferm societățile și ONG-urile acoperite, manevrate de serviciile secrete. Sau când demonstram că avem un Parlament al oilor de teracotă. O mașinărie de vot și nu una de dezbatere. Așa că s-au bucurat și adversarii mei din PNL, nu numai cei din opoziție.

Decapitarea mea de către ANI pe motiv că sunt incompatibil le-a dat multora apă la moară. Este una dintre explicațiile pentru care, de pildă, nu am putut fi promovat la conducerea vreunei comisii parlamentare sau în vreunul dintre organismele de conducere ale Senatului României. Nici colegii mei de bună credință, care nu-mi erau dușmani ori adversari, nu mai aveau încredere în capacitatea mea de a supraviețui politic. Pentru că așa era regula. Odată intrat în malaxorul ANI, nu prea mai ai cum să ieși cu fața curată. Câmpul tactic se ducea până departe. Până în instanțele de judecată. Asta dacă cineva era atât de nebun încât să încerce să-și facă dreptate în Justiție. Să mă mai mir în aceste condiții că, atunci când am încercat să obțin prin vot o funcție de vicepreședinte al PNL, am eșuat?

Ei bine, eu unul am fost suficient de nebun. M-am adresat Justiției. Am contestat raportul ANI. A venit instantaneu ghiuleaua numărul doi. Pentru că, v-am spus, existau nu unul, ci două brațe înarmate ale statului paralel. Așa că de la denunțul unui anonim m-am trezit și cu o anchetă penală, legată tot de presupusa mea lipsă de integritate. O anchetă care a murit între timp. Dar după ce a făcut și ea destul de multe valuri. Și am câștigat. Într-o primă instanță. Spre sfârșitul anului 2014. După un an de când ANI m-a excomunicat. ANI a făcut însă recurs. Horia Geogescu nu se lăsa. Sau nu era lăsat să se lase. Și am mers deci din nou la proces. Dosarul unui trucaj ordinar devenise din ce în mai consistent. Doar-doar judecătorii nu vor observa evidența. Și a durat mult. Până acum.

Acum s-a terminat. Prea târziu. Între timp, PNL și-a făcut un nou statut. Care îi excludea cu desăvârșire pe cei considerați neintegri. Chiar dacă Justiția nu-și spusese încă cuvântul. Așa că mă aflu în afara PNL. Este singurul lucru pozitiv, dacă mă gândesc că acest partid a luat-o literalmente razna, transformându-se într-un slugoi al statului paralel. Problema însă este că dacă aș fi vrut să candidez independent sau pe listele altor partide, nu aș fi putut. Candidatura mea ar fi fost invalidată. Porțile Parlamentului României s-au închis în spatele meu. Înregistrând pierderi uriașe, dar luptând îndârjit, eu unul am reușit să înving ANI. Alții însă, mulți alții au fost nu numai eliminați pe nedrept din politică, dar au mai și rămas cu ștampila de neintegri. Și s-au mai ales și cu condamnări penale. Tot pornind de la „constatări" ANI.

Nu îmi mai poate da nimeni înapoi demnitatea pierdută în urmă cu aproape cinci ani. Nici imaginea mea nu mai poate fi reconstituită retroactiv. În schimb, cred că este timpul să-i învățăm pe aceși domni înregimentați în statul paralel, dresați să abuzeze oameni, că pot și plăti pentru aceste fărădelegi. La sfatul avocatului meu din acest proces, Mihaela Lupu, am decis să nu fac o plângere penală împotriva celor vinovați. Am să fac o plângere civilă. Am să cer despăgubiri Agenției Naționale de Integritate. Financiare. Și mă voi lupta până în ultima clipă ca despăgubirile pe care mi le va acorda instanța să fie în final plătite nu de către stat, că nu cetățenii sunt de vină, ci de către cei vinovați.

P.S.: În mod deliberat, nu am scris aici nimic despre faptul că am făcut aproape nou luni de închisoare tot pentru o faptă inventată. În acest caz, surpriza va veni mai târziu.

Sorin Rosca Stanescu