• Tweet

Ambasada Germaniei la București a postat, pe pagina sa de Facebook, aceste lămuriri: "În Germania, urmărirea penală a abuzului în serviciu este reglementată prin intermediul mai multor paragrafe din legi fiscale, din dreptul disciplinar şi din Codul Penal. Pedepsele ajung de la amenzi modeste până la măsuri disciplinare şi chiar pedepse considerabile cu privare de libertate".

Sub cuvânt că aliaților li se permit lucruri inadmisibile în relațiile dintre inamici, Guvernul german (în numele căruia se presupune că vorbește și acționează ambasada) intervine în disputa politică internă din România referitoare la modificarea dispozițiilor din Codul penal privind abuzul în serviciu, cu intenția nedisimulată de a înlătura argumentul că în legislația germană această faptă nu ar fi incriminată. Oficialii români care susțin contrariul ar fi, prin urmare, ignoranți sau mincinoși. Printre aceștia se numără însuși Președintele Senatului României. (Îl putem ofensa - nu-i așa? - că doar suntem prieteni!)

Nu este deloc întâmplator că aceste "lămuriri" germane vin în același timp cu aberanta "opinie preliminară" a Comisiei de la Veneția privind legile justiției adoptate de legislativul României presupus suverane. Germania are un cuvânt greu de spus în gospodăria amintitei Comisii. Prietenii prietenilor noștri ne sunt "prieteni", evident.

"Partidul străzii" (Eminescu se referea inspirat la acesta cu apelativul "canalia de uliți") jubilează: "Iată că abuzul în serviciu este pedepsit și de marea democrație germană! Numai ‘penalii' noștri pretind că ar fi vorba despre o infracțiune tipică sistemului dictatorial comunist! Rușine!!! Jos Guvernul PSD/ALDE! Jos Parlamentul!! Jos CCR!!! Demisia!!!!"

Perfect! Ar trebui să copiem legislația germană!

I-am auzit pe unii parlamentari ai majorității "dictatoriale" argumentând în acest sens, dar ... "partidul străzii" se opune. De ce? Întrucât în legislația germană nu există, așa cum rezultă din șireata precizare a ambasadei pentru cunoscătorii care citesc cu bună credință, nici un text corespunzător celui din codul penal român care incriminează abuzul în serviciu. A prelua legislația germană ar presupune deci scoaterea totală din codul penal român a actualului text privind abuzul în serviciu și dispariția din acest cod a expresiei "abuz în serviciu".

Fără îndoială cu intenție, comunicatul ambasadei germane induce o confuzie între infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de legislația română, și conceptul general de "abuz în serviciu" care se manifestă în diverse forme concrete din care unele antrenează sub aspect juridic răspunderea fiscală, altele pe cea materială, altele pe cea disciplinară, altele pe cea contravențională, iar altele (precum abuzul funcționarului public de a percepe foloase materiale - adică mită - pentru a-și îndeplini atribuțiile) pe cea penală. Distincția între faptele care antrenează aceste forme diferite de răspundere juridică se face în funcție de gradul lor de periculozitate socială măsurat prin dimensiunea prejudiciului provocat sau importanța interesului lezat (public sau privat).

Păi nu tocmai despre asta se discută și în Parlamentul României?

Cu aerul că îl contrazice, Ambasada Germaniei îl confirmă. O confirmare, însă, pe înțelesul celor care deja știau cum stau lucrurile și nu aveau, deci, nevoie de ea. Pentru ceilalți este un act de inducere în eroare comis cu rea credință.

În Germania, așadar, NU este incriminat genul - abuzul în serviciu, ci numai unele din speciile acestuia, și acelea nu totdeauna pedepsite cu închisoarea. De asemenea, în Germania este de neconceput ca o persoană care a luat o decizie inadecvată fără să încalce însă nici o lege sau fără să producă o pagubă serioasă, să înfunde pușcăria.

De ce nu face și aceste precizări Ambasada Germaniei? Pentru că nu îi place legea exploatării resurselor offshore?!?

Ce nu mai spune distinsa ambasadă, este că în Germania darea de mită se pedepsește numai dacă ea se consumă în relația cu un funcționar public german, care o primește. Dacă mita este oferită unui străin pentru a aduce profit unui german, ea nu mai este pedepsită. Prin urmare, spre deosebire de legea română, cea germană nu apără un principiu moral, ci un interes personal cu caracter național. Coruperea străinilor în profitul germanilor este permisă; doar coruperea germanilor este interzisă.

Legea germană nu pedepsește intenții, ci numai fapte. Potrivit legii române, însă, abuzul în serviciu sub forma luării de mită sau a traficului de influență se pedepsește chiar dacă nu ai făcut nimic altceva decât într-o discuție, eventual la un pahar de vin, în glumă sau din eroare, ți-ai dat acordul verbal să îți îndeplinești o atribuție oficială în schimbul unui folos personal virtual. Chiar dacă ulterior acestei discuții nu s-a mai întâmplat nimic, simpla intenție astfel exprimată, fie ea și glumeață sau diplomatică, în România te trimite la închisoare. O fi bine? O fi rău?

Nemții nu acceptă ca mai multe infracțiuni să fie comise prin aceeași faptă și mai ales ca o singură faptă să fie pedepsită de mai multe ori fiind denumită în mai multe feluri. Teoretic la fel este și în dreptul românesc. Practic însă, ambiguitățile intenționate ale legii penale române fac ca aceeași faptă să fie pedepsită simultan, de pildă, ca abuz în serviciu, luare de mită și trafic de influență sau fals, uz de fals și înșelăciune etc. Vă place?

Să preluăm, deci, integral legea germană! Domnul Dragnea (îl numesc întrucât pentru unii, criteriul corectitudinii modificărilor legislative este satisfacția sau insatisfacția pe care acestea i-o produc) s-ar da în vânt după o asemenea soluție.

Jumătățile de adevăr, precum "lămuririle" Ambasadei germane, sunt mai rele decât o minciună întreagă. O minciună întreagă poate fi combătută prin demonstrarea contrariului, pe când o jumătate de adevăr, deși nu exprimă realitatea, va seduce mereu, prin partea de realitate pe care o conține, pe ignoranții naivi, rătăcindu-i și mai mult în ceața confuziilor și prejudecăților. Astfel se manipulează poporul unui stat "aliat" și se induce suspiciune, nervozitate și în cele din urmă instabilitate politică într-o țară "prietenă". Într-adevăr, cu așa prieteni nu mai ai nevoie de dușmani!

Adrian Severin