• Tweet

Un important om politic al Europei, astăzi pe ducă, în sens electoral, îi poruncește unui obscur președinte de republică, și el pe ducă, tot electoral, să nu care cumva să-i permită Guvernului acelei țări să răspundă pozitiv solicitării statului Israel. De a fi mutată ambasada, acolo unde țara gazdă vrea. De la Tel Aviv la Ierusalim. Angel Merkel bate din picior și îi cere lui Klaus Iohannis să execute o lecție de dresură pe această temă cu Guvernul Dăncilă. Este posibil?

Această informație, cum că Merkel i-ar fi solicitat lui Klaus Iohannis să intervină energic pentru a bloca diligențele Guvernului României în ceea ce privește mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim circulă cu insistență. Fără ca cineva de la Berlin sau de la București să dezmintă scandaloasa infomație. Semn că din păcate există toate șansele să fie adevărat.

Informația este scandaloasă, întrucât România, cel puțin sub aspect constituțional, nu este vasala Germaniei. Și nu există niciun motiv pentru ca Berlinul să dicteze ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă Bucureștiul în politica sa internă sau externă. Simplul fapt că atât Merkel cât și Klaus Iohannis au o origine comună, germană, nu poate reprezenta un argument pentru o asemenea subordonare.

Dacă scandaloasa informație nu a fost dezmințită până în acest moment și, dacă enormitatea se dovedește a fi reală, atunci trebuie să ne gândim ce anume a declanșat intervenția intempestivă a cancelarului Angela Merkel. Primul argument care ne vine în minte este faptul că, după ce Guvernul Dăncilă a anunțat că se gândește la proiectul mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, adică acolo unde dorește statul gazdă, iar Klaus Iohannis a reacționat într-un mod extrem de scandalos și insultător pentru Israel, Executivul a făcut pasul următor. A întocmit un studiu cu argumente pro și contra legate de acest proiect, a anunțat finalizarea acestui material și l-a prezentat spre deliberare atât Guvernului cât și Președinției. Argumentele în favoarea mutării ambasadei sunt mai puternice decât contraargumentele. Este de presupus ca acest studiu a fost prezentat unor instituții, dintre care nu puteau lipsi Parlamentul, Guvernul și Președinția. Să fi ajuns respectivul studiu sub ochii doamnei Angela Merkel? Ar fi regretabil. Și grav totodată. Pentru că el este cel puțin un secret de serviciu, dacă nu care cumva este clasificat și mai sever. Dacă nu ar sta așa lucrurile, Ministerul de Externe l-ar fi dat publicității. Fie direct, fie indirect, „pe surse". Dacă președintele Klaus Iohannis i-a prezentat acest document cancelarului german, el a comis o ilegalitate. Dacă nu i-a prezentat cancelarului acest document și dacă, prin mijloace specifice, doamna Merkel l-ar fi obținut, am avea dovada unei acțiuni ilegale pe teritoriul României a unui serviciu de informații a unei puteri străine. Dacă nu s-a întâmplat nici una, nici alta, dar totuși Klaus Iohannis a considerat necesar să o informeze pe doamna Merkel și să se consulte cu aceasta, atunci ne aflăm în prezența unui act de mare umilință a președintelui României în fața unui lider politic reprezentantând alt stat.

Am prezentat cred toate ipoteze posibile legate de acest material elaborat de Ministerul de Externe. Mai puțin ipoteza că pur și simplu doamna Merkel ar fi aflat din presă această știre, s-ar fi alertat și l-ar fi contactat pe președintele Klaus Iohannis, pentru a-i îndruma pașii. Dacă este așa, atunci nu ne putem decât mira că a aflat atât de târziu. În definitiv, informația circulă de mai mult timp.

Este însă posibil ca reacția doamnei Merkel, nedezmințită nici de Cancelaria Germaniei și nici de instituția prezidențială de la București, să fi fost generată de un alt motiv. Și care ar putea fi acesta.

De mai bine de doi ani, în mod rușinos, noi nu avem un ambasador în Israel, în ciuda multiplului parteneriat, care ne leagă de acest aliat prețios. Ambasadorii sunt numiți, conform Constituției României, de președinte. Dar în baza unei nominalizări făcute de Guvern. Care, la rândul său, primește, analizează și avizează propunerea Ministerului de Externe. Întrucât președintele Klaus Iohannis, în ciuda nenumăratelor semnale de alarmă că nu avem un ambasador în Israel a tăcut ca peștele, iar Guvernul nu a fost nici el mai vocal, am putea deduce că la mijoc nu este decât o neglijență deosebit de gravă. Numai că lucrurile nu stau așa. Ziariștii au întrebat și Guvernul a răspuns. S-a făcut o nominalizare cu mai multe luni în urmă, căreia Klaus Iohannis nu i-a dat niciun răspuns. Nici pozitiv, nici negativ. Probabil că a căzut pe gânduri și se tot gândește. Dar Guvernul ce a făcut? A dormit? Oare din acest motiv, simțindu-se insultat, să fi renunțat Benjamin Netanyahu să participe la București la ședința comună de Guvern? E clar că autoritățile din Israel se simt insultate de către președintele României. Tocmai din acest motiv, de curând, într-o întâlnire cu câțiva prim-miniștri, între care și premierul Dăncilă, Netanyahu a declarat că poziția Guvernului României, care pregătește mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim este corectă, în timp ce poziția președintelui, contrară acestui proiect, este incorectă și că, în acest sens, va avea o convorbire telefonică cu acesta. Poate că abia după această convorbire telefonică, dacă ea a avut loc, Klaus Iohannis a scâncit la urechea Angelei Merkel.

Există însă și un alt element posibil declanșator al intervenției Berlinului. Neprimind atât de mult timp niciun răspuns, Ministerul de Externe i-a propus Guvernului o nouă nominalizare de ambasador. O altă persoană, care să reprezinte acolo statul român. Așa cum se obișnuiește, mai ales în cazul unor aliați strategici, este de presupus că respectiva persoană a primit în prealabil agrementul din partea oficialităților statului Israel. După care, în conformitate cu Constituția, Guvernul a trimis la Cotroceni noua solicitare de numire a unui ambasador al României în Israel. Nu care cumva tocmai din acest motiv ar fi intervenit Angela Merkel? Corespondența între cele două evenimente, cel al solicitării de către Guvernul României a numirii unui ambasador și cel al intervenției cancelarului german este prea mare, pentru a nu ne obliga să medităm asupra ei.

Și abia acum putem face o legătură. Numirea unui ambasador în Israel, pe care în mod normal Klaus Iohannis nu o mai poate refuza fără a stârni reacții dure ale statului gazdă, nu ar face decât să precipite proiectul mutării ambasadei României de la Tel Aviva la Ierusalim, care este, conform Constituției, apanajul exclusiv al Guvernului. Probabil că aici e buba.

Sorin Rosca Stanescu