• Tweet

În scurt timp, Guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu va avea o reuniune comună la Palatul Victoria cu Executivul de la București. Presupun că acela va fi momentul ales de către procurorii DIICOT, conduși de Daniel Horodniceanu, aflat în prelungiri, pentru a aresta Cabinetul de la Tel Aviv. La pachet cu Guvernul României. În cea mai amplă operațiune din toate timpurile de contracarare a înaltei trădări. Pas cu pas, va veni deznodământul. Pasul fiind potrivit după ritmul președintelui Klaus Iohannis.

Ieri, societatea românească și nu numai, am putea spune o lume întreagă, a fost scurtcircuitată de o știre de senzație. De mai mult timp, respectiv de 21 de zile, în mare taină, fusese declanșat un dosar de urmărire penală in rem pentru înaltă trădare, care îl vizează pe însuși premierul României. Viorica Dăncilă era în corzi fără să știe de 21 de zile. Astăzi se fac 22. Dar acum știe. Ce știe? Știe că, deși dosarul este in rem, cercetările o vizează în mod direct. Pentru că ea face obiectul denunțului lui Ludovic Orban, încă șeful opoziției. Și, în definitiv, ei și nu altcuiva îi ceruse de două ori, bătând din picior, președintele Klaus Iohannis să demisioneze. Iar doamna Viorica Dăncilă l-a înfruntat și a refuzat să dea curs acestei solicitări.

Ce știm în acest moment? Că la numai câteva zile de la denunțul lui Ludovic Orban, procurorii DIICOT, unul sau mai mulți, în frunte cu domnul Daniel Horodniceanu, au constatat că plângerea e validă. Că există elemente suficiente, chiar dacă niciunul dintre noi nu le-a văzut lecturând documentul, pentru declanșarea unei cecetări. In rem. De ce in rem? Asta este o mare necunoscută. Pentru că domnul Ludovic Orban nu a reclamat pur și simplu faptul că s-ar fi produs un act de înaltă trădare de către cineva, nu se știe cine, în beneficiul statului Israel. El a utilizat în denunț nu numai predicatul ci și subiectul. Iar subiectul principal este Viorica Dăncilă. Căreia i-a fost atașat și Liviu Dragnea.

Este un mare mister cum a ajuns domnul Ludovic Orban, salariat part-time al unei obscure societăți comerciale din provincie, la informații atât de sensibile cum sunt cele vizând înalta trădare. O înaltă trădare constând în primul și în primul rând în vânzarea de secrete de importanță capitală unei puteri străine. De către reprezentanții puterii de la București. Cum de a aflat Ludovic Orban ceea ce nimeni până la el nu știa?

Singurul răspuns posibil e că președintele PNL, urmărindu-și cu încrâncenare adversarul politic cu scopul de a-l mătura de la Palatul Victoria și de a-i lua locul, a aflat la rândul său de existența unor secrete vitale ale statului român pasate de Viorica Dăncilă, în complicitate cu Liviu Dragnea, unui stat inamic. Care, în opinia sa, ar fi statul Israel. În aceste condiții, urmează să ne întrebăm pe loc ce rost mai are ca statul român să finanțeze Serviciul Român de Informații, atâta timp cât un act de înaltă trădare se petrece pe sub nasul amorțit al reprezentanților respectivei instituții iar cel care, de fapt, demontează întreaga operație de trădare este până la urmă un simplu cetățean. Pe nume Ludovic Orban, care, temporar, este președintele unui partid politic aflat nu la putere, de unde, hai să zicem, și-ar putea extrage unele informații, ci peste gard, în opoziție.

E clar că SRI nu a știut nimic până când Ludovic Orban a anunțat că tocmai a făcut un denunț penal împotriva premierului Viorica Dăncilă. După care ce s-a mai întâmplat?

Deducem, dintr-un raționament cât se poate de logic, că în doar câteva zile SRI s-a dezmeticit. Biciuită de Eduard Helvig, scurtcircuitată de teribila veste, instituția s-a pus în mișcare și le-a oferit cărniță fragedă procurorilor DIICOT. Cu alte cuvinte, informații de natură să confirme actul de înaltă trădare. Să-l confirme până la punctul la care aceștia, în umă cu 22 de zile, dacă socotim până azi, s-au pus în mișcare și au transpirat făcând cercetări in rem.

Tot pe cale de deducție cât se poate de logică rezultă că cel mai important serviciu secret al țării a reușit performanța de a documenta retroactiv înalta trădare. Pentru că e clar că în termeni reali acest lucru nu s-a produs, căci, dacă s-ar fi produs, faptele fiind de o gravitate excepțională, ar fi condus la surprinderea în flagrant a celor doi făptuitori și la încătușarea acestora pe loc, de către procurorii avertizați, desigur cu aprobarea președintelui României.

Numai derulând filmul în acest fel înapoi, putem înțelege cum de este posibil ca informații atât de explozive privind un act de înaltă trădare în beneficiul unui alt stat, să se transforme într-o sesizare a unei persoane fizice. Altfel, după cum scrie la lege, legea statului de drept invocat de dimineață până seara de către preedintele Klaus Iohannis, Servicul Român de Informații și nu un simplu cetățen ar fi trebuit să afle că se produce sau că tocmai s-a produs un act de înaltă trădare și să informeze de îndată instituțiile abilitate ale statului. Cea mai abilitată în acest caz fiind desigur DIICOT. În niciun caz, dacă SRI ar fi fost instituția care a descoperit înalta trădare, ea nu l-ar fi informat pe domnul Ludovic Orban, care nu se regăsește pe niciuna dintre listele de instituții sau de persoane, care ar putea fi avertizate în acest fel și într-un asemenea caz de SRI.

Dar să nu uit: mai există, desigur doar teoretic, și un alt scenariu posibil. Un scenariu în care Serviciul Român de Informații, înainte de a proceda conform legii, sesizând DIICOT asupra posibilității unei infracțiuni de o asemenea importanță, să-l fi pus la curent pe președintele Klaus Iohannis. Ar fi fost desigur ilegal să se întâmple așa ceva. Din două puncte de vedere. 1). Conform legii, atunci când SRI are informații despre o prezumtivă infracțiune, prima instituție sesizată este Parchetul. Și nu decidentul politic. 2). Președintele Klaus Iohannis, dacă ar fi primit o asemenea notă informativă explozivă, ar fi avut la rândul său obligația să sesizeze de îndată instituția abilitată să facă cercetări. Respectiv DIICOT. În niciun caz Iohannis nu și-ar fi putut permite să încalce atât de flagrant legea încât, în loc să-i sesizeze pe procurori, să-l informeze pe un simplu cetățean, Ludovic Orban care, temporar, este președintele unui partid din opoziție. Ba chiar să-i lase acestuia timp să redacteze denunțul sau să citească ceea ce au redactat alții și să-l depună în zgomot de fanfară la DNA.

Noi toți știm că președintele Klaus Iohannis a jurat să apere Constituția și legile statului român. El apără Constituția zi și noapte. Chiar și atunci când aparent o încalcă. El apără Constituția chiar și în raport cu judecătorii Curțiii Constituționale, atunci când crede că aceștia au dat în bâlbâială. Cum ar fi putut președintele Klaus Iohannis să procedeze altfel în acest caz?

Acum, tot prin reducere la absurd, să vedem ce a făcut și ce nu făcut domul Eduard Hellvig în calitatea sa de director al celui mai important serviciu secret al țării, care, între altele, se ocupă de contraspionaj și este extrem de vigilent, pentru ca secrete de importanță vitală să nu fie date pe mâna unei puteri ostile. Mai întâi și mai întâi, pornind de la prezumția bunei sale credințe, putem avea certitudinea că domnul Hellvig nu a fost informat asupra acestei uriașe operațiuni de înaltă trădare de către proprii săi subordonați. A aflat-o ca noi toți ceilalți din presă. În momentul în care Ludovic Orban a anunțat că depune un denunț. Presupun că în aceste condiții a trecut imediat la ample și energice verificări. Pentru a afla dacă subordonații săi au avut sau nu cunoștință de detalii privind înalta trădare. Dacă răspunsul a fost negativ, cred că a luat măsuri drastice împotriva celor neglijenți. Iar apoi a pus imediat instituția la treabă. Pentru că niciodată nu-i prea târziu pentru a-i demasca pe cei vinovați.

Așa se face - e tot un raționament logic - că în numai câteva zile, adică pe 7 iunie, adică anterior datei de 7 iunie, SRI a fost în măsură să confirme elemente ținând de înala trădare, oferindu-le astfel muniție procurorilor DIICOT, pentru a declanșa o cercetare in rem, dar cu autori dinainte anunțați, o cercetare ținută la mare secret până joi de domnul Daniel Horodniceanu.

Chiar dacă provine din Partidul Național Liberal, unde o vreme a fost unul dintre conducători, și chiar dacă a fost propus pentru această înaltă demnitate de către președintele Klaus Iohannis, putem pune mâna în foc că domnul Eduard Hellvig nu s-ar preta nici în ruptul capului la jocuri în afara legii, care sunt tipice de poliție politică. Cum ar fi de pildă livrarea unor informații către cine nu trebuie să aibă acces la ele. Domnul Hellvig are suficientă experiență și cultură politică, este suficient de precaut dar și suficient de patriot pentru a nu călca în străchini. Mai ales într-un asemenea caz, în care ar fi imediat bănuit că încearcă să-i dea apă la moară președintelui în ofensiva acestuia împotriva premierului Dăncilă și a șefului PSD. Sau, și mai rău, cu cerbicia cu care Iohannis se împotrivește unei decizii, care este eminamente apanajul Executivului, cum e mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Nu mă îndoiesc că domnul Eduard Hellvig este primul care înțelege că, dacă se dovedește înalta trădare, atunci solicitarea lui Iohannis ca ambasada să nu se mute și ca premierul să demisioneze, pentru că s-a gândit să mute ambasada, devine îndreptățită, pentru că un asemenea proiect este rezultatul înaltei trădări.

Toată lumea se întreabă de ce abia după 21 de zile domnul Daniel Horodniceanu a catadicsit să informeze opinia publică asupra traseului celui mai greu dosar din istoria României. Un răspuns posibil este că se aproie deznodământul. Respectiv se apropie momentul când ancheta in rem - care nu avea niciun niciun rost să fie in rem- se transformă în anchetă in personam, ceea ce îl va obliga pe preșdintele Klaus Iohannis să o suspende pentru 40 de zile pe doamna Dăncilă. Pentru că mai mult nu poate. Conform Constituției, președintele nu-l poate demite pe primul-ministru. Numai că ce să vezi? Acest moment pare să coincidă în mod straniu cu un eveniment extrem de important. Ca o expresie a parteneriatului nostru special pe multiple planuri cu statul Israel, Guvernul de la Ierusalim, condus de Benjamin Netanyahu, urmează să țină o ședință comună la Palatul Victoria cu Guvernul de la București. Moment în care Horodniceanu ar putea organiza un flagrant. Și să treacă la arestarea ambelor Guverne. Căci dacă Guvernul Românie a trădat, a făcut-o în beneficiul Guvernului statului Israel. Va aresta oare Horodniceanu statul Israel?

Sorin Rosca Stanescu