ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Augustin Lazăr are parțial dreptate

Postat la: 31.08.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

Augustin Lazăr are parțial dreptate

A stârnit reacții furibunde afirmația procurorului general Augustin Lazăr conform căreia România nu poate urma modelul Franței, plasând Inspecția Judiciară la Ministerul Justiței. Motivul invocat de ele este că nu avem o democrație consolidată. Cei care contestă argumentele lui Augustin Lazăr consideră că acesta nu are dreptate punând sub semnul întrebării democrația din România. Și, ca atare, Inspecția Judiciară ar trebui transferată la Ministerul Justiției. După cum se poate ușor observa, aceștia sunt partizanii proiectului lui Tudorel Toader. Dar chiar așa stau lucrurile?

Cel mai insistent argument invocat în atacarea punctului de vedere al lui Augustin Lazăr este faptul că, atunci când România a fost primită în Uniunea Europeană, democrația din această țară a fost omologată drept funcțională. Cu alte cuvinte, cosolidată. Și este de neconceput ca, între timp, lucrurile să se fi schimbat. Iar dacă asta este situația, atunci poziția României în UE devine din ce în ce mai precară. Și de ce nu? Nu ar fi pentru prima dată când traseul unui stat este de tip regresiv. În anii 2004-2005 echilibrul puterilor în stat nu era contestat de nimeni. Valorile democratice erau aproape unanim identificate, recunoscute și apărate. Nici atunci democrația nu era consolidată. Totuși, ea era funcțională. Între timp, lucrurile au regresat. Mișcarea parcursă de România sub acest aspect a fost de tip retractil. În 2004-2005 nu eram un stat santinelă la granița NATO și UE. Nu se punea problema militarizării instituțiilor statului. Ci, dimpotrivă, eforturile erau îndreptate în direcția demilitarizării. Iar republica nu era a procurorilor. Era a cetățenilor României, care își disputau opțiunile susținând unul sau altul dintre partidele politice. Astăzi, situația este diferită.

Presa nu mai reprezintă nici pe departe ceea ce reprezenta atunci când am intrat în Uniune Europeană și în NATO. Nu mai este câinele de pază al societății. Este fie goarna serviciilor secrete, fie, așa cum se exprima chiar azi un analist politic, o presă a grefierilor.
Sindicatele erau puternice și încercau să îi reprezinte pe salariați. Liderii sindicali nu erau anchetați și închiși pe capete. Astăzi, cele mai multe sindicate sunt galbene. Vopsite. Cu un discurs duplicitar. Cu manifestări de frondă aparentă.

Atunci, societatea civilă încă funcționa la parametrii normali. ONG-urile finanțate de George Soros sau de alți manipulatori externi funcționau, cel puțin aparent, în parametrii democratici . Nu manipulau ostentativ societatea. Și nu apăruseră la o masă critică semnificativă ONG-uri finanțate și manipulate de serviciile secrete.

Serviciul Român de Informații avea bugete incomparabil mai mici, care nu îi permiteau să transforme justiția, presa, restul societății civile, Parlamentul și Executivul într-un câmp tactic. Iar societățile comerciale acoperite nu proliferaseră încă atât de mult, încât să pună mâna pe cele mai importante pârgii ale economiei și finanțelor.

Aflată în anticamera Uniunii Europene, în care abia fusese primită, și fiind tratată ca o anexă NATO, România nu fusese transformată nici în stat santinelă și nici în colonie. Cea mai mare parte a utilităților și a resurselor de energie încă aparțineau capitalulului autohton. Încă mai avea un sistem financiar bancar național și funcțional.

Asemenea realități au fost treptat răsturnate. Pierdută în jocul marilor puteri, incapabilă să-și urmărească propriile interese, nemaiavând după intrarea în UE și NATO un proiect de țară unificator, România a cedat cercurilor de interese străine și a devenit un fel de stat captiv. O colonie. În aceste condiții, pe nimeni nu a mai interesat faptul că democrația din această țară a regresat. Sub conceptul statului de drept s-a ascuns doar preocuparea de a ține România în frâu din perspectiva intereselor marilor puteri.

De aceea Augustin Lazăr nu are dreptate atunci când susține ca Inspecția Judiciară din România să nu urmeze modelul francez, în schimb are dreptate când afirmă că democrația este neconsolidată. De fapt, este o democrație eșuată. Și tocmai de aceea ar trebui să repornim de unde am rămas. Și din perspectiva justiției. Inclusiv a Inspecției Judiciare.

Sorin Rosca Stanescu

 

loading...
PUTETI CITI SI...

Augustin Lazăr are parțial dreptate

Postat la: 31.08.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

0

A stârnit reacții furibunde afirmația procurorului general Augustin Lazăr conform căreia România nu poate urma modelul Franței, plasând Inspecția Judiciară la Ministerul Justiței. Motivul invocat de ele este că nu avem o democrație consolidată. Cei care contestă argumentele lui Augustin Lazăr consideră că acesta nu are dreptate punând sub semnul întrebării democrația din România. Și, ca atare, Inspecția Judiciară ar trebui transferată la Ministerul Justiției. După cum se poate ușor observa, aceștia sunt partizanii proiectului lui Tudorel Toader. Dar chiar așa stau lucrurile?

Cel mai insistent argument invocat în atacarea punctului de vedere al lui Augustin Lazăr este faptul că, atunci când România a fost primită în Uniunea Europeană, democrația din această țară a fost omologată drept funcțională. Cu alte cuvinte, cosolidată. Și este de neconceput ca, între timp, lucrurile să se fi schimbat. Iar dacă asta este situația, atunci poziția României în UE devine din ce în ce mai precară. Și de ce nu? Nu ar fi pentru prima dată când traseul unui stat este de tip regresiv. În anii 2004-2005 echilibrul puterilor în stat nu era contestat de nimeni. Valorile democratice erau aproape unanim identificate, recunoscute și apărate. Nici atunci democrația nu era consolidată. Totuși, ea era funcțională. Între timp, lucrurile au regresat. Mișcarea parcursă de România sub acest aspect a fost de tip retractil. În 2004-2005 nu eram un stat santinelă la granița NATO și UE. Nu se punea problema militarizării instituțiilor statului. Ci, dimpotrivă, eforturile erau îndreptate în direcția demilitarizării. Iar republica nu era a procurorilor. Era a cetățenilor României, care își disputau opțiunile susținând unul sau altul dintre partidele politice. Astăzi, situația este diferită.

Presa nu mai reprezintă nici pe departe ceea ce reprezenta atunci când am intrat în Uniune Europeană și în NATO. Nu mai este câinele de pază al societății. Este fie goarna serviciilor secrete, fie, așa cum se exprima chiar azi un analist politic, o presă a grefierilor.
Sindicatele erau puternice și încercau să îi reprezinte pe salariați. Liderii sindicali nu erau anchetați și închiși pe capete. Astăzi, cele mai multe sindicate sunt galbene. Vopsite. Cu un discurs duplicitar. Cu manifestări de frondă aparentă.

Atunci, societatea civilă încă funcționa la parametrii normali. ONG-urile finanțate de George Soros sau de alți manipulatori externi funcționau, cel puțin aparent, în parametrii democratici . Nu manipulau ostentativ societatea. Și nu apăruseră la o masă critică semnificativă ONG-uri finanțate și manipulate de serviciile secrete.

Serviciul Român de Informații avea bugete incomparabil mai mici, care nu îi permiteau să transforme justiția, presa, restul societății civile, Parlamentul și Executivul într-un câmp tactic. Iar societățile comerciale acoperite nu proliferaseră încă atât de mult, încât să pună mâna pe cele mai importante pârgii ale economiei și finanțelor.

Aflată în anticamera Uniunii Europene, în care abia fusese primită, și fiind tratată ca o anexă NATO, România nu fusese transformată nici în stat santinelă și nici în colonie. Cea mai mare parte a utilităților și a resurselor de energie încă aparțineau capitalulului autohton. Încă mai avea un sistem financiar bancar național și funcțional.

Asemenea realități au fost treptat răsturnate. Pierdută în jocul marilor puteri, incapabilă să-și urmărească propriile interese, nemaiavând după intrarea în UE și NATO un proiect de țară unificator, România a cedat cercurilor de interese străine și a devenit un fel de stat captiv. O colonie. În aceste condiții, pe nimeni nu a mai interesat faptul că democrația din această țară a regresat. Sub conceptul statului de drept s-a ascuns doar preocuparea de a ține România în frâu din perspectiva intereselor marilor puteri.

De aceea Augustin Lazăr nu are dreptate atunci când susține ca Inspecția Judiciară din România să nu urmeze modelul francez, în schimb are dreptate când afirmă că democrația este neconsolidată. De fapt, este o democrație eșuată. Și tocmai de aceea ar trebui să repornim de unde am rămas. Și din perspectiva justiției. Inclusiv a Inspecției Judiciare.

Sorin Rosca Stanescu

 

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE