Bicla ne unește. Sângele nu?

Postat la: 30.07.2018 |

Bicla ne unește. Sângele nu?

Va fi un editorial scurt. Foarte scurt. Poate cel mai scurt. Pentru că îi este adresat direct unui personaj care citește încet. Și înțelege greu. În plus, voi încerca să fiu cât mai explicit. Pe măsura puterii de înțelegere și reflecție a domnului Klaus Iohannis. Veți vedea, titlu este cu adevărat sugestiv.

În Ardeal și chiar în Sibiu, de unde vine președintele nostru, biciletei i se spune „biclă". Acest nume de alint este pe înțelesul domnului președinte. Și, de aceea, îl folosesc. Klaus Iohannis, într-una dintre preumblările lui electorale, ne-a relatat un fapt interesant. Cum poate fi bicicleta , respectiv bicla, un simbol al unirii tuturor românilor. Nu chiar a tuturor. Dar măcar a celor care practică acest sport, renunțând la girofar și antemergători. Oameni foarte diferiți, rostea rar și apăsat președintele, iată, sunt uniți prin acest sport. Bicla devine astfel, în accepțiunea sa, un simbol al Marii Uniri.

Categoric, lucrurile pot să stea și așa. Dar pot să stea și altfel. De pildă, dacă ai câștigat alegerile, dacă ești președintele unui stat, cum e România, și nu ai niciun fel de proiect de țară, dar în schimb vorbești din când în când despre România educată, pentru care nu ai făcut nimic, mă gândesc de ce nu i-aș sugera domnului Klaus Iohannis să utilizeze un alt simbol al Marii Uniri. Mai substanțial. Și mai comun. Sângele.

Sângele ne unește într-o mai mare măsură decât bicla. Cu bicla se dau doar unii. Sânge avem aproape toți. Nu chiar toți. Zilnic, mor români pentru că le lipsește sângele. Este nevoie de donatori. Iar donatori nu se prea găsesc. Românii nu se prea grăbesc să doneze sânge pentru semenii lor aflați în suferință. Închideți o secundă ochii și încercați să-l vizualizați pe președintele tuturor românilor.

E un bărbat bine făcut și sănătos. Plesnește de sănătate. Poate și fiindcă se dă cu bicla. Și mă gândesc așa. Să-i sugerez cât se poate de politicos să facă un gest nobil. Să deschidă, utilizându-și întreg prestigiul și forța de convingere, o campanie națională de donare de sânge pentru frații români aflați în suferință. Să o facă în mod demonstrativ. Și chiar ostentativ. Așa cum s-a dat cu bicla. Și să-i cheme pe toți cei care îi înțeleg gestul să urmeze acest exemplu.

În anul Marii Uniri, îl rog frumos pe președinte să arate națiunii întregi că sângele ne uneșe. Dacă există omenie. Sper că citește. Sper că înțelege ce citește.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Bicla ne unește. Sângele nu?

Postat la: 30.07.2018 |

0

Va fi un editorial scurt. Foarte scurt. Poate cel mai scurt. Pentru că îi este adresat direct unui personaj care citește încet. Și înțelege greu. În plus, voi încerca să fiu cât mai explicit. Pe măsura puterii de înțelegere și reflecție a domnului Klaus Iohannis. Veți vedea, titlu este cu adevărat sugestiv.

În Ardeal și chiar în Sibiu, de unde vine președintele nostru, biciletei i se spune „biclă". Acest nume de alint este pe înțelesul domnului președinte. Și, de aceea, îl folosesc. Klaus Iohannis, într-una dintre preumblările lui electorale, ne-a relatat un fapt interesant. Cum poate fi bicicleta , respectiv bicla, un simbol al unirii tuturor românilor. Nu chiar a tuturor. Dar măcar a celor care practică acest sport, renunțând la girofar și antemergători. Oameni foarte diferiți, rostea rar și apăsat președintele, iată, sunt uniți prin acest sport. Bicla devine astfel, în accepțiunea sa, un simbol al Marii Uniri.

Categoric, lucrurile pot să stea și așa. Dar pot să stea și altfel. De pildă, dacă ai câștigat alegerile, dacă ești președintele unui stat, cum e România, și nu ai niciun fel de proiect de țară, dar în schimb vorbești din când în când despre România educată, pentru care nu ai făcut nimic, mă gândesc de ce nu i-aș sugera domnului Klaus Iohannis să utilizeze un alt simbol al Marii Uniri. Mai substanțial. Și mai comun. Sângele.

Sângele ne unește într-o mai mare măsură decât bicla. Cu bicla se dau doar unii. Sânge avem aproape toți. Nu chiar toți. Zilnic, mor români pentru că le lipsește sângele. Este nevoie de donatori. Iar donatori nu se prea găsesc. Românii nu se prea grăbesc să doneze sânge pentru semenii lor aflați în suferință. Închideți o secundă ochii și încercați să-l vizualizați pe președintele tuturor românilor.

E un bărbat bine făcut și sănătos. Plesnește de sănătate. Poate și fiindcă se dă cu bicla. Și mă gândesc așa. Să-i sugerez cât se poate de politicos să facă un gest nobil. Să deschidă, utilizându-și întreg prestigiul și forța de convingere, o campanie națională de donare de sânge pentru frații români aflați în suferință. Să o facă în mod demonstrativ. Și chiar ostentativ. Așa cum s-a dat cu bicla. Și să-i cheme pe toți cei care îi înțeleg gestul să urmeze acest exemplu.

În anul Marii Uniri, îl rog frumos pe președinte să arate națiunii întregi că sângele ne uneșe. Dacă există omenie. Sper că citește. Sper că înțelege ce citește.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE