• Tweet

În schimbul de replici dintre Codrin Ștefănescu și Liviu Dragnea, acesta din urmă a sugerat că secretarul general adjunct al PSD s-ar afla în relații de camaraderie și ar fi chiar asociat, nu se știe unde, cu Gabriel Oprea. La rândul său, Gabriel Oprea a replicat oferind două exemple de camaraderie dintre el și Liviu Dragnea. Insinuările și chiar acuzațiile curg în PSD și tind să se generalizeze. Ceea ce nu mă împiedică să încerc să desfac firul în patru și să aflu ce se ascunde de fapt în spatele acestor mesaje legate de camaraderii.

„Camaradul la nevoie se cunoaște", spune în mod explicit Gabriel Oprea. El îi bate astfel obrazul lui Liviu Dragnea, pentru insinuarea făcută de acesta la adresa relației dintre fostul șef UNPR și Codrin Ștefănescu. Într-adevăr, mesajul lui Dragnea la adresa celui care, de câtea zile, pare să-i fi devenit adversar în interiorul PSD, este de tip veninos. Este evident că, afirmând că ar exista o relație de camaraderie și chiar de asociere de altă natură între Codrin Ștefănescu și Gabriel Oprea, Dragnea încearcă să-l demonizeze în ochii opiniei publice pe încă secretarul general adjunct PSD. Gabriel Oprea se simte împroșcat cu noroi și ripostează.

Iar când ripostează Gabriel Oprea, iată, oferă două exemple, sugerând că mai sunt multe altele, din care reiese că au existat situații în trecut în care Dragnea s-a aflat la mâna lui Oprea, iar acesta s-a comportat cu el ca un adevărat camarad. O dată, când PSD câștigase 17 locuri de președinți de Consilii Județene, iar Dragnea a avut nevoie de susținerea lui Oprea pentru a fi ales președinte al acestora. A doua oară, când Victor Ponta s-a sinucis politic, demisionând pe Facebook din poziția de președinte PSD, creându-se astfel o oportunitate pentru Dragnea. Și când, din nou, Oprea l-a servit ca un adevărat camarad.

Înainte de a pătrunde în spatele cortinei, să vedem ce este cu acest termen de „camard". Camarad înseamnă tovarăș. Termenul este frecvent utilizat în partidele socialiste europene. Ca de altfel și în partidele comuniste. Numai că Gabriel Oprea ar fi fost camarad cu Codrin Ștefănescu conform acuzației lui Dragnea, tocmai în perioada în care el își conducea propriul partid. Altceva decât PSD. Cum toată lumea știe, jucăria politică a lui Gabriel Oprea se chema UNPR. Prin urmare, Liviu Dragnea scapă informația conform căreia UNPR nu ar fi fost altceva decât o anexă a PSD. O anexă în general securistă. Dar nu numai. Indezirabilii din PSD, pentru a nu trece definitiv strada, susținând partidele adversare, erau invitați elegant să i se alăture lui Oprea. Acesta a construit nu numai un partid de securiști, ci și un partid bidon pentru ca, din această poziție, să recupereze cu fărașul ceea ce un partid mare ca PSD pierdea inevitabil în urma unor rivalități interne. Din această perspectivă, UNPR era o splendidă jonglerie politică, de care s-au slujit atât PSD cât și serviciile, care își creaseră astfel un excepțional culoar pentru a-și trimite reprezentanții în Parlament, în Guvern și în administrația publică locală.

Gabriel Oprea, făcând referire la cele două evenimente, ne dezvăluie fapte extrem de sulfuroase din istoria politică recentă. El l-a ajutat, cum precizează, pe Dragnea să ajungă staroste peste președinții Consiliilor Județene PSD, acționând în dubla sa calitate de președinte al unui alt partid, UNPR și de ministru al administrației publice. În prima calitate a acționat transpartinic, confirmând ceea ce spuneam mai sus, și anume că UNPR acționa netransparent, ca o anexă a PSD și, întrucât știm că era în același timp și o anexă a sistemului, respectiv a statului paralel, putem înțelege fără să greșim că susținerea lui Dragnea de către Oprea beneficia și de girul instituțiilor de forță. Mergând mai adânc cu analiza, nu putem trage o altă concluzie decât că statul paralel, departe de a fi altruist și de a accepta susținera unui neica nimeni, nu făcea altceva decât să-i dea vânt în pupă unuia care era deja agățat. Și semi-integrat. Respectiv lui Liviu Drganea. Altfel, Oprea nu l-ar fi ajutat nici în ruptul capului.

În a doua sa calitate, Oprea, pentru a-i da o mână camaraderească de ajutor lui Liviu Dragnea, și-a utilizat autoritatea pe care o avea în calitate de slujbaș al statului, de membru marcant al Executivului, de staroste al administrațiilor publice centrale și locale, pentru ca, utilizând pârghiile statului, să poată interveni în viața internă și în competiția internă a unui partid politic. Ceea ce s-a și întâmplat.
Iată, dintr-o simplă scăpare nervoasă a domnului Gabriel Oprea, aflăm date importante, dacă ne învrednicim să le traducem, nu numai despre modul extrem de toxic în care se face politica la noi, ci și despre maniera în care acționează statul paralel atunci când este vorba de unul de-al lui.

Gabriel Oprea a oferit doar două exemple. Și, firește, s-a ferit să ne spună ceva despre modul în care s-a revanșat sau ar fi trebuit să se revanșeze Liviu Dragnea. Pentru că, în această lume tenebroasă, nimic nu e pe gratis. Să facem noi acești pași înainte.

Gabriel Oprea i-a mai făcut cel puțin un serviciu uriaș lui Liviu Dragnea. Tot cu acceptul sau chiar la îndemnul sistemului. S-a întâmplat atunci când Victor Ponta a devenit indezirabil pentru o parte a statului paralel aflat la butoane, atunci când o altă parte a statului paralel - lupii tineri - a încercat să inverseze raporturile de forță. Profitând de drama de la Colectiv și de efectele acesteia în rândul opiniei publice, precum și de idiosincraziile lui Victor Ponta, care se vedea mereu urmărit, interceptat și asaltat - parțial pe bună dreptate - Gabriel Oprea l-a informat pe premierul de atunci că cetățenii revoltați urmau să ia cu asalt Palatul Victoria, existând pericolul soldării acestei operațiuni cu o baie de sânge. Iar Oprea îi vorbea premierului din poziția celui care deja conducea un al doilea stat paralel, creat în parteneriat cu Ponta, legiferat ca atare și botezat cu numele de Grupul Interministerial Strategic. Consecința a fost că Ponta a demisionat pur și simplu. Deși avea în spate o largă majoritate paralmentară. Sistemul a fost mulțumit, pentru că în locul lui Ponta a fost plasat un reprezentant mai disciplinat al său, în persoana lui Dacian Cioloș, iar lui Dragnea i s-a deschis astfel posibilitatea ca, într-o bun zi, să aibă un guvern al său.

Dar ce primea la schimb Gabriel Oprea? După ce și-a făcut mâna, conducând practic o parte a sistemului de securitate, prin intermediul Grupului Interministerial Strategic, după ce nu mai era practic în cărți pentru funcția de premier, pentru că nu s-a aliat cu Iohannis, ci a rămas în siajul PSD - pentru că el era un om de cuvânt, nu-i așa? - Gabriel Oprea urma să primească drept compensație conducerea Serviciului Român de Informații. Devenind astfel practic stăpânul întregului sistem. Numai că nu l-a vrut Coldea nici în ruptul capului și, astfel, Oprea a fost executat.

Iată către ce concluzii ne conduc simple fraze scăpate la nervi de protagoniști ai vieții noastre politice. Până la urmă, „camarazii" s-au mâncat și se mănâncă între ei, în timp ce sistemul merge înainte, schimbând pur și simplu garniturile. Cum spuneau legionarii despre ei înșiși, ascunși în praful tancurilor rusești: "Camarade, nu fi trist!/Garda merge înainte/ Prin partidul comunist".

Sorin Rosca Stanescu