Catalonia și Ținutul Secuiesc

Postat la: 02.10.2017 |

Catalonia și Ținutul Secuiesc

Guvernul Cataloniei anunță la Barcelona un vot zdrobitor în favoarea independenței. La Madrid, autoritățile susțin că statul de drept a fost pus între paranteze. Coincidența face ca în România să fie prezent premierul Ungariei, Viktor Orban. Care vom vedea ce va spune. Este inevitabil ca în mentalul colectiv românii să nu facă, fie și în subconștient, o paralelă între Catalonia și Ținutul Secuiesc. De aceea, îmi propun să atac deschis această temă.

În Catalonia trăiesc aproape opt milioane de persoane. În Ținutul Secuiesc nici nu poate fi vorba de o asemenea masă critică. Cu șapte-opt milioane de persoane poți să faci o țară. Cu populația din Țintul Secuiesc e mai greu. În Catalonia doar 20% din populație vorbește catalana. Ei sunt urmașii unei populații vorbitoare de latină vulgară, rămasă în acele ținuturi după dispariția Imperiului Roman. Aproape 80% dintre catalani sunt însă spanioli. Și totuși, s-a votat masiv, iar 90% dintre cei care au votat s-au pronunțat pentru indeăendență. Deci și spaniolii. Ceea ce înseamnă că nu naționalismul se află la temelia acestei mișcări separatiste. În schimb, în Ținutul Secuiesc, românii reprezintă o minoritate. Majoritatea zdrobitoare este a secuilor. Tendințele separatiste din Secuime au cauze de natură etnică.

Catalonia este o regiune extrem de bogată a Europei. Ea aduce o contribuție importantă, de 14%, în bugetul Spaniei. Dar primește înapoi doar între 4 și 7 la sută. Ținutul Secuiesc este, din nefericire, o zonă săracă a României. De aceea, oferă bugetului național mult mai puțin decât primește. Prin urmare, disputa din Spania are un fundament solid economic, în timp ce disputa legată de autonomia Ținutului Secuiesc nu are o asemenea rațiune.

Cine are dreptate în Spania? Vocea autorității de la Madrid, care susține că în Catalonia a avut loc un atentat împotriva statului de drept? Sau Guvernul de la Barcelona, care proclamă legitimitatea bazată pe vot popular a independenței Cataloniei? Statele Europene vor încerca cu siguranță să opereze un arbitraj. Însă Spania este un stat cu adevărat independent, astfel încât rămâne de văzut dacă un asemenea arbitraj ar putea fi impus. Totuși, trebuie observat că, în măsura în care Catalonia devine un stat independent, pentru Uniunea Europeană apar o serie întreagă de complicații. Una, dar nu singura, este că și alte regiuni din Uniunea Europeană vor fi tentate să urmeze exemplul Cataloniei. De aceea, este de așteptat ca presiunile să fie îndrepate împotriva independenței Cataloniei. Și asta în ciuda faptului că Guvernul Cataloniei a declarat că, după obținerea independeție, noul stat va face parte din Uniune Europeană. Teoretic, nu ar trebui să fie prea mari dificultăți. Dimpotrivă. Se poate spune că această regiune, a Cataloniei, este chiar mai integrată în prezent în structurile UE decât Spania în ansamblul ei.

În schimb, dacă tendințele secesioniste din Ținutul Secuiesc ar fi vreodată materializate, atunci acest eveniment ar genera tensiuni de neimaginat în România, în Ungaria, între România și Ungaria și, evident, în interiorul Uniunii Europene.

Încheind această paralelă, care până la urmă trebuia făcută de cineva, îmi permit să mă pronunț eu însumi în legătură cu disputa din Spania. Eu mă pronunț pentru dreptul fiecărei comunități, care nu este animată de naționalism, și cu atât mai puțin de naționalism extrem, de a-și hotărî printr-un vot democratic viitorul. Dacă acești catalani - și am văzut că majoritatea covârșioare din regiune este alcătuită din spanioli - doresc să treacă de la statutu de regiune autonomă la cel de stat independent, nu este nimic rău în asta. Europa nu va deveni mai săracă, ci mai bogată și mai diversă. Iar autoritățile de la Madrid nu se pot împotrivi unui referendum, care, repet, nu are ca punct de plecare nici naționalismul extremist, nici simplul naționalism și, cu atât mai puțin, revizionismul.

Și, în încheiere, o surpriză pentru cei care nu știu. Ei bine, "regina independenței" cum este ea numită, este o româncă. Se numește Marcela Topor și este soția președintelui Cataloniei, Carles Puigdemont. Originară din Moldova.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Catalonia și Ținutul Secuiesc

Postat la: 02.10.2017 |

0

Guvernul Cataloniei anunță la Barcelona un vot zdrobitor în favoarea independenței. La Madrid, autoritățile susțin că statul de drept a fost pus între paranteze. Coincidența face ca în România să fie prezent premierul Ungariei, Viktor Orban. Care vom vedea ce va spune. Este inevitabil ca în mentalul colectiv românii să nu facă, fie și în subconștient, o paralelă între Catalonia și Ținutul Secuiesc. De aceea, îmi propun să atac deschis această temă.

În Catalonia trăiesc aproape opt milioane de persoane. În Ținutul Secuiesc nici nu poate fi vorba de o asemenea masă critică. Cu șapte-opt milioane de persoane poți să faci o țară. Cu populația din Țintul Secuiesc e mai greu. În Catalonia doar 20% din populație vorbește catalana. Ei sunt urmașii unei populații vorbitoare de latină vulgară, rămasă în acele ținuturi după dispariția Imperiului Roman. Aproape 80% dintre catalani sunt însă spanioli. Și totuși, s-a votat masiv, iar 90% dintre cei care au votat s-au pronunțat pentru indeăendență. Deci și spaniolii. Ceea ce înseamnă că nu naționalismul se află la temelia acestei mișcări separatiste. În schimb, în Ținutul Secuiesc, românii reprezintă o minoritate. Majoritatea zdrobitoare este a secuilor. Tendințele separatiste din Secuime au cauze de natură etnică.

Catalonia este o regiune extrem de bogată a Europei. Ea aduce o contribuție importantă, de 14%, în bugetul Spaniei. Dar primește înapoi doar între 4 și 7 la sută. Ținutul Secuiesc este, din nefericire, o zonă săracă a României. De aceea, oferă bugetului național mult mai puțin decât primește. Prin urmare, disputa din Spania are un fundament solid economic, în timp ce disputa legată de autonomia Ținutului Secuiesc nu are o asemenea rațiune.

Cine are dreptate în Spania? Vocea autorității de la Madrid, care susține că în Catalonia a avut loc un atentat împotriva statului de drept? Sau Guvernul de la Barcelona, care proclamă legitimitatea bazată pe vot popular a independenței Cataloniei? Statele Europene vor încerca cu siguranță să opereze un arbitraj. Însă Spania este un stat cu adevărat independent, astfel încât rămâne de văzut dacă un asemenea arbitraj ar putea fi impus. Totuși, trebuie observat că, în măsura în care Catalonia devine un stat independent, pentru Uniunea Europeană apar o serie întreagă de complicații. Una, dar nu singura, este că și alte regiuni din Uniunea Europeană vor fi tentate să urmeze exemplul Cataloniei. De aceea, este de așteptat ca presiunile să fie îndrepate împotriva independenței Cataloniei. Și asta în ciuda faptului că Guvernul Cataloniei a declarat că, după obținerea independeție, noul stat va face parte din Uniune Europeană. Teoretic, nu ar trebui să fie prea mari dificultăți. Dimpotrivă. Se poate spune că această regiune, a Cataloniei, este chiar mai integrată în prezent în structurile UE decât Spania în ansamblul ei.

În schimb, dacă tendințele secesioniste din Ținutul Secuiesc ar fi vreodată materializate, atunci acest eveniment ar genera tensiuni de neimaginat în România, în Ungaria, între România și Ungaria și, evident, în interiorul Uniunii Europene.

Încheind această paralelă, care până la urmă trebuia făcută de cineva, îmi permit să mă pronunț eu însumi în legătură cu disputa din Spania. Eu mă pronunț pentru dreptul fiecărei comunități, care nu este animată de naționalism, și cu atât mai puțin de naționalism extrem, de a-și hotărî printr-un vot democratic viitorul. Dacă acești catalani - și am văzut că majoritatea covârșioare din regiune este alcătuită din spanioli - doresc să treacă de la statutu de regiune autonomă la cel de stat independent, nu este nimic rău în asta. Europa nu va deveni mai săracă, ci mai bogată și mai diversă. Iar autoritățile de la Madrid nu se pot împotrivi unui referendum, care, repet, nu are ca punct de plecare nici naționalismul extremist, nici simplul naționalism și, cu atât mai puțin, revizionismul.

Și, în încheiere, o surpriză pentru cei care nu știu. Ei bine, "regina independenței" cum este ea numită, este o româncă. Se numește Marcela Topor și este soția președintelui Cataloniei, Carles Puigdemont. Originară din Moldova.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE