Cine aleargă cu Iohannis

Postat la: 23.08.2017 |

Cine aleargă cu Iohannis

Clasa politică începe să se dezmorțească. Sunt semne că și alți pretendenți la funcția prezidențială fac primele mișcări pe tabla de șah și intră în precampanie. În aceste zile, s-a vorbit insistent despre Călin Popescu Tăriceanu. Va fi el unul dintre viitorii candidați? Mulți răspund afimativ. Și dacă da, care sunt consecințele intrării sale în competiție?

Această temă legată de președintele ALDE este lansată pornind de la faptul că, în ultima vreme, Călin Popescu Tăriceanu a inițiat o serie de vizite în organizațiile din județele țării, unde s-a deplasat fără mașinile SPP. Comportamentul său ar fi fost nu cel tipic pentru un om cu a doua funcție în stat, de președinte al Senatului României ci, dimpotrivă, acesta s-a comportat ca un cetățean de rând. Mai mulți analiști politici afirmă că acesta este un semnal clar că Tăriceanu a decis să participe la viitoarea cursă prezidențială. Iar astăzi face primii pași, încercând să-și ridice cota de popularitate. Aș putea să îi contrazic.

Tăriceanu, chiar și atunci când era prim-ministru, făcea o distincție fermă între postura sa de premier și cea de persoană privată. Nici atunci nu utiliza Serviciul de Protecție și Pază sau mașini de escortă în situațiile în care se deplasa într-o altă calitate decât cea de premier. Dar nu-i voi contrazice. Pentru simplul motiv că și eu cred că acum lucrurile stau altfel.

De câteva luni bune, Klaus Iohannis aleargă absolut singur în viitoarea competiție prezidențială. Am publicat câteva analize, în care am arărat care sunt atuurile pe care le are și care sunt vulnerabilitățile. Între timp, atuurile lui Klaus Iohannis s-au multiplicat, semn că în jurul său s-a strâns o mână de consilieri valoroși. Iar numărul de greșeli pe care le face președintele este din ce în ce mai mic. E mai precaut, e mai motivat să-și crească nivelul popularității. Și exploatează din plin împrejurarea că se află într-o competiție cu sine însuși, de vreme ce absolut nimeni, nici din zona Dreptei, nici din zona Stângii, nu și-a manifestat explicit sau implicit intenția de a obține un mandat prezidențial.
În zona de Centru-Dreapta , singura persoană care are în prezent profilul de natură să îl transforme într-un concurent redutabil al lui Klaus Iohannis este Călin Popescu Tăriceanu. La fel cum mesajele lui Klaus Iohannis sunt puternice, clare și definitorii în câteva domenii importante de politică internă și de politică externă, și mesajele președintelui ALDE, în general radical diferite, sunt clare și motivate și chiar detaliate, mai ales în privința temelor majore care îi preocupă pe români. În mod cert, ceea ce nu poate să-și adjudece Klaus Iohannis din electoratul de Centru-Dreapta, rămâne un bun, care va putea fi accesat de Călin Popescu Tăriceanu. În plus, acesta și-a plasat o puternică ancoră și în electoratul de Stânga, în eventualitatea în care PSD nu va fi capabil să propună un candidat eligibil.

Și fiindcă vorbim de Stânga, cu trimitere directă la PSD, cred că este important să vedem cine ar putea intra în competiția prezidențială. Teoretic, PSD ar putea defila în 2019 cu Liviu Dragnea. În ipoteza în care acesta va dori să candideze. Pentru că este perfect plauzibil ca liderul PSD să nu fie decapitat până atunci de către DNA, să nu fie condamnat, să nu ajungă după gratii și totuși să fie suficient de frăgezit pentru a ezita să intre în competiție. De frică. Sau estimând în mod realist că, între timp, șansele sale, în loc să crească, au scăzut. De aceea, pentru a putea face o prognoză cât de cât realistă este preferabil ca Dragnea să fie scos din schemă.
În absența lui, pentru moment, nu se profilează în această postură de candidat decât două persoane. În primul rând este vorba de Gabriela Firea, care continuă să aibă o bună imagine în calitate de lider politic al PSD. Imagine care însă se poate eroda serios în măsura în care realizează contraperformanțe din poziția de primar general al Capitalei. În plus, rămâne de văzut dacă Firea nu-și dorește totuși un al doilea mandat la Primăria Bucureștiului.

În această situație, nu mai rămâne pentru moment decât un nume rareori vehiculat într-un asemenea scenariu. Și anume Adrian Țuțuianu. Țuțuianu a reușit să-și fac o imagine foarte bună din poziția de președinte al Comisiei de control a SRI, unde a demonstrat că poate fi susținut atât de Dreapta cât și de Stânga. Și, mai ales, că este capabil să lanseze mesaje convingătoare în ambele direcții. Acum este Ministrul Apărării. Este un minister care în mod tradițional creează popularitate. În plus, Țuțuianu a prins poate cel mai bun moment al acestui departament de la intrarea în NATO până azi. Armata Română se modernizează și se dotează în ritm susținut iar situația geopolitică a României îi poate aduce lui Țuțuianu, pentru politicile sale în domeniul Apărării, o vizibilitate și o popularitate maximă. Din această perspectivă, Țuțuianu ar putea împărți câștigul înregistrat la acest capitol al politicii interne și externe cu președintele Klaus Iohannis. Cu Țuțuianu la cârma Apărării, PSD poate susține convingător teza conform căreia președintele doar promite, în timp ce Ministerul Apărării negociază și înfăptuiește.

Dar dacă PSD nu se hotărăște suficient de repede să intre cu cineva în precampania prezidențială, atunci Călin Popescu Tăriceanu, mai rapid decât partenerii săi, ar putea să joace un rol cheie.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Cine aleargă cu Iohannis

Postat la: 23.08.2017 |

0

Clasa politică începe să se dezmorțească. Sunt semne că și alți pretendenți la funcția prezidențială fac primele mișcări pe tabla de șah și intră în precampanie. În aceste zile, s-a vorbit insistent despre Călin Popescu Tăriceanu. Va fi el unul dintre viitorii candidați? Mulți răspund afimativ. Și dacă da, care sunt consecințele intrării sale în competiție?

Această temă legată de președintele ALDE este lansată pornind de la faptul că, în ultima vreme, Călin Popescu Tăriceanu a inițiat o serie de vizite în organizațiile din județele țării, unde s-a deplasat fără mașinile SPP. Comportamentul său ar fi fost nu cel tipic pentru un om cu a doua funcție în stat, de președinte al Senatului României ci, dimpotrivă, acesta s-a comportat ca un cetățean de rând. Mai mulți analiști politici afirmă că acesta este un semnal clar că Tăriceanu a decis să participe la viitoarea cursă prezidențială. Iar astăzi face primii pași, încercând să-și ridice cota de popularitate. Aș putea să îi contrazic.

Tăriceanu, chiar și atunci când era prim-ministru, făcea o distincție fermă între postura sa de premier și cea de persoană privată. Nici atunci nu utiliza Serviciul de Protecție și Pază sau mașini de escortă în situațiile în care se deplasa într-o altă calitate decât cea de premier. Dar nu-i voi contrazice. Pentru simplul motiv că și eu cred că acum lucrurile stau altfel.

De câteva luni bune, Klaus Iohannis aleargă absolut singur în viitoarea competiție prezidențială. Am publicat câteva analize, în care am arărat care sunt atuurile pe care le are și care sunt vulnerabilitățile. Între timp, atuurile lui Klaus Iohannis s-au multiplicat, semn că în jurul său s-a strâns o mână de consilieri valoroși. Iar numărul de greșeli pe care le face președintele este din ce în ce mai mic. E mai precaut, e mai motivat să-și crească nivelul popularității. Și exploatează din plin împrejurarea că se află într-o competiție cu sine însuși, de vreme ce absolut nimeni, nici din zona Dreptei, nici din zona Stângii, nu și-a manifestat explicit sau implicit intenția de a obține un mandat prezidențial.
În zona de Centru-Dreapta , singura persoană care are în prezent profilul de natură să îl transforme într-un concurent redutabil al lui Klaus Iohannis este Călin Popescu Tăriceanu. La fel cum mesajele lui Klaus Iohannis sunt puternice, clare și definitorii în câteva domenii importante de politică internă și de politică externă, și mesajele președintelui ALDE, în general radical diferite, sunt clare și motivate și chiar detaliate, mai ales în privința temelor majore care îi preocupă pe români. În mod cert, ceea ce nu poate să-și adjudece Klaus Iohannis din electoratul de Centru-Dreapta, rămâne un bun, care va putea fi accesat de Călin Popescu Tăriceanu. În plus, acesta și-a plasat o puternică ancoră și în electoratul de Stânga, în eventualitatea în care PSD nu va fi capabil să propună un candidat eligibil.

Și fiindcă vorbim de Stânga, cu trimitere directă la PSD, cred că este important să vedem cine ar putea intra în competiția prezidențială. Teoretic, PSD ar putea defila în 2019 cu Liviu Dragnea. În ipoteza în care acesta va dori să candideze. Pentru că este perfect plauzibil ca liderul PSD să nu fie decapitat până atunci de către DNA, să nu fie condamnat, să nu ajungă după gratii și totuși să fie suficient de frăgezit pentru a ezita să intre în competiție. De frică. Sau estimând în mod realist că, între timp, șansele sale, în loc să crească, au scăzut. De aceea, pentru a putea face o prognoză cât de cât realistă este preferabil ca Dragnea să fie scos din schemă.
În absența lui, pentru moment, nu se profilează în această postură de candidat decât două persoane. În primul rând este vorba de Gabriela Firea, care continuă să aibă o bună imagine în calitate de lider politic al PSD. Imagine care însă se poate eroda serios în măsura în care realizează contraperformanțe din poziția de primar general al Capitalei. În plus, rămâne de văzut dacă Firea nu-și dorește totuși un al doilea mandat la Primăria Bucureștiului.

În această situație, nu mai rămâne pentru moment decât un nume rareori vehiculat într-un asemenea scenariu. Și anume Adrian Țuțuianu. Țuțuianu a reușit să-și fac o imagine foarte bună din poziția de președinte al Comisiei de control a SRI, unde a demonstrat că poate fi susținut atât de Dreapta cât și de Stânga. Și, mai ales, că este capabil să lanseze mesaje convingătoare în ambele direcții. Acum este Ministrul Apărării. Este un minister care în mod tradițional creează popularitate. În plus, Țuțuianu a prins poate cel mai bun moment al acestui departament de la intrarea în NATO până azi. Armata Română se modernizează și se dotează în ritm susținut iar situația geopolitică a României îi poate aduce lui Țuțuianu, pentru politicile sale în domeniul Apărării, o vizibilitate și o popularitate maximă. Din această perspectivă, Țuțuianu ar putea împărți câștigul înregistrat la acest capitol al politicii interne și externe cu președintele Klaus Iohannis. Cu Țuțuianu la cârma Apărării, PSD poate susține convingător teza conform căreia președintele doar promite, în timp ce Ministerul Apărării negociază și înfăptuiește.

Dar dacă PSD nu se hotărăște suficient de repede să intre cu cineva în precampania prezidențială, atunci Călin Popescu Tăriceanu, mai rapid decât partenerii săi, ar putea să joace un rol cheie.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE