• Tweet

Recente declarații de presă formulate de Victor Ponta lansează în spațiul public informații explozive despre Liviu Dragnea. Acesta ne este înfățișat ca autor al unor grave compromisuri politice, capabil să își vândă țara, partidul și prietenii unor interese personale.

În raport cu sistemul, liderul PSD este prezentat drept un om cu coada între picioare, aparținând acestuia și făcând fel de fel de aranjamente și compromisuri. Dacă numai o parte dintre acuzațiile lui Victor Ponta sunt adevărate, atunci merită să ne îngrijorăm. Nu de alta, dar Liviu Dragnea conduce, în prezent, o coaliție aflată la guvernare, de sănătatea căreia depinde o țară întreagă.

Victor Ponta este el însuși un om al sistemului. În mod cert, s-a aflat în dubla postură de procuror, dar și de agent al Serviciului de Informații Externe, calitate în care a și primit misiuni în străinătate, inclusiv de spionare a procurorului șef al Uniunii Europene, Carla Del Ponte. Întrucât legea interzice serviciilor secrete să își plaseze oamenii în justiție, în executiv, în partide, în Parlament și în sindicate, rezultă că, o perioadă, nu știm cât de mare, fostul premier a încălcat normele statului de drept. În plus, au fost nenumărate situațiile în care discursul său a fost duplicitar, precum și cele în care și-a trădat aliații și oamenii apropiați. În consecință, dat fiind și faptul că Victor Ponta s-a aflat și se află într-o relație de competiție cu Liviu Dragnea, afirmațiile sale trebuiesc puse sub beneficiu de inventar. Nu toate însă.

Pentru a înțelege câtă dreptate are sau câtă dreptate nu are Victor Ponta atunci când îl judecă și îl condamnă public pe Liviu Dragnea, putem să utilizăm, până la un punct cel puțin, "materialul clientului". Să disecam noi înșine una din ipostazele controversate ale liderului maxim al PSD. Cel care, astăzi, a scăpat ca printr-o minune, în urma unei precipitate pensionări a unui judecător de la Înalta Curte, de o sentință penală care îi stătea deasupra capului ca sabia lui Damocles. Dragnea răsuflă ușurat. Procesul său din cel de-al doilea dosar o ia de la început. Finalul se amână pentru 2019.

Este de neînțeles de ce Liviu Dragnea a renunțat, imediat după victoria categorică în alegeri a PSD, la nominalizarea doamnei Sevil Shhaideh pentru funcția de premier al României. Opoziția făcută de președintele Klaus Iohannis a fost neconvingătoare și infamantă pentru doamna Shhaideh, ceea ce ar fi trebuit să îl determine pe Liviu Dragnea, aflat pe cei mai înalți cai imediat după alegeri, să insiste, propunând-o pe cea care astăzi este bine mersi prim-viceprim-ministru și pentru cea de-a doua nominalizare. Ce ar fi riscat Liviu Dragnea? Cel mult dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate. Pe care, în acele condiții, PSD le-ar fi câștigat cu majoritate absolută. Faptul că a cedat atunci ridică mari semne de întrebare asupra libertății de mișcare a liderului PSD și creează supoziția că acesta într-adevăr lucrează mână în mână cu sistemul. O supoziție întărită și de informațiile apărute ulterior asupra întâlnirilor de taină ale lui Dragnea cu vârfurile sistemului, despre care Traian Băsescu a afirmat cu subiect și predicat că este mafiot.

Încheind această paranteză, să mai deschidem una înainte de a intra în subiect. Ea se numește Florin Iordache. Cum s-ar putea explica, altfel decât tot printr-o ciudată legătură cu sistemul, faptul că, la scurt timp după lansarea Ordonanței 13, dovedită pe deplin legală și constituțională, aparent sub presiunea străzii, același Liviu Dragnea s-a lepădat de proaspăt numitul ministru al Justiției, determinându-l pe acesta să își dea demisia? A făcut-o pur și simplu fiindcă este un om și un lider slab? Sau motivul real trebuie identificat tot în relație cu "sistemul"?

Și acum să intrăm, în fine, abrupt în subiect. Subiectul este Sorin Grindeanu. Dragnea a înlocuit-o pe Shhaideh cu Grindeanu. Care, deloc întâmplător, este și el, cu acte în regulă, un om al sistemului. Întâmplător sau nu, el a aparținut tot Serviciului de Informații Externe. Care l-a și lansat pe orbită. Este și motivul, între altele, pentru care Victor Ponta, un camarad de arme adevărat, s-a baricadat împreună cu Sorin Grindeanu în Palatul Victoria atunci când premierul pe care PSD nu îl mai voia s-a încăpățânat să rămână la butoane. Generând o situație unică pe planetă. O moțiune de autocenzură a partidului majoritar aflat la guvernare.

A fost o perioadă politică dificilă. De criză. În care s-au spus lucruri extrem de dure despre Sorin Grindeanu. A fost momentul în care, în mai multe intervenții publice, l-am auzit pe Liviu Dragnea acuzându-l pe Grindeanu nici mai mult, nici mai puțin decât că acesta este o mârșavă unealtă a sistemului. Pe această temă, liderul PSD a insistat atât de mult, încât a creat, în sensul arătat, o certitudine chiar și pentru cei care, într-un fel sau altul, îl mai creditau pe Grindeanu.

Sorin Grindeanu a pus partidul aflat la putere într-o situație nu numai deosebit de grea, dar și fără precedent. A generat o criză politică de proporții. A săpat adânc și a erodat profund credibilitatea PSD în general și a lui Liviu Dragnea în special. A obligat coaliția la un efort uriaș, penibil în esența lui, de a-și dărâma printr-o moțiune de cenzură propriul Guvern. A întârziat reformele preconizate de PSD o bună bucată de vreme. Cel puțin atât cât a durat criza. A făcut afirmații extrem de dure la adresa lui Dragnea, acuzându-l inclusiv de acte și fapte cu caracter penal. A organizat într-una dintre filialele puternice ale PSD, la Timișoara, mitinguri de susținere în favoarea sa și care, inevitabil, reprezentau lovituri dure aplicate PSD-ului.

Și iată că, așa cum ne semnalează Victor Ponta și cum deja știm din declarațiile publice făcute, Sorin Grindeanu este pe cale de a fi reprimit în familia PSD-istă. Cu brațele deschise. Și se preconizează chiar să i se ofere o sinecură.
Este acesta un comportament normal? Reprezintă aceasta o atitudine verticală a liderului politic care conduce cel mai mare partid din România? Să fi cedat el, din nou, comenzilor sistemului? Sunt întrebări legitime pe care și le pune nu numai Victor Ponta, ci ni le punem și noi, cei care nu facem parte din acest partid.

Păcat! Noi trăim, din 1989 încoace, într-o perioadă în care România, pentru a avansa cu adevărat ca stat democratic, are nevoie de afirmarea demnității naționale. Ceea ce înseamnă că sunt necesari adevărați bărbați de stat. Liviu Dragnea ar fi putut fi unul dintre aceștia. Dar nu este. În plan politic, el nu reprezintă nici pe departe Coloana Infinitului la care ar fi trebuit să ne așteptăm. Respectiv un bărbat de stat capabil să pună mai presus decât orice interesul națiunii române. Ghinion! Dar ghinionul acesta este și mai mare. Pentru că același Liviu Dragnea se dovedește a nu avea nici măcar coloana vertebrală. Din acest punct de vedere cel puțin, suntem siliți să îi dăm dreptate lui Victor Ponta. Ceea ce ne conduce automat la presupunerea că există și un al treilea fel de coloană. Coloana lui Liviu Dragnea. Care ar putea fi o coloană a sistemului, infiltrată adânc și sângeros în România.

Sorin Rosca Stanescu