• Tweet

Revelațiile macabre legate de trecutul de procuror comunist în temnițe comuniste al lui Augustin Lazăr produc, cum arătam în analiza anterioară, efecte perverse asupra următoarelor două campanii electorale. Practic, Augustin Lazăr, fără să intenționeze acest lucru, declanșează un proces neașteptat de redistribuire a voturilor. În general, primul efect pe care îl putem observa este că ștampila de „ciumă roșie" nu se mai poate aplica doar PSD-ului. Dintr-o dată, „ciuma roșie" se extinde. Asupra opoziției. Dar și în interiorul acesteia se produc mutații. Unele șocante.

Noul PNL, partidul locomotivă al lui Klaus Iohannis în campania prezidențială, dar și partidul creditat cu cele mai bune rezultate după PSD este alcătuit din fostul PDL și din fostul PNL. După o fuziune prelungită, care încă nu a fost pe deplin încheiată. Fostul PNL, pe lângă o serie întreagă de loaze strecurate în fiecare partid politic, adică simpli carieriști, și pe lângă un număr semnificativ de drone, pe care le regăsim în toate celelalte partide, adică elemente ale fostei Securități sau chiar ale actualei Securități, dispune de numeroși liberali de bună credință. Liberali din tată în fiu. Cei mai în vârstă, militanți anticomuniști, care au suferit sub diferite forme teroarea din anii stalinismului și ceaușismului, alții descendenți ai acestora, naturali sau spirituali, oameni cu convingeri ferme democratice. Mă refer atât la activiști, cât și la bazinul electoral.

Ce descoperă aceștia acum? Că, susținându-l pe Klaus Iohannis, și-au însușit și proiecția acestuia asupra societății românești. Inclusiv poziția pe care președintele României o adoptă în raport cu caracterul democratic sau non-democratic al statului român, cu modul în care poate fi promovată independența Justiției, dar și, concret, cu sprijinul pe care șeful de la Cotroceni și șeful informal al liberalilor îl acordă procurorului general Augustin Lazăr. Pe care l-a numit în post în condiții suspecte, după înlăturarea sub un pretext penal al lui Tiberiu Nițu și pe care îl menține în continuare în funcție după solicitarea de revocare a ministrului Justiției și după solicitările din ce în ce mai insistente de demitere din partea unor importate segmente ale societății politice și civile. Practic, cei doi, primul, omul politic numărul unu asumat de PNL, cel de-a doilea, acuzat de o parte a societății în baza unor probe de crime împotriva umanității sub regimul comunist și de nereguli grave în calitate de procuror general constatate de ministrul Justiției, rămân strâns îmbrățișați și formează un binom. Unul reprezintă puterea politică a statului, celălalt, puterea represivă a statului.

Ei bine, pentru categoria de liberali și de electorat liberal pe care am definit-o mai sus, dezvăluirile legate de trecutul lui Augustin Lazăr au un efect infinit mai mare decât dezvăluirile despre trecutul, și el discutabil și scandalos, al lui Klaus Iohannis. Acești liberali și acești cetățeni din bazinul electoral sunt revoltați și transmit semnale din ce în ce mai puternice în sensul că, sub formă de protest, vor refuza unii să mai tragă iar alții să mai voteze cu partidul pe care l-au susținut până acum la europarlamentare și cu persoanla pe care au susținut-o până acum la prezidențiale. La acest capitol, există o pierdere consistenă și indiscutabilă

A doua parte a noului PNL este alcătuită din foști PDL-iști, un partid desprins de către Petre Roman din fostul FSN, între altele și pentru a se delimita de ștampila PCR purtată de partidul-stat creat de Ion Iliescu. Ca și în vechiul PNL, și aici aveam de-a face, în proporții diferite, cu aceleași categorii de activiști și de electori. Și aici există segmente semnificative care, șocate fiind de trecutul lui Augustin Lazăr, de torționar al unor deținuți politici anticomuniști și de încrâncenarea cu care Kaus Iohannis îl ține agățat în fruntea Parchetului General, se îndepărtează în plan electoral de PNL și de președinte. Dacă exstă cumva o „ciumă roșie", ei nu admit sub nicio formă ca aceasta să le fie atribuită și lor. Activiștii nu vor activa în cele două campanii iar electorii nu vor vota sau, și mai grav, se vor îndrepta căre alte formațiuni politice.

Dacă la acest capitol legat de PNL asistăm indiscutabil la o reorientare politică a electoratului, să vedem ce se întâmplă în celelalte partide politice. USR este a doua locomotivă electorală a frontului anti-PSD. Această formațiune politică relativ nouă, care speră să adune minimum zece la sută din electorat, este alcătuită din activiști de bună credință, dar și din activiști cu un trecut și cu un comportament discutabil, la fel cum stau lucrurile și în cazul PNL. Electoratul USR, alcătuit dintr-o proporție semnificativă de tineri și de intelectuali, este însă indiscutabil mai sincer în atitudinile sale decât membrii legitimați și cotizanți ai partidului - și mă refer în special la cei plasați la vârf. Acest electorat în general nu are nicio legătură vinovată, nici măcar prin descendență, cu regimul totalitar de tip stalinist sau comunist. În schimb, conjunctural, dar sincer, sprijină frontul anti-PSD. În măsura însă în care Klaus Iohannis se identifică în mentalul acestor oameni cu Augustin Lazăr, iar Augustin Lazăr se identifică cu „ciuma roșie", reacția activiștilor și publicului USR nu poate fi decât de deconcertare, în cel mai bun caz, și de respingere, în cea mai rea situație din perspectiva președintelui României. Deci și aici se pierd voturi.

Nu mă voi referi în cele ce urmează la celelalte formațiuni, care conjunctural îi fac opoziție PSD-ului din motive de strategie electorală sau pur și simplu din ură față de Liviu Dragnea, așa cum se întâmplă în cazul Pro România. Mă voi concentra însă asupra societății civile. Și mă refer exclusiv la acea societatea civilă care, teleghidată sau nu, își afirmă cel puțin declarativ voința de a pune capăt unui trecut legat de statul totalitar comunist. Și acest electorat al acestei părți din societatea civilă, începând chiar cu #Rezist, este electrocutat. Dacă nu de dezvăluirile vizându-l pe Augustin Lazăr, în orice caz de legăturile suspecte dintre acesta și președintele Klaus Iohannis, care

îl susține. E greu de spus ce se va întâmpa la europarlamentare. Dacă acești oameni vor mai vota. Și cum vor mai vota. Și dacă se vor mai prezenta la un referendum pe teme de Justiție, atâta timp cât în fruntea Parchetului General e cine e, iar președintele continuă să joace rolul de protector al acestuia. Mai grav este însă ce se va întâmpla la prezidențiale. Semnalele care vin din această direcție ne arată că acest electorat se va reorienta către un alt candidat. Deocamdată nu știm care. Pentru că, legată prea strâns în triunghiul format cu Klaus Iohannis și Augustin Lazăr, nici Codruța Kovesi, cu descendența ei indirectă din statul totalitar, nu mai este eligibilă.

Cam acestea sunt primele semnale electorale din interiorul frontului anti-PSD. Efectele negative de aici se pot însă concretiza în efecte pozitive dincolo. Acolo unde electoratul PSD și ALDE, eliberat cel puțin parțial de anatema „ciumei roșii", care și ea este redistribuită, poate deveni mai motivat să se prezinte la urne pentru a-și promova listele de eurocandidați, precum și candidații la prezidențiale.

Cu cât triunghiul, care pare unul al Bermudelor, alcătuit din Iohannis, Kovesi și Lazăr, funcționează mai mult și cu cât este mai vizibil, cu atât într-o parte a spectrului politic se poate produce o hemoragie electorală mai periculoasă.

Sorin Rosca Stanescu