• Tweet

Întors dintr-un concediu romantic și înainte de a părăsi România din nou, pentru un mic dejun cu rugăciune în Statele Unite, Liviu Dragnea tună și fulgeră. Împotriva creșterii de buget pentru serviciile secrete. Se întâmplă în luna februarie. Înainte ca proiectul bugetului să fi fost dezbătut și aprobat în Parlament. După toate aparențele, asistăm la o prestidigitaţie. Și în niciun caz la un veto obiectiv și bine articulat.

Mă număr printre analiștii care, în mod constant și cu argumentele pe masă, am susținut, an de an, că bugetele serviciilor secrete sunt nesănătoase pentru economia statului român, acuzând faptul că, de la o zi la alta, ele au devenit tot mai umflate. Astfel încât s-a ajuns în situația în care, dacă ne raportăm la Produsul Intern Brut al României, vom constata că procentul atribuit serviciilor secrete care, fără excepție, pe parcursul istoriei recente, s-au făcut vinovate de implicare până în gât în politică, este disproporționat de mare în comparație cu bugetul altor state din NATO sau din Uniunea Europeană.

Acesta este un semnal că ne aflăm în prezența unui stat polițienesc. Din ce în ce mai puțin democratic. Nemaipunând la socoteală lipsa de performanțe a respectivelor instituții. În plus, se menține un raport răsturnat între bugetele atribuite serviciului intern și serviciului extern de informații. De șase ori mai mult pentru SRI decât pentru SIE. Semn că spionajul intern, respectiv supravegherea propriilor cetățeni trece pe primul plan, surclasând de la distanță spionajul extern. Inamicul extern e mai puțin periculos în viziunea statului român decât inamicul intern. Din această perspectivă, este o situație unică în peisajul lumii democrate și greu de justificat, chiar în condițiile în care România este privită a un stat santinelă la frontiera UE și NATO.

În contextul celor patru runde de alegeri care se apropie și, în special, a alegerilor prezidențiale, este de înțeles de ce președintele României, care salivează după un al doilea mandat, încearcă să beneficieze din nou la alegeri de aparatul uriaș și eficient din această perspectivă al princialelor servicii secrete, pe care le gestionează în calitate de șef CSAT. În același timp, este de neînțeles larghețea cu care, în succesiunea lor, guvernele PSD și ALDE, în loc să diminueze bugetele serviciilor secrete, le umflă an de an. Și fără ca măcar în interiorul acestui sistem să facă ajustarea necesară, punând în ordine raportul dintre SRI și SIE. Și, din nou, asistăm la aceeași operație de injectare financiară a serviciilor, în paralel cu o penibilă pantomimă a guvernanților.

Majoritatea PSD plus ALDE, prin Guvernul Dăncilă, s-a lăudat în toamna anului precedent că va fi gata cu proiectul de buget în luna noiembrie. Nu s-a ținut de cuvânt. În luna decembrie, Guvernul Dăncilă abia a fost în stare să prezinte la CSAT partea referitoare la serviciile secrete și care necesita un aviz pozitiv sau negativ pentru ca proiectul legii bugetului să poată fi promovat. Ședința respectivă a CSAT a fost suspendată oficial, cele două părți, Președinție și Guvern, afirmând că măsura ar fi fost luată fără vreo legătură cu o dispută pe bugetele serviciilor secrete. Pe surse, opinia publică a aflat că o legătură a existat. S-a afirmat atunci de către susținătorii frontului PSD că președintele României, cramponându-se de o finanțare disproporționat de mare a acestor instituții de forță, refuză o avizare, șantajând practic Guvernul și, implicit, întârziind Legea bugetului. A fost o minciună cu picioare scurte. Cum necum, până în a doua parte a lunii decembrie, avizul - și încă un aviz pozitiv pe bugetele serviciilor secrete - a fost dat. Proiectul Legii bugetului putea fi trimis bine-merci la Parlament. Iar Parlamentul , așa cum s-a mai întâmplat și în alți ani, l-ar fi putut dezbate și adopta pe ultima sută de metri a anului 2018. Dar nu s-a întâmplat așa. Și nici măcar în ianuarie bugetul nu a fost gata.

Este grav că abia acum, în luna februarie a anului 2019, proiecul Legii bugetului intră în dezbatere. Acesta este un semn clar că ceva nu e în regulă, dimpotrivă, scârțâie teribil, în raportul dintre veniturile și cheltuielile preconizate. Și totuși, în aceste condiții, din nou constatăm că bugetele serviciilor secrete, fără exepție, sunt majorate. Singura explicație aparent obiectivă pe care o primim vizează Serviciul de Protecțe și Pază care, vezi Doamne, va avea în această primă jumătate de an cheltuieli suplimentare generate de exercitarea președinției României la Uniunea Europeană. Este momentul să o spunem deschis. SPP are un buget atât de mare și este atât de bine dotat sub aspectul personalului și infrastructurii, încât ar putea asigura singur, fără probleme și fără alți bani, paza și protecția tuturor demnitarilor lumii. Inclusiv a celor din sate non-NATO și non-UE. La fel cum SRI dispune de fonduri și de o infrastructură care i-ar putea permite să-i supravegheze, să-i documenteze, să-i prindă și să-i dea pe mâna Justiției pe toți teroriștii și spionii de pe planeta Pământ.

Să-i spună domnul Liviu Dragnea lui mutu că a avut o revelație abia zilele trecute și că, până la această revelație, nu ar fi știut că, în proiectul prezenta la Cotroceni în luna decembrie, se prevăd noi creșteri pentru serviciile secrete, pe care tot domnia sa le reclamă - și de astă dată pe bună dreptate - că au făcut poliție politică și au constituit nucleul de bază al statului paralel. Domnul Liviu Dragnea încearcă să creeze aparența că, în calitate de parlamentar - ca și când aceasta ar fi simpla sa calitate - a aflat abia acum, când a ridicat dintr-o sprânceană, că minirii Cabinetului său au negociat și aprobat, mână în mână cu președintele Klaus Iohannis, încă din luna decembrie, o creștere a bugetelor pentru toate servicile secrete. Și, aflând abia acum, iată, el reacționează, solicitând diminuarea acestora și transferul fondurilor către Sănătate, pentru că tot e bântuită România de o epidemie de gripă, care ar trebui tratată, în opinia sa, cu vitamina D. Poate cu vitamina Dragnea.

În șapoul acestei analize, m-am referit la o nouă prestidigitaţie a șefului PSD. Iată în ce ar putea consta aceasta. Sub pretextul acestei solicitări de se tăia coada vulpii în privința bugetelor serviciilor secrete, în contrapartidă cu vitamina D, bugetul ar putea fi din nou amânat. Pentru că, dacă se diminează creșterea de la serviciile secrete, atunci din nou trebuie să se meargă la CSAT, pentru avizul obligatoriu negativ sau pozitiv. Și, din nou, președintel Klaus Iohannis va citi, se va gândi și va trage de timp. Iar până atunci Parlamentul va bate pasul pe loc. Neavând, practic, ce să dezbată. Iar SPP, între timp, își va îndeplini bine-merci pe vechiul buget misiunea istorică de a asigura paza și protecția demnitarilor europeni rătăciți prin România.

Lui Klaus Iohannis i se oferă astfel oportunitatea de a mai susține o dată serviciile secrete și de a mai blama încă o dată, de astă dată pe bună dreptate, Guvernul României, incapabil să producă un buget. În timp ce Liviu Dragnea are posibilitatea să se mai ia din nou la trântă cu statul paralel, demonstrând că este un adversar al acestuia și un cenzor exigent a derapajelor serviciilor secrete. Cele două părți au numai de câștigat. Iar țara merge șontâc-șontâc mai departe cu un Guvern știrb, cu o Justiție precară și fără un buget. Norocul nostru este că duduie motorul de dezvoltare promis, respectiv Fondul Suveran de Dezvoltare. Duduie în tenebrele arhitecților guvernării.

Sorin Rosca Stanescu