Eroi sau dezertori?

Postat la: 01.04.2020 |

Eroi sau dezertori?

Din ce în ce mai frecvent și mai alarmant auzim despre demisii ale corpului medical. Individuale sau în grup. Medici și asistente, care refuză să se mai deplaseze la capul bolnavului.

Sub motiv că nu dispun de echipamentele necesare de protecție. Sau că au contactat virusul și, în consecință, trebuie să stea acasă. Simultan, mii și mii de alți oameni în halate albe muncesc pe brânci. Până la epuizare. Riscându-și literalmente sănătatea. Și uneori viața. Și, în aceste condiții, a sosit momentul să ne întrebăm: cum se manifestă personalul sanitar în acest moment? Sunt acești oameni eroi? Sau sunt dezertori?

Întrebarea este corectă. Pentru că se țin lanț. Atât faptele de bravură, care fac cinste corpului medical, cât și actele de lașitate. Este război. Un război la nivel global. Un război în care sunt deschise linii de front în fiecare țară. În fiecare localitate. Și în fiecare spital. În război există și eroi, dar și dezertori. Corpul medical românesc întrunește ambele caracteristici. Firește, nu la grămadă, ci individual.

Dezertorii reclamă deseori pe bună dreptate - din păcate o fac cei mai mulți sub protecția anonimatului - faptul că ar fi fost înșelați de autorități. Că sunt lipsiți de echipamentele indispensabile pentru a-și proteja sănătatea și viața. Că nu mai au medicamente cu care să-i trateze pe bolnavi. Că nu dispun de instrumentalul necesar. Că s-a terminat până și apa și hârtia igienică. Au dreptate. Autoritățile responsabile trebuie trase la răspundere acolo unde au greșit și ar fi avut condiții să acționeze altfel. Și, pe drept cuvânt, personalul sanitar așteaptă să se facă dreptate cât mai curând. Cei care au trișat, cei care pun printr-o crasă neglijență în pericol viețile medicilor și ale pacienților trebuie executați. Cum scrie la carte. Cum se întâmplă în război.

Pe de altă parte, niciunde, cel puțin în această lume, lucrurile nu merg ca pe roate. Pandemia a pus la pământ pe rând toate sistemele de sănătate din lume. Amintiți-vă reacțiile, care atunci ni se păreau halucinante, ale medicilor chinezi atunci când această țară a trecut prin vârful epidemiei. La noi a avut loc o singură sinucidere. În China au fost cu zecile. Dar medicii și asistentele, cu mici excepții, și-au făcut datoria Până la capăt. Și în orice condiții. Toți am putut să vedem cum în Statele Unite medicii, în absența echipamentelor de protecție, se îmbrăcaseră în saci de gunoi, dar continuau, asumându-și toate riscurile, să-și îngrijească pacienții. Aceia sunt eroi. Cei care își dau demisia când e mai greu sau intră în concediu sunt dezertori. Degeaba au depus jurământul lui Hipocrate. Iar dezertorii trebuie tratați ca atare. Cu dispreț. Puși la stâlpul infamiei. Arătați cu degetul. Nominalizați. Chiar dacă, după cum observăm, mai toți preferă anonimatul.

Alți dezertori invocă un argument aparent legal. Și anume că, în conformitate cu ordinele militare, unele destul de discutabile, date în virtutea stării de urgență, o persoană suspectă de coronavirus are obligația să rămână în carantină la domiciliu. Li se aplică și oamenilor în halate albe? După opinia mea, nu. Aceștia trebuie să-și trateze bolnavii de coronavirus, chiar dacă ei înșiși s-au contaminat, dar au forme mai ușoare. Care îi fac apți de muncă. Nu au dreptul să se ascundă după fusta legii. Pentru că e război.

Această teribilă criză scoate la suprafață tot ce e mai bun societatea românească. Dar și tot ce este mai rău. Tot ce este mai nobil. Dar și tot ce este mai josnic. Și criza ne spune multe despre modul în care a funcționat administrația publică locală. Este un examen extrem de dureros. Spitalele județene sunt de mult timp în subordinea consiliilor județene. Președinții acestor consilii, marii baroni din toate partidele, împreună cu consilierii răspund atât pentru ceea ce s-a făcut bine, cât și pentru ce s-a făcut rău. Pentru că acum se vede. Adevărul a ieșit la lumină.

La Suceava lui Gheorghe Flutur, ca și în alte județe. Iar spitalele din localități aparțin primăriilor. Acolo unde lucrurile merg foarte rău, se fac responsabili primarii și consilierii și puțin contează sau deloc din ce partid fac parte. Vine vremea socotelilor. Vine momentul când aceștia vor trebui să explice cum au cheltuit fiecare ban. De ce au rămas descoperiți nu în materie de izolete, nu în materie de ventilatoare, nu în ceea ce privește instrumentalul mai sofisticat, ci de ce au rămas descoperiți atunci când este vorba de instrumente simple de izolare, de igienizare, de tratare a pacienților. De ce nu au unele spitale, altele au, apă de băut, hârtie igienică, săpun, alcool medicinal și alți dezinfectanți? Unde s-au dus banii pentru care cetățenii și societățile comerciale au plătit impozite? Pe geci de piele?

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Eroi sau dezertori?

Postat la: 01.04.2020 |

0

Din ce în ce mai frecvent și mai alarmant auzim despre demisii ale corpului medical. Individuale sau în grup. Medici și asistente, care refuză să se mai deplaseze la capul bolnavului.

Sub motiv că nu dispun de echipamentele necesare de protecție. Sau că au contactat virusul și, în consecință, trebuie să stea acasă. Simultan, mii și mii de alți oameni în halate albe muncesc pe brânci. Până la epuizare. Riscându-și literalmente sănătatea. Și uneori viața. Și, în aceste condiții, a sosit momentul să ne întrebăm: cum se manifestă personalul sanitar în acest moment? Sunt acești oameni eroi? Sau sunt dezertori?

Întrebarea este corectă. Pentru că se țin lanț. Atât faptele de bravură, care fac cinste corpului medical, cât și actele de lașitate. Este război. Un război la nivel global. Un război în care sunt deschise linii de front în fiecare țară. În fiecare localitate. Și în fiecare spital. În război există și eroi, dar și dezertori. Corpul medical românesc întrunește ambele caracteristici. Firește, nu la grămadă, ci individual.

Dezertorii reclamă deseori pe bună dreptate - din păcate o fac cei mai mulți sub protecția anonimatului - faptul că ar fi fost înșelați de autorități. Că sunt lipsiți de echipamentele indispensabile pentru a-și proteja sănătatea și viața. Că nu mai au medicamente cu care să-i trateze pe bolnavi. Că nu dispun de instrumentalul necesar. Că s-a terminat până și apa și hârtia igienică. Au dreptate. Autoritățile responsabile trebuie trase la răspundere acolo unde au greșit și ar fi avut condiții să acționeze altfel. Și, pe drept cuvânt, personalul sanitar așteaptă să se facă dreptate cât mai curând. Cei care au trișat, cei care pun printr-o crasă neglijență în pericol viețile medicilor și ale pacienților trebuie executați. Cum scrie la carte. Cum se întâmplă în război.

Pe de altă parte, niciunde, cel puțin în această lume, lucrurile nu merg ca pe roate. Pandemia a pus la pământ pe rând toate sistemele de sănătate din lume. Amintiți-vă reacțiile, care atunci ni se păreau halucinante, ale medicilor chinezi atunci când această țară a trecut prin vârful epidemiei. La noi a avut loc o singură sinucidere. În China au fost cu zecile. Dar medicii și asistentele, cu mici excepții, și-au făcut datoria Până la capăt. Și în orice condiții. Toți am putut să vedem cum în Statele Unite medicii, în absența echipamentelor de protecție, se îmbrăcaseră în saci de gunoi, dar continuau, asumându-și toate riscurile, să-și îngrijească pacienții. Aceia sunt eroi. Cei care își dau demisia când e mai greu sau intră în concediu sunt dezertori. Degeaba au depus jurământul lui Hipocrate. Iar dezertorii trebuie tratați ca atare. Cu dispreț. Puși la stâlpul infamiei. Arătați cu degetul. Nominalizați. Chiar dacă, după cum observăm, mai toți preferă anonimatul.

Alți dezertori invocă un argument aparent legal. Și anume că, în conformitate cu ordinele militare, unele destul de discutabile, date în virtutea stării de urgență, o persoană suspectă de coronavirus are obligația să rămână în carantină la domiciliu. Li se aplică și oamenilor în halate albe? După opinia mea, nu. Aceștia trebuie să-și trateze bolnavii de coronavirus, chiar dacă ei înșiși s-au contaminat, dar au forme mai ușoare. Care îi fac apți de muncă. Nu au dreptul să se ascundă după fusta legii. Pentru că e război.

Această teribilă criză scoate la suprafață tot ce e mai bun societatea românească. Dar și tot ce este mai rău. Tot ce este mai nobil. Dar și tot ce este mai josnic. Și criza ne spune multe despre modul în care a funcționat administrația publică locală. Este un examen extrem de dureros. Spitalele județene sunt de mult timp în subordinea consiliilor județene. Președinții acestor consilii, marii baroni din toate partidele, împreună cu consilierii răspund atât pentru ceea ce s-a făcut bine, cât și pentru ce s-a făcut rău. Pentru că acum se vede. Adevărul a ieșit la lumină.

La Suceava lui Gheorghe Flutur, ca și în alte județe. Iar spitalele din localități aparțin primăriilor. Acolo unde lucrurile merg foarte rău, se fac responsabili primarii și consilierii și puțin contează sau deloc din ce partid fac parte. Vine vremea socotelilor. Vine momentul când aceștia vor trebui să explice cum au cheltuit fiecare ban. De ce au rămas descoperiți nu în materie de izolete, nu în materie de ventilatoare, nu în ceea ce privește instrumentalul mai sofisticat, ci de ce au rămas descoperiți atunci când este vorba de instrumente simple de izolare, de igienizare, de tratare a pacienților. De ce nu au unele spitale, altele au, apă de băut, hârtie igienică, săpun, alcool medicinal și alți dezinfectanți? Unde s-au dus banii pentru care cetățenii și societățile comerciale au plătit impozite? Pe geci de piele?

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE