Există viaţă după neant ?

Postat la: 26.07.2018 |

Există viaţă după neant ?

A reapărut din hrubele Modroganului vechea-noua speranţă dreptace Vasile Blaga. De ce ar fi Vasile Blaga de dreapta ? Nimeni nu ştie să răspundă. Împreună cu toată banda de infractori protejată de neregretata Laura Codruţa Kövesi şi de Ambasada Americană a fostului establishment dinainte de Trump. De ce ? De ce a reapărut Buldogul, Vameşul, neo-Cozmâncă sau neo-Hrebenciuc al tranziţiei urât mirositoare Băsescu, cu şeful său PNL de sezon, Ludovic Orban, pus la colţ pe coji de nucă ?

Păi, nu a fost Vasile Blaga şeful de campanie prezidenţială al foarte nereuşitului nostru preşedinte actual ? A fost ! I s-a propus o nouă campanie de succes ? Foarte probabil. Dar planurile reale ale PDL-iştilor lui Blaga bat în altă parte. Bat către Călin Popescu Tăriceanu şi spre o reunificare a dreptei, alternativă la PSD-Dragnea. De vreo doi ani, inginerul lipsit de talent politic Tăriceanu are un discurs public aproape perfect. Cei trei-patru scribi ai săi, probabil cu Daniel Barbu în poziţia întâi, fac o treabă senzaţională. Ni-l arată pe Călin cel mecanic ca pe un mare şi curajos gânditor politic. Antena 3 şi România TV îl sprijină pe brânci. Justiţia l-a achitat spectaculos pe un dosar destul de inventat. C. P. Tăriceanu apare astfel şi inteligent, şi curajos, şi profund. Asta da performanţă ! Dar oare ce visează „profundul" (pentru că tăcut) Vasile Blaga, acest Octav Cozmâncă „atlantic", „european" şi „democrat-liberal" ? Vasile Blaga se visează prim-ministrul preşedintelui Călin Popescu Tăriceanu. Klaus Iohannis va fi împins să se declare învins de Statul Paralel pe care-l reprezintă cam mediocru. Modelul a fost de mult patentat de Emil Constantinescu.

„Marele" politician Liviu Dragnea pare acum destul de uzat. Şi-a numit deja toate secretarele şi toţi subalternii miniştri sau prim-miniştri şi nu mai are rezervă de cadre. Teleormanul e totuşi un judeţ destul de mic şi sărac. Guvernul PSD-ului e perfect comparabil cu ultimul guvern al lui Ceauşescu, cu Dăscălescu, Postelnicu, Bobu şi ceilalţi. După ce nişte PSD-işti de la Cluj (Grupul ?) s-au gândit să-l propună candidat la preşedinţie pe academicianul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei şi rector al UBB, adunătura PSD-istă naţională şi-a venit repede în fire şi i-a avansat pe Vasile Dâncu şi pe Corina Creţu. Mai bine de atât nu se poate ! Ăsta e chiar fundul sacului. Deşi, desigur, nici doamna Viorica Dăncilă nu va fi uşor de egalat. Geniul meschin al lui Liviu Dragnea ne-a lovit deja în moalele capului. Dar nu ne lăsăm, mai trăim şi aşa, încăpăţânat, chiar cu doamna Dăncilă prim-ministru !

Dacă vom fi furaţi pe dreapta sau pe stânga e tot un drac. Toată lumea ştie : orice om care se face azi politician are doar un gând, să fure. Şi ce este, de fapt, un politician român azi ? Este un individ care nu se pricepe la nimic dar are o ambiţie feroce. Vrea să reuşească în viaţă, adică să se îmbogăţească într-o singură generaţie cât cei care muncesc sau au talent în patru. Şi cum să facă asta dacă nu se pricep la nimic ? Simplu : intră într-un partid. De stânga, de dreapta, de centru, de extremă, nu contează. Dacă interesul general o cere, va schimba partidul. Pentru salvarea ţării şi, mai ales, pentru propăşirea sa personală. Alegerile care vin vor fi ca şi cele prin care am trecut deja.

Clasa politică democratică a fost fabricată în 1990 de Securitatea recent desfiinţată şi vărsată la Ministerul Apărării, cu mijloacele din dotare : informatori, agenţi, acoperiţi, copiii, nepoţii şi rudele de securişti, de procurori, de miliţieni, de foşti tovarăşi. Apoi noul Partid Securist Român s-a împărţit în socialişti sau social-democraţi, în creştin-democraţi sau ţărănişti, în mai multe aripioare liberale şi în România Mare, partidul de suflet al Securităţii adică. Ce începe atât de prost sfârşeşte şi mai prost. Aici ne găsim noi, românii, astăzi. Dar recent Securităţii i s-a găsit un nume „poetic" : Statul Paralel. Pentru că securiştii s-au înfrăţit cu ocupaţia economică străină (tu mă aperi de populaţie, eu te las să furi cu mine).

Chiar mai interesează pe cineva cine câştigă europarlamentarele, prezidenţialele şi legislativele ? Dacă Statul Paralel nu se hotărăşte să lase democraţia - care seamănă cu viaţa - să funcţioneze liber, alegerile care vin nu mai au nici un rost. De-acum încolo, Vasile Blaga, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Gabriela Vrânceanu Firea, Corina Creţu, Vasile Dâncu, dar şi Antena 3, România TV, Realitatea TV, Digi 24, binoamele şi trinoamele vor cânta doar prohodul României.

Petru Romosan

loading...
PUTETI CITI SI...

Există viaţă după neant ?

Postat la: 26.07.2018 |

0

A reapărut din hrubele Modroganului vechea-noua speranţă dreptace Vasile Blaga. De ce ar fi Vasile Blaga de dreapta ? Nimeni nu ştie să răspundă. Împreună cu toată banda de infractori protejată de neregretata Laura Codruţa Kövesi şi de Ambasada Americană a fostului establishment dinainte de Trump. De ce ? De ce a reapărut Buldogul, Vameşul, neo-Cozmâncă sau neo-Hrebenciuc al tranziţiei urât mirositoare Băsescu, cu şeful său PNL de sezon, Ludovic Orban, pus la colţ pe coji de nucă ?

Păi, nu a fost Vasile Blaga şeful de campanie prezidenţială al foarte nereuşitului nostru preşedinte actual ? A fost ! I s-a propus o nouă campanie de succes ? Foarte probabil. Dar planurile reale ale PDL-iştilor lui Blaga bat în altă parte. Bat către Călin Popescu Tăriceanu şi spre o reunificare a dreptei, alternativă la PSD-Dragnea. De vreo doi ani, inginerul lipsit de talent politic Tăriceanu are un discurs public aproape perfect. Cei trei-patru scribi ai săi, probabil cu Daniel Barbu în poziţia întâi, fac o treabă senzaţională. Ni-l arată pe Călin cel mecanic ca pe un mare şi curajos gânditor politic. Antena 3 şi România TV îl sprijină pe brânci. Justiţia l-a achitat spectaculos pe un dosar destul de inventat. C. P. Tăriceanu apare astfel şi inteligent, şi curajos, şi profund. Asta da performanţă ! Dar oare ce visează „profundul" (pentru că tăcut) Vasile Blaga, acest Octav Cozmâncă „atlantic", „european" şi „democrat-liberal" ? Vasile Blaga se visează prim-ministrul preşedintelui Călin Popescu Tăriceanu. Klaus Iohannis va fi împins să se declare învins de Statul Paralel pe care-l reprezintă cam mediocru. Modelul a fost de mult patentat de Emil Constantinescu.

„Marele" politician Liviu Dragnea pare acum destul de uzat. Şi-a numit deja toate secretarele şi toţi subalternii miniştri sau prim-miniştri şi nu mai are rezervă de cadre. Teleormanul e totuşi un judeţ destul de mic şi sărac. Guvernul PSD-ului e perfect comparabil cu ultimul guvern al lui Ceauşescu, cu Dăscălescu, Postelnicu, Bobu şi ceilalţi. După ce nişte PSD-işti de la Cluj (Grupul ?) s-au gândit să-l propună candidat la preşedinţie pe academicianul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei şi rector al UBB, adunătura PSD-istă naţională şi-a venit repede în fire şi i-a avansat pe Vasile Dâncu şi pe Corina Creţu. Mai bine de atât nu se poate ! Ăsta e chiar fundul sacului. Deşi, desigur, nici doamna Viorica Dăncilă nu va fi uşor de egalat. Geniul meschin al lui Liviu Dragnea ne-a lovit deja în moalele capului. Dar nu ne lăsăm, mai trăim şi aşa, încăpăţânat, chiar cu doamna Dăncilă prim-ministru !

Dacă vom fi furaţi pe dreapta sau pe stânga e tot un drac. Toată lumea ştie : orice om care se face azi politician are doar un gând, să fure. Şi ce este, de fapt, un politician român azi ? Este un individ care nu se pricepe la nimic dar are o ambiţie feroce. Vrea să reuşească în viaţă, adică să se îmbogăţească într-o singură generaţie cât cei care muncesc sau au talent în patru. Şi cum să facă asta dacă nu se pricep la nimic ? Simplu : intră într-un partid. De stânga, de dreapta, de centru, de extremă, nu contează. Dacă interesul general o cere, va schimba partidul. Pentru salvarea ţării şi, mai ales, pentru propăşirea sa personală. Alegerile care vin vor fi ca şi cele prin care am trecut deja.

Clasa politică democratică a fost fabricată în 1990 de Securitatea recent desfiinţată şi vărsată la Ministerul Apărării, cu mijloacele din dotare : informatori, agenţi, acoperiţi, copiii, nepoţii şi rudele de securişti, de procurori, de miliţieni, de foşti tovarăşi. Apoi noul Partid Securist Român s-a împărţit în socialişti sau social-democraţi, în creştin-democraţi sau ţărănişti, în mai multe aripioare liberale şi în România Mare, partidul de suflet al Securităţii adică. Ce începe atât de prost sfârşeşte şi mai prost. Aici ne găsim noi, românii, astăzi. Dar recent Securităţii i s-a găsit un nume „poetic" : Statul Paralel. Pentru că securiştii s-au înfrăţit cu ocupaţia economică străină (tu mă aperi de populaţie, eu te las să furi cu mine).

Chiar mai interesează pe cineva cine câştigă europarlamentarele, prezidenţialele şi legislativele ? Dacă Statul Paralel nu se hotărăşte să lase democraţia - care seamănă cu viaţa - să funcţioneze liber, alegerile care vin nu mai au nici un rost. De-acum încolo, Vasile Blaga, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Gabriela Vrânceanu Firea, Corina Creţu, Vasile Dâncu, dar şi Antena 3, România TV, Realitatea TV, Digi 24, binoamele şi trinoamele vor cânta doar prohodul României.

Petru Romosan

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE