• Tweet

Experiența proceselor electorale recente ne demonstrează că este cât se poate de posibilă și chiar probabilă o nouă fraudă masivă în cazul alegerilor prezidențiale, care vor avea loc la sfrâșitul acestui an. Indiferent cine va fi preferatul „sistemului". Pentru că, din nefericire, nu alegătorul ci „sistemul" se află la butoane. Poporul suveran votează în funcție de stimulii generați de „sistem", iar „sistemul" numără în funcție de cel pe care optează să-l aibă captiv la Cotroceni pentru următorii cinci ani. Ce e de făcut?

Experiența rezultată din ultimele alegeri ne arată că democrația din România se confruntă cu două probleme majore. Două provocări care o înfrâng. Prima este generarea în mod artificial a așa-numitei emoții colective. Aceasta reorientează politic o parte consistentă a electoratului sau pur și simplu o determină să iasă la vot atunci când, în condiții normale, ar rămâne până în final nehotărâtă. A doua provocare se află sub semnul răspunsului la tripla întrebare cine și cum numără voturile? Și voturile cui?

Înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, la precedentele alegeri prezidențiale, Klaus Iohannis se afla cu zece procente în urma lui Victor Ponta, astfel cum oficial au fost omologate rezultatele după prima rundă. A câștigat detașat cu zece procente peste adversarul său. Ceea ce înseamnă că domnul Klaus Iohannis a făcut un salt spectaculos, nemaiîntâlnit în istorie de 20 de procente. Nimeni nu a putut explica această uluitoare răsturnare de scor, altfel decât prin generarea unei puernice emoții colective. Dar acestă pretinsă emoție colectivă este la rândul ei inexplicabilă. Aparent ea a fost declanșată de mecanismul greoi al votului în diaspora. De apariția unor cozi interminabile la unele secții de votare din străinătate. Iar aceste cozi ar fi reverberat în țară prin semnale alarmante, ultimative, transmise rudelor de acasă. Care, în urma primirii acestora, ar fi dat buzna la secțiile de votare pentru a-l alege pe Klaus Iohannis. Toată această construcție nu se susține din punct de vedere logic. Cu numai o lună în urmă, la primul tur de scrutin, s-a votat în aceleași secții de votare din diaspora. Și nimeni nu a înnebunit. Și nimeni nu atras semnale de alarmă, acuzând Guvernul că îi împiedică pe românii din afara granițelor să-și exprime opțiunea. Nu s-a schimbat nimic în cele 30 de zile. Concluzia nu poate fi decât una singură. Emoția la care a făcut ulterior referire cu insistență Kaus Iohannis a fost doar un pretext menit a justifica o fraudă. Și atâta cât a fost totuși emoție, ea a fost generată artificial, de „oamenii din pădure". Cei care au considerat că este mai profitabil Klaus Iohannis în calitate de prizonier al „sistemului", în comparație cu impetuosul său adversar, Victor Ponta, care putea scăpa oricând de sub control, întrucât în definitiv era reprezentant el însuși al unui serviciu secret. A fost o bătălie nu a „sistemului" cu cetățenii României, în final învinși, ci o bătălie pentru halca puterii în interiorul statului paralel. Au câștigat cei mai tari, iar cei mai slabi au fost ulterior, rând pe rând, eliminați. Unii, fără milă.

Rezultă că pentru a ne proteja democrația, atâta cât mai există sau mai poate exista într-un stat de frontieră, într-un stat santinelă NATO, într-un stat gardian, devenit stat clientelar, trebuie să devenim mult mai atenți la mișcările „sistemului". Un „sistem" căruia Călin Popescu Tăriceanu i-a aplicat sintagma de „oamenii din pădure". „Omenii din pădure" sunt și cei de la SRI, și cei de la SIE, și cei de la SPP, și cei de la STS. Primii manevrează emoția și îi manevrează pe principalii actori politici, ultimii, cei de la STS, numără voturile. În definitiv, dacă cetățenii din diasporă sau din țară se lasă induși în eroare de o emoție creată artificial și nu înțeleg că în acest fel optează politic nu pentru ceea ce cred ei că înseamnă democrație, ci pentru ceea ce le induc alții că înseamnă, atunci prima etapă a falsificării alegerilor este câștigată se „sistem". Și implicit de alesul „sistemului", indiferent cine va fi el la sfârșitul acestui an.

În ceea ce privește numărarea voturilor, în fine, la nivelul presei și mediului politic este admis faptul absolut revoltător că obțiunile poporului suveran nu trebuie măsurate și omologate de instituții militarizate, ci de instituții civile. I.V. Stalin spunea că rezultatul alegerilor nu este dat de cine votează, ci de către cine numără. Acest lucru trebuie și poate fi schimbat.

Este destul de greu de presupus că frauda pregătită pentru finalul acestui an va repeta la indigo modelul de la precedentele prezidențiale și de la referendumul suprapus europarlamentarelor. Mă aștept ca statul paralel să fie mai deștept. Și, ca de obicei, cu un pas înaintea societății civile. Surpriza poate veni din orice direcție. Dar societate civilă trebuie să se protejeze. Trebuie evitat cu orice preț ca, sub pretextul neasigurării dreptului la vot pentru românii din afara granițelor, să fie din nou generată prin intermediul mediului electronic și cu ajutorul instituțiilor specializate, care duduie la acest capitol, o nouă undă de șoc a așa-zisei emoții colective. Soluția este fie votul electronic, fie votul prin corespondență, fie adoptarea unor modele europene și non-europene, care îi obligă pe cetățenii care doresc să se exprime să o facă în țară. Soluția trebuie dată până la alegerile prezidențiale. Altfel, din nou, cei aflați aparent la putere vor fi culpabilizați, în ciuda faptul că nu ei se află la butoane în afara granițelor țării și că în final nu ei sunt cei care numără voturile.

Partidele puternice și eliberate de domnia statului paralel, dacă ar exista, ar trebui să acționeze în acest sens chiar acum. Și mă refer desigur la patidele care ar avea ceva de pierdut în urma fraudei. Nu la cele care ar avea ceva de câștigat.

Sorin Rosca Stanescu